Itinerar albanez 13. Butrint / Albanian Itinerary 13. Butrint

Posted on by January 28, 2014
27
I am very sorry that I kept you waiting, may be too much, for my next post about Albania. I was ill but now I’m back to continue. In fact, this is the last post about Albania. It is about the archeological site of Butrint, which is part of UNESCO treasury since 1992.

You may reach Butrint from Saranda, using a bus or a taxi (aprox. 10 euros). There are only 4 km from Ksamil. If you use  your own car, please keep in mind that the only petrol station is in Ksamil.
The road is new. The entrance fee is 7 euros and the visit time between 8-20. Keep in mind that the museum (Venetian Castle) closes at 16.

The antique Buthrotum was founded by Greeks and, during the time, was ruled by Romans, Byzantines, Venetians and Turks. The ruins here are mainly Romans. They are scattered in a natural park, which offers magnific views to the Vline Plains, Vivari channel and the Ionian sea. 

We are entering the park on an eucalipthus alley. The Roman ruins present The Forum, a theatre, Asclepyos’s Temple, a bath, villas. Up on the hill, where the Greek Acropolis was, the Ventians have built a fortress in the XIVth century. Now it is a small museum there. Inside, you may buy post cards and books about Butrint.

Very interesting are the Lyon Gate and the Greek Gate. Beautiful scenery everywhere. The song of the birds and the wonderful smells of the herbs and trees charm the tourists.

The Big Basilica and the Baptisery, ornated with mosaics (which may not be seen because they are covered with sand) are good examples of the Byzantine style.

Finally, the ruins of the Triconch Palace, a Roman villa abondoned and reused, after centuries, by the Venetians.

This was the final of our visit to Butrint but also to Albania. I am glad I selected this country as a summer destination because I learned a lot about it. We managed to see only a small part of this beautiful and interesting country, which has so much to offer: seaside, mountains, archeological sites, museum-towns. May be you will succeed to discover more.

Ultima postare despre Albania se refera la Butrint, cel mai cunoscut parc arheologic, aflat la cca. 4 km de Ksamil. De-a lungul a peste 2000 de ani, pe mica peninsula s-a creat un amalgam de culturi ale caror urme se vad si astazi. Pentru a proteja zona, parcul national a fost extins de la 26 la 86 kilometri patrati. In anul 1992 Butrint a intrat in patrimoniul UNESCO.

Puteti ajunge aici, din Saranda, cu taxiul (aprox. 10 euro) sau cu autobuzul. De la Ksamil sunt doar 4 km. De notat ca daca sunteti cu masina proprie, intre Saranda si Butrint exista statie de benzina doar in Ksamil. Intrarea in parc costa 700 lek (7 euro), iar programul de vizita este de la 8-20 pentru parc si intre 8-16 pentru muzeu.

Peninsula ingusta se afla intre stramtoarea Corfu si Lacul sarat Butrint. De la Kassiopi si Nissaki, in nordul insulei Corfu si pana la Butrint sunt 5 km, de aceea turistii aflati in Corfu pot face zilnic o excursie la Butrint, pornind din capitala Kerkyra. Excursia ofera si o scurta vizita la Saranda. Asa ca daca va petreceti vacanta in Corfu si, din diverse motive, nu doriti sa vizitati Albania, aceasta excursie va poate oferi una dintre cele mai interesante locatii ale sale. Imi pare rau sa recunosc ca, acum cativa ani, fiind in Corfu, am respins idea unei asemenea excursii, spunandu-mi ca nu prea am ce vedea in Albania…Acum stiu ca am gresit profund.

De la Ksamil, soseaua care duce la parc este nou-nouta. Sapata in stanca pe alocuri, ofera privelisti generoase, peste canalul Vivari, spre Corfu. Masina poate fi lasata intr-o parcare larga, gratuita (deocamdata). Pentru cei care petrec mai mult timp in parc, exista langa parcare si un restaurant.
 soseaua spre Butrint
 Canalul Vivari, Marea Ionica si, in zare, Corfu
 Canalul Vivari
restaurantul de langa parcare

Apropiindu-ne de intrarea in parc, ceea ce zarim mai intai este fortificatia venetiana, construita intre 1490-1540, la care se poate ajunge cu ajutorul unui mic ferry-ponton.

E momentul sa scriu ca legenda spune ca prima asezare a fost construita aici de catre supravietuitorii de la Troia, condusi de Eneas. La sosire ar fi fost sacrificat un bivol. Acesta, ranit, s-a pravalit in mare si a innotat pana la tarm, unde a cazut si a murit. Vazand in asta un semn, grecii au numit locul Buthrotos, adica “bivolul ranit” si au intemeiat o colonie. In timp, rand pe rand, zona a fost stapanita de greci, romani, venetieni si turci. Despre Butrint gasiti suficiente informatii pe internet (daca sunteti interesati), asa ca aici va voi arata doar ce am vazut noi.

Un site care va poate da o idee despre cum arata Butrint in diverse perioade istorice, gasiti aici http://www.butrint.org/index.php

Fortareata Triunghiulara
Intram in parc pe o frumoasa alee de eucalipti, care ne conduce intr-o zona de ruine romane. Sosit la Butrint in anul 44 i.e.n. si remarcandu-i potentialul, Caesar declara zona colonie romana si il insarcineaza pe fiul sau adoptiv Augustus cu reconstruirea sa.

Ce putem vedea aici? Desigur, Via Sacra care despartea cladirile orasului, agora, teatrul, sanctuarul lui Asclepios, zeul medicinei.

Amfiteatrul, cu cca. 2000 locuri, era impartit in 5 sectiuni si avea 22 de randuri. El a fost construit in secolul al III-lea i.e.n. de catre greci si reconstruit mai tarziu de romani. Descoperirea sa, in perioada 1928-1930, se datoreaza arheologului italian Luigi Maria Ugolini.

Templul lui Asclepios, construit initial din blocuri simple de piatra, avea doua incaperi, iar in partea din spate se deschidea intr-o grota. Un izvor considerat sfant se afla langa templu. Distrus de un cutremur, el a fost reconstruit in secolul al II-lea e.n., pastrandu-se planurile initiale dar fiind placat cu caramida rosie.

 Templul lui Asclepios

Pe locul agorei grecesti, romanii au construit un forum, din care – o parte – a fost scoasa la lumina in 2005. Restul este inca ingropat sub un strat de 2 m de pamant. Cercetarile si lucrarile de restaurare continua in acest loc, dupa cum se poate vedea si in fotografia mozaicului.

Se pastreaza aici si urmele unei bai romane.

Urcam pe un mic deal, locul in care se afla acropola greceasca, azi disparuta. Locul sau a fost luat in secolul al XIV-lea de o fortareata construita de venetieni. In 1930, echipa de arheologi italieni care lucra aici l-a transformat in sediu si laborator. Azi adaposteste un mic muzeu in care sunt expuse artefacte rezultate in urma sapaturilor. Se pare ca, in 1997, muzeul a fost pradat si a ramas inchis multi ani. Abia in 2006 a fost redeschis. Vizitarea sa este inclusa in biletul de intrare in parc. Atentie: este deschis doar pana la ora 16. Muzeul este foarte mic. De aici puteti cumpara insa ilustrate si carti despre Butrint.

 spre castelul venetian

De sus, o frumoasa panorama spre valea Vrinei, unde se afla Fortareata Triunghiulara.

Ne continuam vizita trecand pe aleile parcului ca printr-o padure, plina de pasari cantatoare. Mirosul care plueste in aer e minunat dar nu il pot identifica exact: e un amestec de ierburi aromate si copacii din jur. E foarte placuta aceasta imbinare intre o vizita la muzeu si o plimbare in natura, pe care o ofera Parcul National Butrint. Peisajul se schimba mereu. Suntem in cautarea “portii cu leu”, despre care citisem pe internet dar nici un indicator nu duce spre ea, cel putin nu in partea in care ne aflam, in coborare de la castel.

In sfarsit, ne apropiem de niste ruine. Aici trebuie sa fie! Intr-adevar, o zarim jos, spre baza lor, recunoscand-o dupa fotografia de pe internet. Basorelieful reprezinta un leu devorand un cap de bivol. El nu face parte din constructia initiala, ci a fost adaugat in sec. al V-lea e.n. pentru a micsora poarta de intrare. A fost adus de la un templu si dateaza din sec. al VI-lea i.e.n.

 Poarta cu leu

Continuam sa coboram dealul pe langa vechiul zid al cetatii si ajungem la Poarta greceasca, care dateaza din sec. al IV-lea i.e.n. Arheologii italieni au descoperit-o in anii ’30 si i-au dat acest nume, identificand-o cu Poarta spartana care apare in scrierea lui Vergilius, Eneida.

Poarta greceasca

Peste lac, pe dealurile din Campia Vrinei, se fac in continuare sapaturi, deoarece a fost descoperita o alta asezare romana.

In intreaga asezare au fost descoperite deja opt biserici. Dintre copaci, ne apare in fata o ruina impresionanta. Este Marea Basilica bizantina, a carei constructie a inceput in secolul al IV lea si s-a terminat in secolul al VI-lea era noastra. Podeaua sa era pavata cu mosaic care, in Evul Mediu, a fost acoperit cu placi de piatra.  El a mai putut fi recuperat in unele locuri dar, ca si in alte cazuri, acum este acoperit cu un strat gros de nisip pentru a fi protejat pana se va gasi o alta solutie de expunere a sa.

 Marea Basilica
Langa Basilica se afla Baptiseriul, datand din aceeasi perioada. Se pare ca aici s-ar afla cele mai frumoase mosaicuri. Dar ele sunt acolo, sub plasticul acela albastru, care se vede la baza coloanelor si deasupra caruia este stratul gros de nisip. Acest Baptiseriu este cel mai bine conservat monument paleo-crestin din zona Marii Adriatice.
 Baptiseriu
parte din pavajul bisericii, care nu se poate vedea

Palatul Triconch este un exemplu de vila romana, construita in anul 400 e.n. Datorita ridicarii apei freatice, locul a fost parasit in secolul al VII-lea. Venetienii l-au refolosit (sec. 12-13) mai ales ca loc de piata, datorita curtii sale mari.

 curtea Palatului Triconch
Aici se incheie vizita noastra la Butrint si, o data cu ea, si cea din Albania. Ma bucur ca mi-am ales drept destinatie aceasta tara despre care am aflat o multime de lucruri interesante. Sper sa va fi aratat voua, cititorilor mei, ca este un loc care merita cercetat, avand atat de multe de oferit: mare, munte, locuri istorice, orase-muzeu.  Eu am vazut doar o mica parte din ele, poate voi veti descoperi mai mult.

Itinerar albanez 12. Gjirokaster – orasul muzeu / Albanian Itinerary 12. Museum-Town, Gjirokaster

Posted on by January 28, 2014
26
In 2005, Gjirokaster became an objective in the UNESCO world treasury, and in 1961 the Albanian government granted the title of “museum-town”.

Known as Argyropolis (Silver City) sau Argyrokastron (Silver Castle), the settlement appeared in the Vth. century BC, but was mentioned in written documents only in 1386, by a Byzantine chronicler. The Ottomans conquered the region in the XVth century. In 1812, Ali Pasha, the Ottoman leader of Albanian origin, known as “The Lyon of Ioannina” due to his courage, feared and respected by his anemies, became the master of the town. He enlarged the Citadel, and constructed an aqueduct in length of 10 km.

Gjirokaster is the native place of the stalinist leader Enver Hoxha but also of the famous writer Ismail Kadare. This is how he described his town: “The traveler seeing it for the first time was tempted to compare it to something, but soon found that impossible, for the city rejected all comparisons. In fact, it looked like nothing else.[…]…it was surely the only place in the world where if you slipped and fell in the street, you might well land on the roof of a house – a peculiarity known most intimately to drunks. Yes, a very strange city indeed. In some places you could walk down the street, stretch out your arm, and hang your hat on a minaret. Many things in it were simply bizarre, and other seemed to belong in a dream.” (Kadare, Chronicle in Stone)

We arrived very early in the morning and left our car in the main square (100 lek). Climbing on feet the streets in Qafe i Pazarit 9The Old Bazaar), we saw small shops with different merchandises. A local raki or a Turkish coffee would have been fine but the restaurants on the street had no clients yet.

The entrance fee in the Citadel is of 200 lek (for foreigners), that’s 2 euros, including the Military Museum. Visiting hours are 8.30 – 19.30. 

The Citadel was built in the second half of the 8th century. The rulers extended it, the last extension being that of the Ali Pasha. It has the role of prison even for Ottomans and it continued during the communist regime, till 1968. The political enemies have been imprisoned here, and the executions were performed in the small court near the cells.

Not much is to be seen today. Some cannons, mostly British, buyed or diplomatic gifts. The sultans kept these citadels deliberately with little armament because they wanted to prevent the rulers to gain too much power. A Lockheed T-33, used by the Americans during the cold war, after having technical problems, was forced down near Tirana, in 1957. It was brought at the Military Museum as a “war trophy”.

In the larger square it is a stage where once in four years the National Folklore Festival takes place. In the eastern end of the Citadel is the nice Clock Tower, built also by the Ali Pasha. A nice panorama over the city is offered from the Citadel.

We returned to the parking on other small streets. Asking about a certain museum-house, a man led us to the door of a little mosque and left us there. We took off our shoes and entered. A very simple interior inspired serenity and peace.

We closed the circle coming back at the parking. I regret to quit so soon such an interesting place, with so much to offer.

Cunoscuta mai intai ca Argyropolis (Orasul de Argint) sau Argyrokastron (Castelul de Argint), asezarea a aparut din sec. V i.e.n. dar a fost atestata documentar abia in 1386 de catre un cronicar bizantin. In sec. al XV-lea  intra in stapanire otomana si aceasta isi pune amprenta asupra asezarii, prin casele construite aici de catre nobili. In 1812, Ali Pasha devine stapanul orasului, pe care il inzestreaza cu un apeduct de 10 km lungime, din care n-a mai ramas aproape nimic. In timpurile moderne, Gjirokaster trece prin razboiul greco-italian (1940), fiind stapanit cand de unii, cand de altii.

Gjirokaster este locul de nastere al liderului stalinist Enver Hoxha dar si a scriitorului Ismail Kadare. Acesta din urma a scris despre locul nasterii sale: “Calatorul care il vede prima data este tentat sa il compare cu ceva, dar curand isi da seama ca este imposibil, pentru ca orasul respinge orice comparatie. De fapt, nu arata ca nimic altceva. […]…era, cu siguranta, singurul loc din lume unde daca alunecai si cadeai pe strada, puteai foarte bine ateriza pe acoperisul unei case, o caracteristica stiuta foarte bine de betivi. Da, intr-adevar un oras foarte ciudat. In unele locuri, te puteai plimba pe strada, intinzandu-ti bratul si asezandu-ti palaria in varful unui minaret. Multe lucruri de aici pareau pur si simplu bizare, iar altele pareau sa apartina unui vis.” (Kadare, Cronica in piatra)

Cu siguranta Gjirokaster merita mai mult decat cele doua ore pe care i le-am acordat, pe drumul de intoarcere din Albania. Pentru obiectivele sale turistice si pentru atmosfera orasului vechi, merita macar 2-3 zile. Drumul de le Ksamil la Gjirokaster l-am descris aici http://travelinghawk.blogspot.com/2011/10/itinerar-albanez-2-de-la-sud-spre-nord.html, asa ca acum vom urca de pe soseaua principala, direct in orasul vechi, cu casele sale catarate pe pantele muntelui Mali i Gjere.

Oprim intr-o parcare, in piata principala a orasului, la poalele Cetatii sau Citadelei (Kalaja). Cost: 100 lek, adica 1 euro. Chiar in parcare atrag atentia doua monumente:  cel al lui Cerciz Topulli, luptator pentru independenta si pentru invatamant in limba albaneza de la inceputul secolului al XX-lea si monumentul celor doua eroine din al II-lea razboi mondial, Bule Naipi si Persefoni Kokedhima, ucise de trupele fasciste.

 monumentul lui Cerciz Topulli
De fapt, se poate urca cu masina pana la intrarea in Citadela, dar noi o luam pe jos, mai intai pe niste stradute in panta, cu case vechi, restaurante fara musterii la ora asta matinala, mici magazine de antichitati sau artizanat. Ne aflam in Qafa e Pazarit, adica in bazarul cu strazi pietruite, pastrate in bune conditii din sec. XVII-XVIII. Aici batea o data inima economica a vaii Drinosului. Un raki albanez sau o cafea turceasca ar putea fi savurate aici, daca nu ar fi inca prea devreme…
Apoi, urcam pe serpentine largi. Din cand in cand mai trece cate o masina pe langa noi sau cate un localnic, calare pe magar.
intrarea in cetate

Intrarea costa 200 lek/persoana, incluzand si Muzeul militar. Acesta este partea intunecoasa, la propriu, a vizitei. Orele intre care se poate vizita cetatea sunt 8.30 – 19.30

Iesim apoi pe prima terasa, pe care se vad piese de tun din arsenalul lui Ali Pasha. Majoritatea sunt britanice, cumparate sau daruri diplomatice. Politica curtii otomane era aceea de a tine asemenea cetati necorespunzator inarmate pentru a nu permite guvernatorilor sa castige prea multa putere. Ali Pasha, liderul otoman de origine albaneza, nu a tinut insa cont de acest lucru si a infiintat o scoala de artilerie si un atelier de produs ghiulele pentru tun.

Tot aici se afla si ce a mai ramas, adica carcasa, unui avion Lockheed T-33, utilizat de catre fortele americane in timpul razboiului rece si obligat sa aterizeze langa Tirana, in 1957, dupa ce a avut probleme tehnice. Considerat “trofeu de razboi” a fost adus aici in 1969, pentru a fi expus la Muzeul Armelor.

 tunuri, sec. 19
 avionul “spion”

Citadela a fost construita in a doua jumatate a secolului al 8-lea si a primit forma sa actuala in 1490, fiind reconstruita de catre sultanul Bayazid al II-lea. Avea trei porti si cinci turnuri de aparare, ale caror urme se mai vad inca. O alta extindere a sa a survenit intre 1811-1812, sub conducerea lui Ali Pasha.

Folosita ca si inchisoare si in timpul stapanirii imperiului otoman, Citadela a servit aceluiasi scop pana in 1968, aici fiind intemnitati condamnatii politic ai regimului comunist. Executarea lor avea loc in mica curte din stanga celulelor.

In curtea urmatoare, mult mai mare, se afla o scena pe care, incepand cu anul 1968, o data la patru ani, se desfasoara Festivalul National de Folclor.

scena Festivalului National de Folclor
La capatul de est al curtii se afla constructia frumoasa a Turnului cu Ceas, ridicata la ordinul aceluiasi Ali Pasha din Tepelene, supranumit “Leul din Ioannina” pentru vitejia recunoscuta si de dusmanii sai dar si pentru firea sa plina de cruzime.
 Turnul cu Ceas

De pe zidurile Citadelei, orasul ni se asterne la picioare si privirea zboara, de-a lungul raului Drinos, pana departe.

 panorama de la Citadela

Ne intoarcem spre iesire, trecand prin alte parti ale Citadelei. Vizitatori sunt foarte putini la ora asta matinala,  dar se pare ca nu lipsesc de obicei. Orasul Gjirokaster, intrat in patrimoniu UNESCO in 2005, a fost declarat oras-muzeu inca din anul 1961.

Iesiti din cetate, trecem pe cateva stradute admirand arhitectura originala a caselor, care i-a atras porecla de “orasul de piatra”. Aici, casele sunt acoperite cu placi de piatra cioplite, acoperisurile acoperindu-se unele pe altele din cauza diferentelor de teren. Uneori ai impresia ca vei calca intr-adevar pe acoperis, nu pe strada.

Intrebam pe cineva despre o anume casa-muzeu si el ne conduce…intr-o moschee mica, lasandu-ne acolo, in usa. Ne descaltam si intram. Interiorul este izbitor de simplu si e o liniste absoluta. Nimic din stralucirea marilor moschei vizitate pe aiurea…

Incheiem cercul, reajungand in parcare pe o alta strada, dupa ce mai surprind cateva instantanee in acest oras pe care imi pare rau ca il parasesc atat de repede.

Itinerar albanez 11. Saranda / Albanian Itinerary 11. Saranda

Posted on by January 28, 2014
27
I spent few hours in Saranda, one of the most appreciated resorts on the Albanian Riviera. When entering from Ksamil direction, the new hotels are one after another. The best of them seems to be the 5 stars “Butrint” hotel. It’s difficult to find a parking place as the constructors have left no place. The few existing, belong all to the restaurants.

An alley of palm trees come along with the promenade. You may have a short glimpse to the beach. The sun is already preparing to set down. Many restaurants and teraces are lined up on the promenade. An odd construction, looking like a  flying saucer, is the Tourism Information Center. One may buy some town guides there, for the principal locations in the country, at a cost of 5 euro each.

At 12 km over the sea it is the Corfu Island. Tourists may visit from both sides, on a ferry.

Firstly, Saranda was a Greek colony, named Onchesmos. It was renamed as Agioi Saranta (Forty Saints), when it was in the possesion of the Byzantium.

There are some touristic objectives around the resort: the Blue Eye spring, located in a forest at 18 km NE from Saranda, the Lekursi Castle, built in the XVth century by Sultan Suleiman, when he planned to conquer Corfu (now a restaurant), and the amazing Butrint, a UNESCO treasure.

In Saranda am zabovit doar cateva ore, intr-o dupa-amiaza, si doar pe faleza, asa ca nu voi scrie prea mult despre aceasta localitate, considerata una dintre cele mai frumoase de pe Riviera albaneza.

La intrarea dinspre Ksamil, hotelurile noi se insira unul dupa altul, desavarsind forma de amfiteatru a orasului.

Gasesti cu greu o parcare fiindca construirea intensa si fara prea multe planuri urbanistice, presupun, nu a lasat locul necesar. Acolo unde ar fi posibil, parcarile apartin restaurantelor. Aproape de “centru” se afla si hotelul de 5 stele “Butrint”, o cladire nu prea inspirata arhitectonic, dupa parerea mea.

 Hotel “Butrint”, 5 stele

Palmierii tivesc inceputul falezei, lasand sa se intrevada si plaja.

Ca peste tot in asemenea locuri, restaurantele si terasele se tin lant.

Exista si un trenulet cu care te poti plimba pe acolo dar mai frumoasa este faleza, care iti lasa privirea sa se intinda pana in…Corfu. Soarele se pregatea de apus, trimitand spre noi ultimele sale raze aurii.

Cineva coborat dintr-o masina abandonase pe trotuar, chiar sub privirile noastre, o mica broasca testoasa, pe care am luat-o si am mutat-o pe un loc cu iarba, unde sa se poata adaposti.

Paralel cu faleza sunt cateva banci, cu ATM, de unde puteti lua lek si numeroase magazine.

O biserica ortodoxa mare, de pe balconul careia un preot cu o barba impozanta s-a retras in graba cand a vazut ca fotografiez, priveste si ea spre mare.

De acolo, am zarit o mica constructie ce parea o nava extraterestra aterizata la Saranda si care m-a facut sa cobor din nou pe faleza, curioasa. Era un punct de informare turistica, unde am gasit cateva ghiduri de oras, care mi s-au parut insa cam scumpe la pretul de 500 lek (5 euro).

 Centrul de Informare Turistica
Eu vi-am aratat Saranda dinspre plaja dar, daca vreti sa petreceti acolo cateva zile, mai aveti de vizitat cateva obiective:
  • izvorul Ochiul Albastru (Syri i Kalter), intr-o padure la 18 km NE de Saranda;
  • castelul Likursi, construit de sultanul Suleiman inaintea campaniei de cucerire a insulei Corfu, sec. XV –  la 2 km de Saranda; acum e transformat in cafenea si restaurant;
  • o excursie de o zi la Kerkyra (Corfu), cu ferry-ul;
  • cel mai interesant obiectiv: tezaurul UNESCO – Butrint.

Initial, asezarea a fost o colonie locuita de un trib grec, numita Onchesmos. Cand a intrat in posesia Imperiului Bizantin, numele sau a fost schimbat in Agioi Saranta (40 de Sfinti), de unde apoi Saranda. Ea a intrat in componenta statului albanez in 1913.

Itinerar albanez 10. Cazare in Ksamil / Albanian Itinerary 10. Accommodation in Ksamil

Posted on by January 28, 2014
10
I’m writing this post especially for those wanting to travel to Albania and have doubts about accommodation. I booked mine, in Ksamil, on hostelworld.com. More information here:
http://www.hostelsclub.com/hostel-en-13127.html
Being a family business, recommends this accommodation. The father, a former horticultural engineer, has a small shop in the building, selling almost everything of daily need. He knows some English words, which combined with a lot of gestures and smiles, delivered a proper conversation. A bakery is at 2 houses distance, 2 restaurants at the corner and a shop selling vegetables and fruits. There are also there a bang (ATM included) and a gas station. Not to mention that the beach is at 5 minutes walk!

A double room, with AC, refrigerator, TV and en suite bath (shower, sink, toilet) is 23.50 euros/night.

Toni, the son, speaks English fluently. He manages a non-stop bar. Inside the bar, good quality music and an internet-cafe, makes the visits there very pleasant. A coffee is 50 lek (0.50 euro), and a bottled beer is 150 lek (1.50 euro). You may stay in a small garden too, adorned with leanders and hydrangeas.

There is a bus, going to Saranda or Butrint.

Scriu acest post mai ales pentru cei care doresc sa mearga in Albania si au, poate, indoieli legate de cazare.

Eu am gasit Tani’s Guesthouse pe hostelworld.com si am fost foarte multumita. Gasiti mai multe informatii aici:   http://www.hostelsclub.com/hostel-en-13127.html

Casa in sine nu este prea frumoasa (cel putin mie nu-mi place acest gen de arhitectura), dar este noua. Ceea ce o recomanda insa este faptul ca, fiind o afacere de familie, gasesti aici mai multe facilitati la un loc. Tatal, fost inginer horticultor, are la parterul cladirii un mic magazin, unde gasesti cam tot ceea ce iti poate trebui rapid, inclusiv alimente. Stie suficiente cuvinte in limba engleza pentru ca, impreuna cu gesturi si zambete, sa te poti intelege bine cu el.

Camera dubla este suficient de mare, dotata cu aer conditionat, un televizor si un frigider si completata de o baie en suite. Ea costa 23.50 euro/noapte, ceea ce mi s-a parut convenabil. Camera o primesti curata la sosire si trebuie sa ti-o pastrezi asa pe timpul sederii. Nu se face curatenie decat dupa plecare.

Tani, fiul, are tot acolo un bar si o mica gradina, deschise non-stop. In bar se aude mereu muzica de foarte buna calitate si la decibelii potriviti pentru a nu deranja turistii care locuiesc in pensiune. De asemenea, gasesti si un punct de internet, dotat cu cateva calculatoare. Te poti conecta la pretul de 60 lek/ora, daca imi amintesc bine. O cafea costa 50 lek (0.50 euro) si o bere Korce sau Tirana 150  lek (1.50 euro). In fata pensiunii si in gradina, flori de leandru si hortensii uriase, roz. Tani vorbeste cursiv limba engleza si va poate da tot felul de informatii. Este o persoana amabila si, cel mai important, o gasesti mereu acolo!

 Tani, la bar

Alaturi este o brutarie, cu produse de panificatie diverse si, dupa colt, gasesti un magazin cu legume si fructe. Tot la colt, cale de cateva case distanta, sunt doua restaurante. La 5 minute distanta, gasesti o banca cu ATM (functioneaza doar pentru carduri VISA) si o statie de benzina. Tot acolo este si statia autobuzului cu care poti merge in Saranda sau la Butrint. Si ultima informatie dar nu si cea mai putin importanta: una dintre plaje se afla la doar 5 minute de mers de pensiune.

Frunze de toamna in Timisoara / Autumn Leaves in Timisoara

Posted on by January 2, 2019
38
Neither this year did I resist to the temptation to walk with my camera in my town gilded by the autumn. These are those days of the last nature breath, before to enter into the long winter hibernation sleep, which I love! Here is part of my “prey”:

Nici anul asta n-am rezistat tentatiei de a ma plimba, cu aparatul foto, prin Timisoara aurita de toamna. Sunt acele zile de ultima rasuflare a naturii, inainte de a  intra in somnul lung al iernii, care imi plac mult. Iata cam cu ce m-am intors:

Itinerar albanez 9. Ksamil / Albanian Itinerary 9. Ksamil

Posted on by January 28, 2014
26
I imagined Ksamil as a litlle village, isolated and quiet, where I will find some Albanian authenticity. It was a mistake. Ksamil, connected to Saranda by 15 km of brand new road, is on full construction wave. This year, the local government demolished over 200 houses which had no legal aprovements. They stay ugly near the road. It is only a matter of time and Ksamil will be full of hotels. For the moment being, there are plenty of pensions were one may look for accommodation. There are also 2 banks with bancomats, a gas station, restaurants, pizzerias, small shops were one may buy what is needed day by day. For a more sophisticated shopping, one has to go to Saranda. The same goes for those who want a vivid nightlife.  It seems there are 2-3 discos in Ksamil but as I am not interested, I may say nothing about them.

There are many small sand beaches in nice coves. They have a minimum of facilities. A sunbed costs 2 euros/day. There are small restaurants on the beach, selling mineral water, beer, juices, ice creams, pasta and fish.The water is nice colored and the sunsets are superb. If you want some nice and quiet vacation days, Ksamil is a good choice.

Imi inchipuiam Ksamil ca un sat mic si linistit, unde voi gasi autenticitatea albaneza dar m-am inselat. De la Saranda la Ksamil sunt cca. 15 km de sosea nou-nouta, inca nemarcata total si cu doua trei puncte de lucru active, care se strecoara intre Marea Ionica si marele Lac Butrint. Malul pietros si, pe alocuri, inalt al drumului are ici-colo palcuri de flori de agave, ca niste umbrele, care se proiecteaza frumos pe cerul albastru. Pe lac se vad crescatorii de scoici. Intr-un loc se deschide o rana hidoasa de unde ne ranjeste o cazemata.

 drumul nou spre Ksamil
 agave
 Lacul Butrint
 in zare, insula Corfu
 stramtoarea Corfu
coasta spre Saranda

Inca de la intrarea in localitate iti dai seama  ca vei vedea aici doar case noi. Se construieste foarte mult si nu intotdeauna cu respectarea legalitatii. De aceea, anul acesta administratia locala a daramat peste 200 de case ridicate fara forme legale. Ele zac, frante, pe marginea soselei sau intre alte constructii, dand un aer straniu peisajului.

 intrarea in Ksamil
 Ksamil
 case demolate

Asezarea este in plin avant turistic. Se pare ca numarul vizitatorilor ei creste an de an. Pensiunile si restaurantele se inmultesc, inaintand uneori pana pe plaje si distrugand salbaticia si izolarea locului. Eu nu le-am mai gasit nicaieri si cred ca nu peste multi ani va fi plin hoteluri mari, ceea ce e oarecum pacat. Deocamdata, cazarea se face in asemenea pensiuni:

In Ksamil gasiti mai multe magazine mici cu de toate, doua banci cu bancomat, o statie de benzina, restaurante, pizzerii, cofetarii. Daca acestea nu va satisfac, Saranda e la 15 km…

Dar plaja, veti intreba? Ei bine, plaja se face in mai multe golfuri mici, cu o minima amenajare. Sunt plaje cu nisip si tot nisip este si in apa. Puteti inchiria un pat de plaja cu 200 lek/zi (2 euro) si, de obicei, gasiti si un mic restaurant cu cateva lucruri de baza: apaminerala, sucuri, bere, inghetata, paste si peste. Vanzatori ambulanti vand porumb fiert. Turistii, in marea lor majoritate albanezi, se comporta civilizat: nu tipa, nu asculta muzica data la maxim, nu lasa in urma lor gunoaie.

Mici insule se afla foarte aproape, se poate ajunge la ele pedaland intr-un delfin (600 lek/ora). Apa are o culoare minunata si adancime pentru toate gusturile. Insula Corfu e la o zvarlitura de bat. Zilnic vezi ferry-uri care trec spre Saranda.

Apusurile din Ksamil chiar merita o plimbare la malul marii.

In afara de plaja, baie, plimbari si vizite in imprejurimi, la Ksamil nu puteti decat sa va odihniti. Am auzit ca ar fi vreo 2-3 discoteci dar cum pe mine nu ma intereseaza, nu va pot spune nimic despre ele. Daca totusi vreti viata de noapte, gasiti in Saranda.

Itinerar albanez 8. Apollonia / Albanian Itinerary 8. Apollonia

Posted on by January 28, 2014
26
On our way to the South, we stopped 8 km west from Fier, to visit the biggest archaeological site from Albania, Apollonia. During the VI-th century BC, Greek refugees from Corfu and Corinth erected the settlement on the river Aous. In the 3-rd century the Romans had here a powerful and important town, on the way connecting Rome with Byzantium. Augustus studied here and here he received the message of Caesar’s death. An earthquake changed the course of Aous and so the decline begun.

On our way to Apollonia we saw a lot of bunkers, erected during Enver Hoxha’s era. Obssesed with a foreign invasion he ordered the construction of 700000 bunkers, one to 4 inhabitants. They stay ugly in the landscape because they are difficult to destroy. Five tons of cement and iron each!

The entrance fee at Apollonia is 300 lek (3 euros). No guide, no explanations. Only the porter told us smiling: mosaic, amphitheater, odeon, manastir – pointing the directions with his finger. The mosaic was covered with sand and the amphitheater with plastics, so we didn’t see much. But we saw the bouleuterion, the administrative site where the city council gathered, a ruin of the temple and the odeon. They have been reconstructed, being destroyed by an earthquake.

I liked the Panagia Monastery, built in the XIII-th century. The outside columns are rich decorated with different capitals. Inside it was painted white, the paint covering probably the colorful frescos. They tried to uncover the frescos in the cupola and in the ouside porch.

In drumul nostru spre sudul Albaniei, trecem si prin localitatea Fier. Un oras cu 120000 de locuitori, a carui constructie a fost inceputa in anul 1877 de catre familia Vrioni, bey de Berat, in care nu este nimic interesant de vazut. La 8 km vest de localitate se afla insa cel mai mare sit arheologic din Albania – Apollonia.

Strabatem o campie arsa de soarele dogoritor de amiaza (32 grade), printre resturile cazematelor construite de fostul dictator Enver Hoxha. Obsedat de o invazie din afara tarii, el a ordonat construirea a 700000 de asemenea cazemate, in toata tara, una la patru locuitori! Astazi, ele uratesc peisajul deoarece sunt foarte greu de distrus. Fiecare este construita din 5 tone de fier si beton!

Intrarea in sit costa 300 lek (3 euro). In afara de noi nu sunt alti vizitatori. Paznicul sta la umbra coroanei generoase a unui copac, impreuna cu alti 2  insi. Nu stie nici o limba straina dar zambeste mereu si ne spune: mozaic, amfiteater, odeon , manastir si ne indica directiile cu mana. Asta in loc de orice fel de ghid sau tablita explicativa. Nici nu-mi faceam iluzii in acest sens, asa ca m-am documentat temeinic pe internet, inainte de plecare.

Evolutia unei asezari, de la stadiul de colonie greceasca in secolul 7 i.e.n. la cel de oras roman in secolul 3 e.n. si pana in perioada medievala este intotdeauna bogata in evenimente. Se spune ca primul nume al asezarii, construita de refugiati greci din Corfu si Corinth, ar fi fost Gylaceia, dupa Glyax, fondatorul ei. Apoi numele s-a schimbat, cetatea fiind inchinata zeului soarelui, Apollo.

Aici ar fi functionat o importanta scoala de filosofie, unde a studiat si Augustus, care a primit tot aici vestea asasinarii lui Caesar. Cicero, in scrierile sale, numea Apollonia “magna urbs et gravis”, adica “oras mare si important”.  Imaginati-va un zid de 4 km lungime, care inconjoara o suprafata de 86 ha. Asezarea pe drumul care lega Roma de Bizant a dat un puternic avant dezvoltarii economice a orasului. Un puternic cutremur a schimbat insa cursul raului Aous, pe care era construit, si acest eveniment a dus la declinul sau.

Din pacate, la fel ca Troia, in actuala Turcie, si Apollonia zace inca in mare parte ingropata sub pamant. In timpul primului razboi mondial, arheologii austrieci au inceput excavatiile aici, dupa care munca a fost preluata de arheologi francezi si albanezi, care au lucrat in anii ’20 si ’30. In timpul conducerii Hoxha munca a fost sistata. Ea a reinceput in 1991 si e in plina desfasurare, condusa de un profesor de la Universitatea din Grenoble, Franta.

Din mozaicul amintit nu vedem nimic si nici din amfiteatru. Primul este acoperit cu nisip, iar al doilea, acoperit cu fasii de plastic, asa ca nici nu mai coboram pana acolo.

 aici ar trebui sa vedem mozaicul
parti din amfiteatru
Mergem insa sa vedem bouleuterionul, poate cea mai fotografiata parte a sitului. Acesta este centrul administrativ al asezarii, locul unde se intrunea sfatul orasului. A fost partial restaurat, dupa ce a fost distrus de un cutremur. Se poate vedea o parte din templu si odeonul, construit de romani. Constructia cu un zid exterior de caramida rosie si trepte de piatra nu are forma obisnuita a unui teatru roman.
 templu din bouleuterion
 detaliu
 odeon
Ceea ce mi-a placut insa cel mai mult acolo este Manastirea Panagia, construita in secolul al XIII-lea.
Ea este inconjurata de un zid puternic si intrarea se face printr-o poarta masiva, veche, din lemn. Pe peretele exterior atrag atentia niste basoreliefuri interesante. Unul reprezinta un leu, altul un minaret turcesc flancat de animale si al treilea, un grup de oameni care poarta parca pe sus un rege neincoronat. Nu am gasit explicatii nici pe internet si cred ca aceste blocuri de piatra sunt mai vechi, aduse de la alte constructii si incastrate in zid. Acest lucru nu face decat sa mareasca misterul…
Cand intram pe poarta, vedem imediat manastirea, asemanatoare ca si constructie cu cele  macedonene.
 Manastirea Panagia
In larga curte inconjuratoare se mai poate vedea un turn cu clopotnita si, pe doua laturi, locuinte ale calugarilor. Acolo sunt oranduite diverse obiecte excavate in sit.

Dand ocol bisericii manastirii, ma intriga si ma incanta capitelurile coloanelor care sustin pridvorul, fiecare deosebit de celalalt.

Probabil candva biserica a fost pictata, ca si manastirile noastre bucobinene, inclusiv in pridvor. Apoi, pictura a fost varuita cu alb, asa ca acum vedem o palida incercare de restaurare in pridvorul deschis si in cupola bisericii. In rest, totul e alb si biserica e goala, cu piatra pe jos. Altarul ne mai arata ceva de odinioara. Trei caini mari si costelivi stau tolaniti in pridvor si ne privesc cu dispret, apoi lasa iar botul pe labe. E vremea sa plecam si de aici, lasand trecutul sa mai doarma…

 fresca din pridvor
 fresca din cupola
 altarul
 detaliu

Itinerar albanez 7. Mancarea / Albanian Itinerary 7. The Food

Posted on by January 28, 2014
25
I have not much to add about the Albanian food versus what I wrote about Montenegro (http://travelinghawk.blogspot.com/2011/09/vacanta-in-muntenegru-7-mancarea.html). it has the same Balkanic characteristics.

May be the menu has not such a large offer. The apetizres and the salads are well represented, followed by meat (beef, veal, chicken) especially grilled and, of course, fish. Pastas and pizzas are to be found everywhere.

I noted for you some prices, for orientation. You may think at them in terms of 100 lek for 1 euro, that’s what you will be cashed if you have no lek.


ciorba  (kind of soup)           250 lek
fish soup                              300 lek
different pastas                    300-600 lek
fish                                       400-1200 lek
an espresso  coffee               50 lek
Cola can                                 70 lek
byrek (cheese or  meat pie)  50 lek
Cornetto icecream              100-150 lek
1 l unleaded petrol               162-164 lek
one internet  hour                  60 lek

 The sweets are well represented. The Balkanic sweets are of Oriental origins and are delicious.

Despre mancarea albaneza nu as avea prea multe de adaugat fata de ceea ce am scris deja despre cea din Muntenegru (http://travelinghawk.blogspot.com/2011/09/vacanta-in-muntenegru-7-mancarea.html), ea pastrand aceleasi caracteristici balcanice.

Meniul este poate mai sarac in oferta. Predomina aperitivele (mai ales pe baza de branza si masline) si salatele asortate, precum si carnea de vita sau pui, in special grill. Fiind o tara cu deschidere la mare, amatorii de peste sunt favorizati. Exista multe pizerii si paste se pot manca cam peste tot.

Restaurante gasesti destule in toate localitatile, la fel si pizzerii. La malul marii si de-a lungul drumurilor sunt destule locuri unde se poate manca. Asa a fost si restaurantul Castello, unde am poposit si noi in drum spre sud, inainte de Vlore. Doua fripturi de vitel, cu cartofi prajiti si salata si apa minerala au costat 1800 lek, cam 18 euro. A fost cel mai scump pranz, din cauza carnii care e mai scumpa, dar am pranzit si cu 450 lek.

Pentru orientare, iata cateva preturi (socotiti cam 100 lek/euro, fiindca daca nu aveti lek, atat va vor incasa):

o ciorba                       250 lek
ciorba de peste           300 lek
paste diverse              300-600 lek
peste                           400-1200 lek
o cafea espresso          50 lek
o doza de Cola              70 lek
o merdenea (byrek)       50 lek
o inghetata la cornet   100-150 lek
1 l benzina fara plumb 162-164 lek
o ora internet                 60 lek

Sa nu va asteptati sa gasiti la alimentarele obisnuite salamuri sau cascavaluri – stau ceva mai prost la capitolul acesta . Pentru asa ceva, cautati in orasele mai mari magazinele mici, eventual tinute de greci, cum a fost cel gasit de noi la Saranda. Legume si fructe de sezon veti gasi insa suficiente si in sortiment bogat.

Au, in schimb, bine reprezentata categoria dulciurilor orientale. Fructe zaharisite, baclava,  cataif si alte bunatati te imbie in cofetarii ca cea de la Ksamil.

Itinerar albanez 6. Kruja / Albanian Itinerary 6. Kruja

Posted on by January 28, 2014
24

Kruja is at only 32 km from Tirana. Here was erected a fortress in the V-VI-th centuries, and in the XV-th century it was organised the resistance against the Ottoman army. This is the place were Skanderbeg, the national hero, lived.

The fortress doesn’t exists anymore, there are only some ruins but a copy was built, which houses a small museum. The best pieces in the museum are Skanderbeg’s helmet and sword.

In the same courtyard, an XVIIIth century building houses an interesting Ethnographic Museum.

We didn’t have much time, so we browsed a little through the Old Bazaar and did some photos of the Skanderbeg’s equestrian statue.

La doar 32 km de Tirana se afla Kruja, simbol al rezistentei crestine in fata armatelor otomane din secolul al XV-lea.

Din soseaua care leaga Shkoder de Tirana, la Fushe-Kruje, urcam pe un drum cu multe curbe spre Kruja. Agatat pe pantele muntelui Skanderbeut, orasul isi semnaleaza prezenta prin acoperisurile rosii care se ivesc din vegetatie.

Kruja
Nu avem prea mult timp la dispozitie asa ca parcam masina cat mai aproape de castel, contra unei monezi de 100 lek.
Trecem mai intai pe langa o fantana construita in stil otoman, urmand apoi drumul in panta care duce spre castel.
Au ramas doar ruine aici din ceea ce a fost un castel puternic, ridicat in secolele V-VI, ceea ce se vede fiind o reconstructie care adaposteste un mic muzeu, pe care il vizitam (200 lek taxa de intrare). Ne intampina chiar la intrare Skanderbeg, eroul national.
Muzeul a fost inaugurat in 1982. Piesele expuse ilustreaza istoria si lupta albanezilor pentru independenta, impotriva armatelor otomane. Piesele de rezistenta sunt coiful de aur si sabia lui Skanderbeg.
In curte, resturi ale locuintelor din incinta castelului. Locul ne ofera frumoase panorame ale orasului.
Tot aici se afla si un mic si interesant Muzeu de Etnografie (intrarea, 300 lek), adapostit de o casa din 1764. Obiectele expuse ne arata cum traiau albanezii cu 300 de ani in urma.
Muzeul de Etnografie

Printre constructiile mai moderne, ajungem intr-un mic scuar unde admiram statuia lui Skanderbeg calare, loc deseori fotografiat in oras.

 
Skanderbeg, eroul national
La plecare, trecem prin Vechiul Bazar, restaurat in anii ’60, unde se vand tot felul de lucruri, de la antichitati la piese etnografice.
 Bazarul
Mai aruncam o privire spre castel si ne grabim sa ne reintoarcem in soseaua principala, care ne va duce, tot azi, in sudul tarii.

Itinerar albanez 5. Podul de la Mes / Albanian Itinerary 5. The Mes Bridge

Posted on by January 28, 2014
27
The best preserved Ottoman bridge is in a village called Mes, at 6 km north of Shkoder. The road is not so good, so not many foreigners are coming here. Actually it was none when we were there.

The bridge was built in 1770 by Mehmet Bushati Pasha. It is 108 m long and 3 m wide.  Kiri river, which should be a wonderful blue color, was completely dried.

Not much to do or to see here, except, may be, a 2-3 km drive to see the Drisht Fortress.

A small restaurant, with a terrace, right near the bridge, and only us as customers. For 2 non-alchool beers and 8 cevapcici (beef grounded meet, grilled) we paid less than 4 euros. Then we headed back to Shkroder.

La 6 km in nordul orasului Shkoder, la Mes, se afla cel mai bine conservat pod otoman din Albania. El a fost construit pe Drini, pe un drum care lega Shkoder de Kosovo, inca din timpul romanilor. Aur si alte metale se exploatau de-a lungul acestui drum si de aici importanta sa economica.

 acolo, sub munte, se afla Mes

Drumul nu este prea grozav, seamana cu cele de la noi, adica trebuie sa fii atent la gropi. Priviri curioase se intorc dupa noi fiindca, probabil, nu multe masini straine se aventureaza pe aici. Trecem pe langa un magazin unde se vand flori pentru inmormantari, din plastic sau diverse materiale si pe langa curtea unui atelier de ceramica, unde se fac diverse obiecte decorative.

 flori pentru inmormantari

Podul a fost construit in 1770, cu 12 arce caracteristice (va amintiti podul lui Ali Pasha de la Visegrad, din Bosnia?), de catre Pasha Mehmet Bushati. Are o lungime de 108 m si latimea de 3 m si este aruncat peste raul Kiri, despre care se spune ca are o apa incredibil de albastra. In iulie insa, se prezenta ca un  ued secat dintr-o zona desertica.

 podul de la Mes, secolul XVIII

Paralel cu podul istoric, pe care nu se mai circula, a fost construit un pod nou, de pe care se pot face poze. Daca dispui de suficient timp, poti merge mai departe, cale de  2-3 km, sa vezi cetatea de la Drisht, de asemenea monument istoric.

trecutul si prezentul, fata in fata

Noi am ramas insa aici, sa admiram mai mult constructia veche si zona rurala in care ne aflam singuri. Nici un turist nu era prin preajma si nu cred ca sunt multi cei care vin aici.

Cum undeva, in apropiere, se desfasura o nunta (vazusem nuntasii si masinile pe sosea) si in aer plutea miros de…mititei, am ramas si noi pe mica terasa a unui restaurant aflat chiar langa pod. Consultam meniul (saracut) si nu vedem micii. Il intreb pe tanarul ospatar “cevabcici?” fiindca banuiam ca trebuie sa-i cheme cumva asemanator. Imi face semn ca nu au dar, deduc, face el rost! Opt mici si doua beri fara alcool, ne costa 400 lek, adica mai putin de 4 euro. La o masa alaturata s-au asezat doi tineri albanezi. Dupa un timp, unul ma intreaba daca vorbesc engleza si apoi ma intreaba ce limba vorbim. Cand ii raspund “romana”, zambeste larg si imi spune “Aaa, mi se parea mie cunoscuta! Eu lucrez in Londra si am acolo doi colegi romani…” Ce mica e lumea!

Afara sunt 32 de grade dar pe terasa, sub umbrela, e placut. Trebuie totusi sa ne intoarcem…