Inarmată cu pliantul luat de la informații turistice, am pornit să caut Capetele Invidiei din Waiblingen.

Bine, bine dar ce sunt ele, vă veți întreba? Denumirea de “Neidkopf” vine de la Neid, care înseamnă “invidie” în vorbirea actuală curentă și Kopf, adică “cap”. La începuturi însă, avea sens de “zel”, “efort”, “competitivitate” și de aceea se potrivea în sintagma “a nu da cuiva” sau “a împiedica pe cineva să”.

Aceste semne erau puse într-unul sau mai multe din colțurile casei și, deși la început, erau doar semne de casă, folosite în locul numerelor de astăzi, s-a considerat că principala lor “sarcină” ar fi aceea de a păzi casa de privirile răuvoitoare, de invidie, care ar putea face să dispară pruncii din casă sau să oprească laptele mamelor lăuze. Rolul de protecție era cel principal!

Credințe asemănătoare, materializate în forme diferite, se întâlnesc în mai toate culturile.

Am văzut și în alte localități elemente arhitecturale asemănătoare dar aici, la Waiblingen, s-a profitat inteligent de existența lor, care a fost pusă în valoare prin realizarea unui minicircuit turistic, care plimbă turistul printr-o bună parte a Orașului Vechi, în căutarea lor. El este ajutat în intreprinderea sa de un pliant și o mică hartă, oferite la punctul de Informare turistică.

Pe Zwerchgasse, la nr.6, la o casă construită în jurul anilor 1600, se află un cap omenesc, cu o coadă de pește.

Un cap de Gorgonă, cu ochi amenințători, cu părul din șerpi stilizați și vârful limbii scos printre dinții sparți, este un Cap al Invidiei clasic, din perioada 1686-1708, pe Kurze Strasse 28.

La numărul 40, ne privește un leu (aprox.1682) cu coamă impozantă  și un inel de fier în gură.

Deasupra unor detalii ornamentale florale, ne privește un alt cap de leu (aprox.1587), unul dintre cele mai frumoase capete, aflat pe Schmidener Strasse 2.

Mai departe, pe Lange Strasse 32, ochii pătrunzători ai unui alt cap (1634), atrag privirile.

Chiar în Piața centrală, un alt cap, din jurul anului 1690, privește trecătorii cu ochi sfredelitori.

Capul numit Omul sălbatic sau Fața de soldat se află în aceeași zonă și datează din aceeași perioadă. Linia ascuțită a nasului său, colțurike căzute ale gurii și buza răsfrântă de sus, semnalează un războinic.

Cu dinții încleștați și o grimasă amenințătoare privește spre piață, din colțul Librăriei Taube, un alt cap de leu (aprox. 1654).

O altă față de soldat, amintind prin mustața sa de un ienicer (1685), se află deasupra unei porți, pe Kurze Strasse 18.

In aceeași zonă, la nr. 17, mai sunt două capete. Unul înfățișează un războinic, privind în jos, cu gura larg deschisă și tâmplele trase înapoi, în spatele cărora se văd șuvițe de păr și o față de soldat, furioasă și brutală, cu frunte înaltă și păr dichisit, purtând o tipică mustață de ienicer.

Există însă și un tip de capete “frumoase”, umane. Pe Lange Strasse 14, ]ntâlnim două asemenea piese, un cap de bărbat, altul de femeie. Prin privirea directă, deschisă, ele pot invita în casă numai lucruri bune.

Chiar și poarta pe lângă care se află este interesantă.

Mittlere Sackgasse 6 este adresa unde mai găsim un cap de “sălbatic” (aprox. 1634), a cărui mimică este însă îndulcită de ghirlanda de fructe care îl înconjoară.

In fine, ne întoarcem iar în Piața centrală pentru a vedea câteva Capete ale Invidiei clasice (cca. 1690) cu privire fioroasă, limba scoasă și dinți puternici.

Plimbarea aceasta mi-a amintit de cea făcută la Wroclaw, Polonia, când, cu harta în mână, am căutat prin oraș…pitici. Aventura a durat acolo mai mult timp pentru că pitici “noi” apar continuu, pe când aici avem doar capete rămase din secolul al XVII-lea. Oricum, mi se pare o idee bună, deosebită, pentru a promova Orașul Vechi din Waiblingen

Do You Know What the Envy Heads (Neidkopfe) Are? I Found Out in Waiblingen

The envy heads in Waiblingen are, in fact, an architectural element added to houses in order to distinguish them (like numbers today), and later on having a protection role. They protected the insiders from the envy and the malice of outsiders.

Usually they were lion or human heads but fruit or floral elements were used too.

The Tourism Information Office used these heads in order to promote the Old Town, by creating a short walking itinerary between lanes and streets, to search them. To this end, a pamflet with a little map is provided.

This exercise reminded me the walk I made in Wroclaw, Poland, in searching the dwarfs.