Daca vara marea cu apa ei racoroasa si plajele calde de nisip te tine aproape de malurile insulei, primavara te imbie cu racoarea lor satele de munte. In 2010 am vazut doar unul, pentru ca treceam mai des prin el dar anul acesta am vizitat deliberat cateva.Satele de munte au fost construite pe vai, la adapost de raidurile piratilor din Marea Egee. Oamenii cultivau acolo maslini si lamai, cultivau legume si cresteau animale, alcatuind comunitati autonome care isi produceau cele necesare traiului. Casele, construite din piatra si lemn, au imprumutat din stilul arhitectural al vechilor biserici de pe Muntele Athos aflat in apropiere si cu ai caror calugari pastrau o legatura stransa.

Vicisitudinile istoriei (saracia, razboiul civil) au determinat emigrarea multor locuitori, satele fiind aproape in totalitate parasite. O data cu dezvoltarea turismului, generatia tanara (ramasa acasa) a inceput sa-si foloseasca proprietatile de pe coasta, parasind la randul sau satele. Interesul strainilor mai ales pentru casele vechi, i-a facut pe unii sa se reintoarca si s aincerce sa revitalizeze satele, reconstruind sau construind case noi. Strainii chiar au cumparat case vechi pe care le-au renovat, pastrand arhitectura locului si dand astfel un exemplu si localnicilor. Astfel satele au intrat si ele – mai timid inca – in circuitul turistic.

Azi mergem la Kallirachi, un sat cu 1300 locuitori, aflat la doar 2.5 km de coasta. Initial, el a fost construit, in sec. XVIII,  pe o coasta stancoasa a muntelui, ceea ce i-a adus si numele de Kakirachi (“kaki” inseamna “rau” si “rachi” este “creasta”). Asezarea nu i-a servit la nimic pentru ca tot a fost distrus de pirati! A fost reconstruit mai tarziu, mai jos, si a fost  redenumit Kallirachi, “kalli” insemnand “bun”.

Kallirachi

Ca si toate casele de pe Thassos, si acesta se lasa descoperit cu piciorul  Strazile sunt inguste si intortocheate, pentru a ingreuna deplasarea atacatorilor.

Sunt foarte multe case noi si unele reconstruite, cele vechi sunt putine.

Din case vechi, darapanate, se pot face adevarate bijuterii arhitectonice, asa cum se poate vedea mai jos:

In mijlocul satului, unde opreste si autobusul, se afla nelipsita taverna unde barbatii in varsta isi pierd vremea la o cafea, un ceai sau un ouzo. Tot aici, un perete scorojit mai pastreaza un insemn pe care nu l-am vazut demult…O statuie de marmora alba ii cinsteste pe eroii satului, care s-au jertfit pentru patrie, intre 1919-1949. De langa ea, se vede frumos marea.