In jurul Peloponezului 22. Plimbare cu mașina prin Mani

Odată plecați din Areopoli, intrăm în plin ținut Mani și peisajul se schimbă complet. Pe măsură ce panglica șoselei se desfășoară sub roți, povârnișurile devin mai aspre și apa mării mai albastră. Inălțimea munților crește și pe țărm se înghesuie golfurile, dantelându-l cu spuma valurilor. Vegetația se retrage tot mai mult pe malul mării. In sate, măslinii mai dăinuie încă, în timp ce în afara lor vedem doar galbenul ierburilor uscate.

DSCN0154

acesta este Mani

DSCN0158DSCN0145 DSCN0289

Apar turnurile de piatră, părăsite, ale manioților. De obicei, ele se află mai sus, iar satele noi au fost construite mai jos, mai aproape de mare. Unii au folosit modelul locuințelor-turn pentru a construi pensiuni, prin care încearcă să vitalizeze economia ținutului.

DSCN0156 DSCN0159

Ne aflăm în continuare în Laconia dar nu cea a orașelor-state bizantine, precum Mystras sau a castelelor medievale, precum Monemvasia, ci o Laconie aspră, dominată de Muntele Taygetos, cel mai înalt din Peloponez (2407 m), numit de bizantini Pentadaktylos, adică “cinci degete”. Numele vine de la Taygete, fiica lui Atlas. Peisajul mă ajută să înțeleg mai bine etimologia cuvântului “laconic”, adică “a vorbi concis”…

Mezapos este o așezare tradițională care abia numără 30 de locuitori. Se află la 1800 m de șosea și, coborând spre port, poți vedea, în zare, Tigaia, o peninsulă stâncoasă care își ia numele de la forma sa. Atrag atenția bisericuțele mici, din piatră, caracteristice pentru Mani.

DSCN0172spre Mezapos

DSCN0176 DSCN0173 DSCN0178 DSCN0181Tigaia

Micul port are ape verzi pe care se leagănă bărcuțele de pescuit. Un Bocca del Infierno în miniatură ne asurzește.

DSCN0210

micul port Mezapos

DSCN0194 DSCN0190 DSCN0206

Inainte de a poposi la Gerolimenas, ne abatem din nou de la șosea pentru a arunca o privire la bisericile din Stavri și Koita. Vă poate înșela aici indicatorul spre Tsitsiris Castle, care este, de fapt, un hotel. Câteva case îngrijite, în rest câmp și mare, cu plante “misterioase” care cresc pe marginea drumului, părând a fi poposit aici de pe altă planetă.

DSCN0226

Stavri

DSCN0227 DSCN0233

Koita

DSCN0234 DSCN0238 DSCN0240 DSCN0246 DSCN0248 DSCN0251

La Gerolimenas am făcut popas, preț de o baie și de mâncat o prăjitură la cafea (6 euro), adică cam o oră. Satul a fost construit lângă antica Ippola, pe malul unui golf natural, spre care se coboară în zig-zag. În secolul al 19-lea, aici era un port important, unde ancorau vasele venite din nordul Africii și din Orientul Mijlociu. Azi, e un loc de viligiatură, cam adormit, unde și turiștii pot visa frumos pe mal sau pe terasa unui mic hotel, aruncând câte un ochi leneș spre culorile minunate ale mării.

DSCN0284

golful în care se ascunde Gerolimenas

DSCN0265

pe plajă

DSCN0277 DSCN0281 DSCN0263

Nu după multă vreme de când am părăsit Gerolimenas, ne apare brusc în față o tablă ce ne duce cu gândul spre Vestul sălbatic: ultima stație de benzină! Cu cât de puține mașini am întâlnit până acum, n-aș vrea să-mi închipui cum e să rămâi în “pana prostului” pe acolo…

DSCN5176

Amatorii de soare și baie găsesc aici nenumărate locuri unde se pot opri. Drumul se joacă de-a v-ați ascunselea cu marea, când mai aproape, când mai departe și parcă te dor deja ochii de atâta soare.

DSCN5196 DSCN5213 DSCN5214 DSCN5181

vestigiile unei bisericuțe în satul Alika

DSCN5188 DSCN5190 DSCN5193 DSCN5207

Zece km mai la sud de Gerolimenas, drumul urcă în câteva serpentine la Vathia, unul dintre cele mai fotografiate locuri din Mani. Până nu demult un loc fantomatic, părăsit, în ultimii ani Vathia a început să se trezească grație unor proiecte de finanțare ale Organizației Naționale de Turism pentru reabilitarea unor locuințe-turnuri și transformarea lor în hoteluri. Deocamdată însă demersurile nu prea au avut succesul scontat și așezarea a devenit din nou una fantomă. Vathia este tranzitată de mașini, din care turiștii coboară câteva minute pentru a face fotografii, apoi pornesc mai departe. Și e păcat. Locul a fost comparat cu un mini-Manhattan sau cu satul San Gimignano din Toscana.

DSCN5251în vârful unui deal conic, Vathia

DSCN5239așezarea-fantomă Vathia

DSCN5242 DSCN5230câteva clădiri reconstruite

DSCN5235 DSCN5231iată ce numesc un chip “mischievous”, adică rău; m-a fixat puțin cu ochii ăia galbeni, apoi a dispărut ca prin farmec

DSCN5221 DSCN5225

După 3-4 km drumul se împarte în trei. Noi o luăm mai întâi pe cel care coboară mai la sud, la Capul Tenaro. Tenaro, Tainaron sau Matapan, toate indică același cel mai sudic punct al Greciei continentale și al Europei.

DSCN5275 DSCN5253 DSCN5258 DSCN5265 DSCN5271 DSCN5269Capul Matapan/Tainaron/Tainaro

Dezolant de pustiu acum, aici exista odinioară un oraș roman. Ruinele Bisericii Asomati, despre care se presupune că ar fi fost ridicată pe locul unui templu închinat lui Poseidon, stau mărturie pentru acest lucru. Mitologia greacă fixează aici locul intrării în împărăția lui Hades, zeul morții.

Câteva case, o cafenea și o parcare este tot ceea ce vă așteaptă la Tainaron. Ar fi câteva lucruri de vizitat aici, pentru care poți aloca măcar două ore. Nu le-am avut și mărturisesc că nici soarele arzător, nici poveștile despre șerpii care s-ar plimba în număr respectabil printre ierburile uscate, nu m-au îndemnat prea tare…Am preferat să absorb liniștea de început de lume și să mă las înconjurată de vântul nu tocmai blând, pentru a păstra în amintire unul dintre locurile deosebite pe care le-am vizitat în ultimii ani. Poate dacă zăbovești mai mult pe acolo, amintirile devin altfel dar eu așa vreau să-mi amintesc Capul Tainaron: (aproape) pustiu, cu miros puternic de mare și cu vântul foșnind iarba în culori de toamnă.

DSCN5281la Cap Tainaron

DSCN5295 DSCN5289 DSCN5283 DSCN5294 DSCN5300

Ne-am întors apoi la celălalt drum, care avea să ne conducă spre alt loc de vis, Porto Kagyo, al cărui nume reprezintă traducerea, din italiană, a denumirii de Portul Rațelor. Acestea își găseau în număr mare adăpost aici și erau prinse în năvoade întinse între doi pari, pentru a fi apoi sărate și păstrate pentru consum. Acum numărul lor s-a împuținat.

DSCN5317în drum spre Porto Kagyo

DSCN5320

DSCN5355

Portul, ascuns privirii de sus de la șosea, a adăpostit distrugătoarele britanice în timpul celui de-al doilea război mondial dar și vase rusești care luptau împotriva flotei turcești mai devreme în istorie.

Vara un loc foarte căutat, în septembrie e puțină lume la Porto Kagyo, considerat un loc plăcut pentru a baie bună și un prânz, la vremea amiezii. Luăm și noi unul, mai târziu, pe la ora trei, la Taverna Akrotiri.

DSCN5323Porto Kagyo

DSCN5326 DSCN5358plecăm spre Mani de Est

Cei care vizitează doar Mani de Vest, mai popular, se întorc de aici la Areopoli. Noi ne continuăm drumul spre Lagia, pentru a vedea – măcar parțial – și Mani de Est. Planul inițial era de a ne întoarce pe aici până la Mavrouvouni dar am renunțat, din lipsă de timp, și, înainte cu puțin de a ajunge la Kotronas, ne-am îndreptat spre Areopoli, încheind circuitul zilei.

DSCN5378aș zice că de aici, de la acest indicator, am intrat în Mani de Est

DSCN5377 DSCN5385

E păcat că turiștii nedreptățesc această parte din Mani, care nu e mai puțin frumoasă decât cealaltă. Nu facem nici noi excepție, fiindcă nu ne-am mai oprit să cercetăm locurile, am înregistrat doar câteva imagini care să ne amintească țărmul de est. Absența turiștilor se vede însă în mai mica dezvoltare a așezărilor prin care trecem.

DSCN5386intrarea în Lagia

DSCN5388 DSCN5390biserica din Lagia

DSCN5391Arga

DSCN5401 DSCN5403 DSCN5405

Soarele merge deja spre asfințit și umbrele sunt mai lungi. Oprim scurt într-o curbă a drumului, înainte de Piryaros, pentru a fotografia o mică bisericuță bizantină. E încuiată și nu știu dacă o poate vizita cineva. De regulă, la aceste biserici trebuie să îl cauți pe deținătorul cheii, care te va însoți. Acesta ar fi un proiect pentru zile mai multe de ședere în Mani, care i-ar prilejui curiosului (și celui cu adevărat interesat) ocazia de a vedea fresce bizantine, mai mult sau mai puțin bine păstrate.

DSCN5413 DSCN5417

Acum ne grăbim cu adevărat, pentru a ieși din Mani înainte de a se întuneca. Undeva, în zare, pe linia coastei, speram să zăresc măcar la distanță golful în care se află Mavrouvouni dar până acolo mai era mult. Incă o poză și încă una, chiar dacă în stânga soarele îmi intra în ochi și pozele capătau o culoare albăstrie, nefirească. Imi era greu să renunț a aduna comori de neuitare pentru acest peisaj ciudat, sălbatic uneori, pustiu, măcinat de soarele și vântul de la capătul continentului, care este Mani, miezul uneia dintre cele mai frumoase zile petrecute în Peloponez!

DSCN5420

Kokkala

DSCN5425 DSCN5434 DSCN5439 DSCN5446 DSCN5453

Around Peloponesse 22. Taking a Drive in Mani

A long day, driving in Western and Eastern Mani. We admired many locations, small coves and large beaches, high, barren mountains and red earth. Few cars have been on the road and we even saw a “point of no return”, a table indicating the last petrol station. Fanthom settlements and archeological sites, which reminded us about other people who have lived here. Stops like those in Mazapos, Stavri, Gerolimenas, Vatheia, Tainaron Cape or Porto Kagyo offered us a glimpse into the history and natural beauty of those places. It was the most rewarding day for me, in Peloponesse!


Comments

In jurul Peloponezului 22. Plimbare cu mașina prin Mani — 13 Comments

  1. Se simte din felul in care ai povestit ce impresie ti-a facut Mani. Ai dreptate, e tare frumoasa. Tu ai facut un tur de forta si ai vazut fantastic de multe … nu cred ca as putea asimila atatea intr-o vacanta. As fi stat intr-un golfulet albastru de dimineata pana dupa amiaza si apoi imi cautam un loc panoramic sa ma bucur de apus …
    O singura corectare. Cand vorbim despre Mani, ne referim la “ea”, e de genul feminin 🙂
    Foarte frumoase fotografiile, mai ales cele cu marea !
    Multumesc pentru articolul minunat !

    • Mă bucur că ți-a plăcut, Dani! Trăind în Grecia, ești cea mai avizată să-ți dai cu părerea:) Mulțumesc pentru corectura-informație, nu aveam de unde să știu că Mani este o “ea” !

      E vorba despre stilul fiecăruia de a călători. Ea vreau să adun cât mai multe impresii și din teama că nu voi mai putea reveni în anumite locuri și atunci vreau să captez și să păstrez cât mai mult. Un fel de lăcomie, dacă vrei, dar în sens pozitiv… Stilul tău, se potrivește cu cel al fiicei mele:)

      Să aveți o duminecă de Florii frumoasă!

  2. Vathia e cu adevarat un sat-fantoma. Mi s-a parut tare bizar cand am vazut turnurile parasite cu usile deschise. N-am putut rezista tentatiei si am explorat putin locul ala prin care doar vantul mai batea. N-am vazut picior de om pe acolo. Nu mai zic de o terasa sau un restaurant… Totusi nu pareau parasite de foarte mult timp.

  3. Wow,it’s so magnificent scenery! Beautiful sky and ocean.
    The beach is so peaceful.
    Mani is a wonderful place,Traveling Hawk!
    (I updated my blog yesterday.)

    • Yes, Mani was great, Rizalenio! I loved it especially because there were few tourists there on September, so I enjoyed the landscape and the sounds of nature, without to be disturbed by people around.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*

code