Am fost la Dubrovnik, Croatia (antica cetate Ragusa) de doua ori: in 2008 (august) si in 2010 (aprilie), ceea ce explica si imbracamintea diferita a celor surprinsi in fotografii. Ca sa ajung acolo, am strabatut coasta dalmatina, de la nord spre sud. Si e daruita din plin aceasta coasta cu frumuseti naturale: un sir nesfarsit parca de insule se insira de-a lungul sau, obturand vederea spre larg. De cealalta parte, povarnisuri aride sau impadurite iti insotesc drumul. Soseaua urmeaza cu fidelitate conturul golfurilor, dezvaluindu-ti acolo, jos, pe malul maii, asezari in care poti sa-ti legeni visele de vacanta.

undeva, pe coasta Dalmatiei

pod la intrarea in Dubrovnik

si am ajuns la Dubrovnik…

S-a scris atat de mult despre Dubrovnik pe bloguri incat noi mai pot fi doar (eventual) unele unghiuri de fotografiere. Punctul cel mai inalt de unde am fotografiat orasul vechi de sus este…marginea soselei:)

orasul vechi Dubrovnik, vazut de pe sosea

In plin sezon turistic, cetatea este cucerita de turisti, mai ales italieni. Parcarile din jur sunt pline, cu greu gasesti loc. De ambele dati am lasat masina mai departe si am patruns in cetate pe una din stradutele care coboara, strajuite de ramurile inflorite de bougainvilea.

coborand spre cetate

Intrand pe Poarta Pile, strajuita de Sf. Blaise, patronul Dubrovnikului, patrunzi intr-un decor medieval, rezultatul a ceea ce a devenit cetatea dupa cutremurul nimicitor din 1667. Atunci, majoritatea palatelor, monumentelor si caselor au fost distruse, ceea ce se vede astazi fiind reconstruit. Ca sa fim mai corecti, ce vedem este reconstruirea mai recenta, pentru inlaturarea efectelor bombardamentelor din timpul razboiului sarbo-croat, nu prea indepartat in timp.

Poarta Pile, Dubrovnik

greutatile cu care se actiona podul mobil

Unul dintre primele monumente care iti apar in fata este Fantana Mare a lui Onofrio. Ea poarta numele lui Onofrio della Cava care, in secolul al 15-lea, a construit sistemul de alimentare cu apa al cetatii. Ceva mai departe, langa Turnul cu Ceas, veti vedea si Fantana Mica a lui Onofrio.

Aici este si unul dintre punctele in care se poate urca pe zidul cetatii. Fortificatiile au o lungime de aproape 2 km si includ 16 turnuri si bastioane si 5 forturi.

Biserica Sfintilor Salvatori, aflata langa fantana, a fost construita in 1520 de catre mesterul Petar Andrijic din Korcula. Stilul sau renascentist o deosebeste de celelalte biserici din cetate, ea ramanand intacta dupa cutremur. In prezent, acolo se tin concerte sau se prezinta expozitii.

Fantana Mare a lui Onofrio, cu zidul cetatii si Biserica Sfintilor Salvatori

Biserica Sfintilor Salvatori

Fantana Mica a lui Onofrio

Armata de turisti in pantaloni scurti, sucindu-si capul in toate partile, privind mai mult in sus decat pe unde pasesc, astfel incat trebuie sa te feresti sa nu fii calcat pe picioare, umple Stradun sau Placa, strada principala a orasului vechi. Ea dateaza din secolul al 11-lea dar frumoasele palate gotice si renascentiste au disparut de aici in urma cutremului, lasand loc arhitecturii baroce.

O multime de pravalii si stradute laterale cu terase te imbie la adastare mai indelungata pe aici…

hoinarind pe Stradun, Dubrovnik

stradute laterale in centrul Dubrovnikului

Daca ai noroc, poti vedea trecand pe Stratun garda care se duce spre Poarta Pile.

Coloana lui Orlando, cavalerul medieval cu sabia in mana, care servea drept port-drapel pentru drapelul Republicii Dubrovnik, este opera lui Bonino din Milano si este considerat una dintre cele mai reusite piese de acest gen. Acum, se arboreaza aici drapelul Croatiei. In apropierea coloanei se afla si Catedrala din Dubrovnik, a carei forme de astazi provine din secolul al 18-lea. Se spune ca ea ar fi fost ridicata din banii pe care Richard Inima de Leu i-ar fi dat drept recunostinta ca a scapat dintr-un naufragiu, langa insula Lokrum (aproape de Dubrovnik), pe cand se intorcea – in 1192 – din cea de-a treia cruciada. Printre obiectele cele mai de pret ale catedralei se numara tabloul Assumption (Ridicarea la cer) a lui Titian (1551).

Coloana lui Orlando, Dubrovnik

Catedrala din Dubrovnik, cu hramul Ridicarea Mariei la cer

celebrul tablou Assumption a lui Titian, 1551

detaliu altar

detaliu vitraliu contemporan

In acelasi perimetru, iti fura privirea Palatul Sponza, odinioara sediul birourilor vamale si al depozitelor de marfuri, proiectat de catre Paskoje Milicevic. Este una dintre putinele cladiri care mai pastreaza stilul gotic si renastere. Langa palat, se afla Turnul cu Ceas sau Zelenci (Cel Verde), inalt de 31 m, construit in 1444. Clopotul si cei doi oameni verzi, Baro si Maro, au fost toate turnate de catre Ivan Rabljanin.

Palatul Sponza, Dubrovnik

detaliu al fatadei

Turnul cu Ceas sau Zelenci, Dubrovnik

clopotul cu Baro si Maro, cei care il slujesc

A doua cladire in acelasi stil este Palatul Rectorului, care a fost initial o structura de aparare, din 1296 a devenit castel, iar in 1349 – palat. Distrus de un mare incendiu, a fost refacut de acelasi Onofrio di Giordano della Cava din Neapole, caruia i se datoreaza sistemul de alimentare cu apa si cele doua fantani. Foarte interesante la palat sunt capitelurile coloanelor de la intrare, cu figuri umane. Autorul lor este Pietro di Martino din Milano.

Palatul Rectorului, Dubrovnik

Nu departe de aceasta zona se afla Portul Vechi, un loc pitoresc, unde admiri barcile ancorate sau cumperi o excursie pe insulele din apropiere. Noi, ne-am dus cu vaporasul la Cavtat, un orasel aflat in extremitatea sudica a Dalmatiei, despre care am scris aici.

in Portul Vechi din Dubrovnik

I Stayed and Wondered at the Antique Ragusa (Dubrovnik)…

I have been twice in Dubrovnik, Croatia (the antique Ragusa): in August 2008 and April 2010, which explains the different dressing of those in my photos. I traveled along the Dalmatian coast from North to South, admiring the endless row of islands, splendid bays and the rocky sides of the road. There are so many pages about Dubrovnik in different blogs, and it’s difficult to bring something new, excepting the angles of the photos, perhaps.

There are a lot of tourists (I mean crowds) in Dubrovnik in the summer, especially Italians. The parking lots are full, so you have to leave the car in town and to descend to the Old Town on narrow streets, full of blooming bougainvillea.

The Pile Gate is under the protection of St. Blaise the patron of the town. Big fires and a devastating earthquake (1667) destroyed the town noumerous times. The last rebuilding was necessary after the bombing which took place during the recent Serbian-Croatian war, which seriously damaged the old town.

Once you passed behind the impressive defensive walls, you find yourself in a medieval town, and the objectives begin to parade before your eyes: the Big and Small Onofrio’s Fountaints, The Church of the Saint Saviours, The Cathedral, Orlando’s Column, The Bell Tower, the Sponsa Palace, the Rector’s Palace are only some of them. On Stradun, the main street there are a lot of shops, and on the lateral little streets the terraces are awaiting you.

The Old Port is the place from where you may embark for the nearest islands, or you may go, as we did to the most Southern location in Croatia, Cavtat.

There are so many other places to visit in Dubrovnik that you will not be bored soon. Just try it!