Rimetea – sat model de dezvoltare rurală

Despre Rimetea, jud. Alba am aflat de pe internet și aflându-se vara asta în drumul nostru, am oprit să îl vizităm.

Photo72 Photo74Rimetea, jud. Alba

Photo104

Am pornit din Gârda de Sus pe DN 75, spre Turda și la Buru ne-am abătut 8 km din șoseaua principală pentru a ajunge la Rimetea. La trecerea podului peste Arieș un panou face reclamă activităților sportive care se pot desfășura în sat. Cel puțin în privința zborului cu parapanta ne-am convins, văzând din mașină cum doi sportivi își dau drumul să planeze de pe un deal din preajma satului.

Photo121Photo39Photo40Inainte de a ajunge în sat ne oprim în dreptul unei case pline de mușcate roșii, vis-a-vis de care se ridică o biserică ce pare nouă. Ne aflăm lângă Pensiunea “Perla Trascăului”, iar biserica, după cum aveam să aflăm de la o măicuță, este a Mănăstirii cu hramul “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, ctitorită de către preotul Ioan Cpmăneci, în anii ’90.

Photo5Photo34Mănăstirea “Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, Rimetea

Intrăm în curtea îngrijită, plină de flori a mănăstirii.

Photo26 Photo27 Photo31Măicuța, care ne întâmpină și ne descuie ușa bisericii, ne spune că forma sa de cruce greacă cu toate laturile egale este unicat în România.Tot ea ne spune că toată pictura, atâta câtă este fiindcă interiorul așteaptă încă se fie decorat, a fost executată de o soră. Ii place să vorbească măicuței, se vede că vizitatorii sunt cam rari.

Photo30 Photo17 Photo19Photo21un interesant candelabru din porțelan

Photo14 Photo24Momentul în care o simt ușor intrigată este cel în care îi spun că mergem să vizităm Rimetea. “E un sat unguresc”, îmi spune.

Ei da, Rimetea, unul dintre cele mai frumoase sate din Transilvania, este un sat unguresc! Din puținele informații găsite pe internet, precum și din comentariile la articolele de ziar, transpar două tabere, ambele cu accente de naționalism, care mie personal, nu-mi plac! Dacă exemplul celor din Rimetea este unul bun de urmat, să-l urmăm, indiferent dacă sunt români, maghiari, turci sau tătari!

Să vedem însă ce ne spune istoria care, la fel ca în multe locuri din Transilvania, este amestecată și dă naștere multor animozități, neuitate în timp. Informațiile găsite pe internet sunt, de multe ori, contradictorii și dau naștere la neînțelegeri. Ce am reținut eu? Incerc să sintetizez aici ce este mai important.

Locurile acestea de la poalele Munților Trascăului, dominate de două vârfuri, Piatra Secuiului (1128m) și Tarșa (999m) au fost bogate în minereu de fier, ceea ce a dus la dezvoltarea și propășirea regiunii. Minereul a fost exploatat de mineri de origine austriacă, colonizați aici în a doua jumătate a secolului al 13-lea, care, apoi, s-au amestecat cu populația maghiară. Numele german al așezării era Eisenmarkt sau Eisenburg, iar cel maghiar, Toroczko. Sunt confuzii în aceleași informații privind data până la care localitatea s-a numit Trascău și de când și-a schimbat numele în Rimetea. Până în 1876 satul a aparținut de Scaunul Secuiesc al Arieșului.

Photo43

Cert este că un ONG, Fundația Transylvania Trust, condusă de András Román a fost cea care a încurajat păstrarea în sat a caselor vechi, construite în secolele 17-19, în forma lor originară, în locul demolării și înlocuirii cu case moderne. Cea mai veche casă este din 1668 și a fost renovată în 2004. Specialiștii fundației au acordat consultanță, iar un sector al orașului Budapesta finanțează în fiecare an cu o sumă de bani acest proiect. Circa 200 de case au fost refăcute astfel.

Eforturile de păstrare a stilului autentic au fost răsplătite cu Premiul “Europa Nostra”, acordat de Comisia Europeană în 1999, Rimetea devenind primul sat din țara noastră care a primit acest premiu. Incă din 1980 Europa Nostra încurajează și premiază proiectele care urmăresc păstrarea moștenirii culturale în Europa. In anul 2000 și Oficiul Național al Monumentelor Istorice a declarat satul zonă arhitecturală și urbană protejată.

Photo63Satul Rimetea, aflat la o altitudine de 550m, a fost atestat documentar pentru prima dată în 1257, sub denumirea de Toroczko.

Exploatarea minereului de fier, din care se confecționau unelte agricole, a adus prosperitate și, în 1493, localitatea primește rang de târg, iar în 1666 era deja oraș. După cum indică Harta Iosefină a Transilvaniei (1769-1773) existau aici 15 șteampuri de prelucrare a minereului de fier. Prosperitatea nu a durat însă mult, mai ales datorită dezvoltării altor centre de minerit. Din păcate, mai multe incendii au distrus localitatea, care a fost apoi refăcută parțial de minieri. Ca o particularitate, majoritatea caselor sunt albe, cu ferestre verzi.

In sat se poate vizita biserica unitariană, construită în secolele 17-18 și o biserică ortodoxă, construită în 1938. Există pensiuni, restaurante și magazine de suveniruri, un muzeu.

Photo73biserica unitariană

Photo108 Photo110 Photo82biserica ortodoxă

Photo95Photo70Photo87Photo98Photo114Pe cărări amenajate se pot face excursii în Munții Trascăului. Acolo, între Colții Trascăului, se află ruinele unei cetăți medievale, construită înainte de invazia mongolă din 1241.

Vi-am povestit tot ce am aflat și eu, așa că a sosit timpul să vă las să vă plimbați printre casele albe. Veți face asta alături de alți turiști, care nu lipsesc din acest sat deosebit, chiar dacă majoritatea lor vin din țara vecină, Ungaria.

Photo45 Photo50 Photo48 Photo53 Photo55 Photo56 Photo51 Photo61 Photo62 Photo58 Photo64 Photo67 Photo77 Photo68 Photo88 Photo84 Photo96 Photo116 Photo117 Photo118

Rimetea, a Model Village for Rural Development

On DN75 toward Turda, at 8 km from Buru, you can visit Rimetea a nice village, awarded the “Europa Nostra” price in 1999, the first village in Romania to receive such a price.

The iron mines in the region brought prosperity to this place during centuries. The first documentary presence was in 1257, under the Hungarian name of Toroczko. The ores have been exploited by Austrian origin miners, brought here. Later on, they mingled with the Hungarian population. An Austrian map from 1769-1773 shows that ferous ore was exploited here, leading to the production of agricultural tools.

In time, by developing of other mining centres, this place was almost deserted. Several fires destroyed the houses. Some of them have been reconstructed by the miners. They have been built during 17th–19th centuries.

Advised by the specialists from Transylvania Trust (NGO) and financed with some money from Budapest, people restored their old houses instead of demolishing them. Now, there are pensions, restaurants, souvenir shops in the village and tourists pour in. People have an opportunity to make money from tourism. It is a good example to be followed because it preserves the tradition and the culture.

 


Leave a Reply

Your email address will not be published.