Santa Maria di Leuca sau, simplu, Leuca, este o stațiune maritimă foarte populară în Salento. Ea atrage prin atmosfera sa deosebită, dată de îmbinarea dintre albul orbitor al vilelor și culoarea mereu schimbătoare a mării dar și prin vilele sale eclectice, farul – al doilea ca importanță în Italia – și Basilica construită pe locul unui templu păgân închinat Minervei.

Conform legendei, acesta este locul unde s-a oprit prima dată eroul Eneas dar și punctul din care Sf. Petru a început propăvăduirea creștinismului în Italia. Pentru romani, aici era sfârșitul drumului, ”finisterrae”, capătul pământului.

Se spune că trei papi: Iulius I, Constantin și Benedict XVI, au vizitat aceste locuri.

Denumirea de Leuca provine, probabil, din grecescul leukos, adică ”alb”, prin care navigatorii greci, care treceau deseori prin aceste ape, l-ar fi dat stâncilor abrupte care se prăvălesc în mare la Capo Santa Maria di Leuca, deasupra căruia veghează farul.

Și aici, ca și la Otranto, ne-am cazat întrun mic hotel de pe faleză, Hotel Rizieri. Trebuia doar să traversăm pentru a fi pe larga promenadă de lângă mare.

De pe terasă puteam privi fie spre vilele orașului, fie spre mare, iar dacă coboram pe faleză, ajungeam imediat pe plaja cu nisip auriu.

De pe faleză la dreapta, trecând pe lângă plaje amenajate din podele de lemn așternute direct pe rocile vulcanice ascuțite, însoțiți de mare și palmieri în stânga și câteva vile în dreapta, ajungem spre capătul stațiunii, unde se mai înalță încă ruinele unui turn vechi, Torre dell Uomo Morto sau Torre Vecchia. Un trunchi de con circular, cu diametrul de 30m, turnul a făcut parte din rețeaua de turnuri de apărare construite, în secolul XVI, de-a lungul coastei, cu scopul de a o proteja de atacurile piraterești.

Dacă alegem să o luăm spre stânga, ne îndreptăm spre centrul orașului, cu casele dispuse în pantă, cu fața spre mare. Aici putem admira vilele din perioada Art Nouveau (pentru care Leuca este cunoscută), biserica Chiesa di Cristo Re sau romanticile bagnarole.

Acestea sunt construcții din piatră (cele din lemn au dispărut în timp), care aveau rolul de a-i proteja de priviri indiscrete pe proprietarii lor nobili și de a le oferi protecție împotriva soarelui, deoarece bronzul nu era considerat elegant în acea vreme. Ele erau construite și vopsite în stilul vilei de care aparțineau.

Biserica Cristo di Re, construită în stil gotic pugliez, între anii 1890-1955, este opera inginerului Pasquale Ruggeri (care a avut un rol important și în construirea vilelor). Fațada prezintă trei arce, susținute de coloane cu capiteluri corintiene, cu motive florale. La interior se poate vedea un paviment în stil romanic, din 1934.

In luna mai are loc la Leuca evenimentul numit ”Ville in fiesta”, când vilele sunt deschise vizitatorilor, înăuntru având loc degustări de vinuri și diverse specialități locale. Din păcate, nu s-a potrivit cu perioada când am fost noi acolo.

Altă activitate care ține de distracție la Leuca, este reprezentată de excursiile cu barca la numeroasele grote calcaroase dimprejur. Sunt circa 30 de asemenea grote. Noi n-am avut timp pentru așa ceva, în scurta ședere acolo, dar cine stă mai multe zile…

Urcatul sus, la far, este o petrecere de vreme obligatorie dar despre asta, în altă postare.

In postările următoare voi arăta mai în detaliu zona farului și a Basilicii, precum și faimoasele vile din Leuca.

Santa Maria di Leuca, Where Adriatic Sea Meets Ionic Sea

A very popular sea resort, Santa Maria di Leuca or Leuca, is a place loved by the Italians. It is at ”finnisterae”, how the Romans used to call this place, where the waters of the Adriatic sea mingle with those of the Ionic Sea.

Legend has it that the hero Eneas landed here, and this is also the place from where St.Peter begun his preaching in Italy.

The famous Art Nouveau era villas, the lighthouse and the Basilica Santa Maria di Leuca are the main objectives to visit in Leuca, along with sunbathing and water sports.