Ca și alte locuri din Grecia, Pelionul oferă acea plăcută îngemănare între mare și munte, făcându-te să petreci o vacanță variată, în care nu te plictisești niciodată.
Toate satele de munte, cu o arhitectură specifică, sunt frumoase și îți oferă – fiecare – mici surprize dar câteva sunt deja foarte cunoscute. Intre ele, Milies și Vizitsa, la care poți ajunge comod într-o zi, plecând din Potistika, dacă te-ai cazat acolo, ca noi.
Milies, Pelion
Vizitsa, Pelion
Milies este așezat la o altitudine de 400 m, pe coastele muntelui Dikri. Case tradiționale, fântâni construite din marmoră, ulițe pietruite, un Muzeu de folclor, Basilica Pamegistoi Taxiarches, o Bibliotecă, sunt câteva dintre obiectivele pe care această așezare, ce numără cu puțin peste 3000 de locuitori, le oferă cu generozitate vizitatorilor săi. Aici se află și punctul terminus al unei căi ferate înguste, construită între anii 1895-1903 de către tatăl pictorului Chirico, inginerul Evaristo de Chirico. Numele satului, care în tradicere înseamnă meri, indică și principala bogăție a zonei.
Am avut mare noroc să pot intra în biserică, să fac fotografii. Deși modestă pe dinafară, când intri ea te surprinde cu bogăția culorilor frescelor ce înfățișează scene din biblie. Chiar la intrare, poți vedea ciclul zodiacal. Biserica a fost construită în 1741 și este legată de revoluția din 1821, din Grecia. Aici, la 17 mai 1821, Anthimos Gazis, un fiu al locului, a ridicat steagul revoluției, păstrat acum la Bibliotecă. La puțină vreme după ce am ieșit din biserică și m-am așezat la masa pe care mă așteptau sărmăluțele în foi de viță (pe care vi le-am arătat în postarea precedentă), a apărut preotul, însoțit de încă o persoană. Au intrat, au stat foarte puțin și, la plecare, preotul a încuiat biserica. Dacă aș fi întârziat doar jumătate de oră, n-aș fi putut să o vizitez.
Deși satul este pe deal, marea nu lipsește din peisaj.
Vizitsa face și ea parte dintre satele mari ale Pelionului, declarat zonă protejată, prin decret prezidențial, în 1980. O plimbare printre casele sale frumoase, pe o alee mai lăturalnică, invadată de iarbă, adunând câteva castane și adăstând o vreme la o cafenea acum pustie, îți dă o stare de liniște și bine. Și aici există două biserici din secolul al 18-lea dar una era încuiată, pe cealaltă n-am mai căutat-o.
Mesele din plateia stau părăsite, sezonul s-a încheiat și ele mai așteaptă doar călători singuratici, ca noi, pentru care au așternute fețe de masă vesele. Nu mă deranjează că locul nu freamătă de lume, de abia pot vorbi mai bine cu Toamna…
Milies and Vizitsa
All the mountain villages in Pelion present a specific, traditional architecture, with houses made of stone, cobbled streets, marmor fountains, plateia with more taverns. Among them, Milies and Vizitsa are very well known. A lot of tourists visit them in different seasons, spending there some unforgettable hours.
Casele din piatră au un aer vetust, dar plin de farmec. Unele clădiri mai noi amintesc de arhitectura turcă tradițională. Interiorul bisericii din Milies impresionează prin bogăția de culori și ornamentele altarului. Și în locuri mai puțin spectaculoase poți să găsești frumosul în peisajele de munte, mare, în casele tradiționale și în liniștea locului, cum spuneai și tu.
Ai observat bine! Asa e! Noua ne-a placut, drept pentru care mergem din nou acolo 🙂 🙂 🙂
Am fost la Milies sa luam masa la o taverna intr-o iarna. Tot Pelionul e ca o poveste … Si inca n-am fost vara 🙂
Trebuie neaparat sa-l vedeti si vara si sa-i simtiti mirosurile!
Ai dreptate, Dani! Din acest motiv vom reveni acolo!