Informații despre Delphi găsiți câte doriți pe internet. Numeroase bloguri de călătorie descriu și ele, în fel și chip, călătorii în sanctuarul zeilor antici. Mă alătur și eu azi acelor demersuri.

Ajunși la Delphi într-o duminecă, ne-am confruntat cu o aglomerație îngrozitoare de mașini și autocare cu turiști. Ziua, deși eram în 21 septembrie, era deosebit de caldă: 28 grade, care se simțeau ca 32-33.

Fiindcă am cumpărat bilet combinat pentru muzeu și situl arheologic, am trecut de la muzeu direct la sit și am uitat să cumpăr o sticlă cu apă. Greșeală pe care am plătit-o scump. M-am deshidratat rapid și toată vizita, într-o zonă cu puțină umbră pe deasupra, s-a transformat în chin.

în situl arheologic de la Delphi

Primele excavații au avut loc la Delphi în 1892 dar o mare parte a sa nu a fost încă scoasă la lumină. Locul cuprinde două zone, acum distincte. Deasupra șoselei se află Sanctuarul lui Apollo, cu templul său, teatrul și stadionul pe care se desfășurau jocurile. Sub șosea, este partea dedicată Athenei Nike, cu Gymnaziu și Tholos.

Vizitatorul parcurge situl, îndreptându-se spre Templul lui Apollo, pe Via Sacra (Calea Sacră). Din cele 3000 de statui care o împodobeau n-a mai rămas astăzi nimic. Ruinele sunt bine marcate de descrieri detaliate, așa că nu ai nevoie de un ghid. N-a rămas prea mult din mândrele construcții de odinioară dar peisajul în care se află subliniază măreția locului. Pereții perpendiculari de stâncă, acoperită cu pământ roșiatic, împrumută solemnitate locului.

Bogatele orașe-state ale grecilor au construit aici așa numitele “tezaure”, clădiri nu prea mari, de forma unor temple, în care se aflau ofrandele dedicate sanctuarului. A fost scos la lumină și reconstituit frumosul Tezaur al Atenienilor, de către arheologii francezi, între 1903-1906. Metopele de pe frontispiciul său se află în muzeu, ceea ce vedem la fața locului fiind reconstituiri. Se presupune că tezaurul ar fi fost construit între 510-480 î.H., necunoscându-se data exactă.

Tezaurul Atenienilor

Lumea cunoscută în acea perioadă, Oikumenia, cuprindea Europa, Asia-Mică, India și Africa de Nord. Grecii considerau că aici, la Delphi, se afla centrul acestei lumi (buricul Pământului) și l-au marcat prin omphalos, piatra așezată în fața Tezaurului Atenienilor. Se spune că ea era acoperită de o plasă țesută din fire de aur și avea încrustate, în vârf, pietre prețioase. Originalul se află și el la muzeu și l-ați văzut în postarea anterioară.

omphalos, lângă Tezaurul Atenienilor

Întreg Delphi se află sub semnul lui Apollo. Legenda spune că în pereții stâncoși din spatele sitului se afla o peșteră în care se adăpostea Pythos, un șarpe uriaș, ce îi omora pe toți cei care se apropiau de peșteră. Luminosul Apollo este cel care a luptat cu monstrul și l-a ucis, inaugurând în cinstea victoriei Jocurile Pythice, care aveau loc între Olimpiade. Templul lui Apollo, dedicat zeului, se afla în centrul locului sacru. Ceea ce vedem astăzi a fost construit în secolul al IV-lea î.H. și a fost descoperit de arheologii francezi în anul 1900. Inainte s-au aflat aici alte două temple, datând din secolele 6 și 7 î.H. Au mai rămas în picioare doar șase coloane dorice, din măreția de altădată.

Oamenii veneau aici să-l venereze, să-i aducă ofrande lui Apollo și să asculte prevestirile Pythiei, care aveau să le influențeze viețile. Profețiile au durat până în anul 300 d.H., când creștinismul a început să risipească fumul amăgitor.

Templul lui Apollo, Delphi

Urcând mai sus, ajungi la Teatrul cu 5000 de locuri, reconstruit. O frumoasă priveliște asupra Văii Pleitos se înfățișează privirii. E un loc de odihnă și de savurat tot ceea ce ne înconjoară. E un loc de închipuit cum arăta Delphi când nenumărați oameni veneau să se prosterneze în fața zeilor și, mai ales, să-și afle viitorul. E un loc de visare.

Aici se desfășurau întrecerile de muzică și dramă, în timpul Jocurilor Pythice. Pe frontispiciul teatrului, o friză bogat împodobită, înfățișa muncile lui Hercule. Ea poate fi admirată acum în muzeu. Se presupune că ar fi fost adăugată teatrului la vizita împăratului Nero la Delphi, petrecută în anul 67 d.H.

In anul 1927, teatrul din Delphi a fost folosit pentru prima dată pentru a pune în scenă o dramă antică.

Teatrul din Delphi

Dincolo de șosea, printre măslini se află misteriosul Tholos din Delphi și Templul Atenei Pronaia. Nu se știe care era funcția acestor construcții. Douăzeci de coloane, înalte de 14.76 m, erau dispuse în cerc, iar în interiorul acestuia se aflau alte zece coloane. Câteva au fost restaurate și așezate acolo, pentru a da o idee vizitatorului despre cum ar fi arătat acest monument.

Tot aici se aflau Gymnaziu si Pallaestra unde se antrenau atleții.

Tholos, Delphi

Aveți nevoie de o jumătate de zi ca să vizitați muzeul și situl arheologic din Delphi. Vă sfătuiesc însă să nu alegeți o zi de duminecă, cum am făcut noi, dacă nu vă place aglomerația. Noi am dedicat vizitei întreaga după amiază pentru că nu am știut dacă nu cumva, urmând regula muzeelor, luni este închis. Nu este, iar noi am folosit ziua de luni pentru a vizita puțin împrejurimile. Dar despre asta, în viitoarele postări.

Strolling in the Ancient Delphi

We dedicated an afternoon to our visit of the museum and archaeological site in Delphi. The first excavations have been made in 1892 but big parts of Delphi are still unearthed.

In the upper part, Apollo’s Sanctuary,, climbing Via Sacra, we saw the Athenians Sanctuary, Apollo’s Temple and the Theatre. All these are reconstructions, the rest of the buildings being only ruins. The Tholos, In the down part, there is a monument with an unknown usage. It was a place dedicated to the Godess Athenna.

For the whole visit, museum AND site, you need half a day. You can buy a combined ticket for both. I do not know the price, as we paid only 5 euros each, as retires. If you want to have the place more for yourself, don’t chose a Sunday, as there are a lot of tourists, cars and buses there.