Vacanta in Muntenegru 3. Canionul Tarei / Montenegrin Vacation 3. Tara Canyon

Posted on by January 2, 2019
24
Tara river is 140 km long, of which 82 km is a deep canyon. It is the deepest in Montenegro and Europe and the 2nd in the world, after Grand Canyon, Colorado. Because of its deep green-bluish water, Tara is named “the tear of Europe”. Since 1977 it was included in the UNESCO programm named “The Man and the Biosphere” and since 1980, Tara is part of the Durmitor Natural Park.

It is said that some of the black pines in the Tara valley are 400 years old and they are 50 m high!


The elegant, beautiful bridge over Tara, at Djurdjevica, was constructed by engineer Lazar Jankovic. The bridge is 366 m long and it stays at 150 m above the water. A lot of photographers are always there. A motel, some terraces and souvenir shops, attract the tourist there. There are only 27 km left to Zabliak, when you reach the bridge.

Raul Tara are o lungime totala de 140 km din care 82 km sunt canion. Punctul sau cel mai adanc masoara 1300m. Dupa ce se uneste cu raul Piva (care formeaza un alt canion plin de farmec), formeaza impreuna Drina, unul dintre cele mai lungi rauri din Balcani.In 1977 raul Tara a fost inclus in programul UNESCO “Omul si biosfera”, iar din 1980 face parte din Parcul Natural Durmitor. Canionul sau este cel mai adanc canion nu doar din Muntenegru ci si din Europa, fiind si al doilea ca dancime in lume, dupa Grand Canyon, Colorado. Datorita apei sale limpezi, albastru-turcoaz, Tara este supranumita “lacrima Europei”. Iata cateva date care trebuie sa te faca cel putin curios!

“lacrima Europei”

Vegetatia pe mal este foarte deasa, permitand rareori cate o privire spre vale. Predomina pinul negru care se catara pe crestele calcaroase, pe care le strajuiesc ca niste vajnici soldati. Se spune ca unii au peste 400 de ani si ating o inaltime de 50 m.

Undeva, intre Dobrilovina si podul de la Djurdjevica, este amenajat un frumos loc de odihna si de baie. Umbrare special construite te imbie, cu mese si banci, la popas. De aici pleaca si ture de rafting de 2-3 ore, pe o lungime de 18 km.

Podul de peste Tara este o constructie impresionanta prin eleganta arcurilor azvarlite peste rau. Proiectantul sau a fost prof.ing. Mijat Trojanovic, dupa cum indica o placa comemorativa fixata pe piciorul podului. Se spune ca, in timpul celui de-al II-lea razboi mondial, constructorul insusi a aruncat in aer un arc al podului pentru a impiedica trupele de ocupatie sa il treaca!

Podul are o lungime de 366 m si se afla la 150 m deasupra apei. Strabatut de masini, care reduc viteza din cauza numarului mare de fotografi aflati mai mereu pe el, ofera o panorama fantastica. Langa el se afla un motel, terase si mai multe chioscuri cu suveniruri.

De aici, pana la statiunea montana Zabliak mai sunt 27 km. Dar, despre Zabliak, data viitoare.

Vacanta in Muntenegru 2. Cazare in Canionul Tara / Montenegrin Vacation 2. Accommodation in the Tara Canyon

Posted on by January 2, 2019
34
ECO-OASIS (750 m alt.) complex consists of four wooden houses and camping places. It is located at the beginning of the Tara Canyon, in Dobrilovina hamlet, in the Durmitor Natural Park. The place is wonderful, surrounded by white cliffs, on which the black Montenegrin pine climbs.

A house of 35 sq.m. has two rooms, a small living and a bath. Four-five persons could sleep there for a total of 48 euros/night. Breakfast may be served at a cost of 5 euros/person and it is worth every cent, as all the products are natural.

The little church from Dobrilovina (XVth century) is very near. Nice walks, climbing or rafting could be made in the Tara Canyon. ECO-OASIS is open all year round.

ECO-OASIS este un loc de camping, prevazut cu patru casute din lemn, construite in cadrul unui proiect USAID pentru tineri intreprinzatori. L-am gasit pe hostelworld.com si a fost o alegere inspirata deoarece zona este de o frumusete aparte. Site-ul retine 10% din costul total al cazarii in momentul rezervarii, restul achitandu-se la sosire.

Complexul se afla in satul Gornja Dobrilovina, situat in Parcul Natural Durmitor, chiar la inceputul canionului, la o altitudine de 750 m. De jur imprejur se ridica pereti de calcar pe care se catara frumosul pin negru muntenegrean, etalandu-si coroana ca o pagoda chinezeasca.

casa din Dobrilovina

E liniste in jur si gazdele noastre, care locuiesc chiar acolo, isi vad de gospodaria lor: aduna fanul proaspat cosit si au grija de animale: vaci, capre si iepuri.

O casuta, de 35 m.p., are doua camere (una cu pat dublu, cealalta cu doua paturi suprapuse), o mica baie si un hol marisor, pe post de “living”. In fata, o micuta veranda te imbie sa stai dimineata la o ceasca de cafea fierbinte sau seara la un pahar de vin si sa absorbi prin toti porii frumusetea si linistea din jurul tau. Tara curge mai jos si nu se aude de la casute. O asemenea casuta, pentru 4-5 persoane, costa 48 de euro pe noapte.

Daca doresti si micul dejun, neinclus in pretul cazarii si care costa 5 euro/persoana, nimic mai simplu: se asterne fata de masa si apoi se acopera totul cu farfurii cu sunca afumata si salam uscat, de casa, branza, oua fierte, magiun de prune, iaurt si miere, paine calda, cafea sau ceai. Total este natural, produs chiar acolo, in gospodaria gazdelor, asa ca iti lingi degetele!

Foarte aproape de acest loc se poate vizita micuta manastire Sf. Arhanghel Mihail din Dobrilovina, unul dintre importantele centre de cultura ale zonei, in secolul al 15-lea. Cele cateva calugarite de acolo fac ca atmosfera locului sa fie una speciala.

In canionul Tarei se pot face plimbari frumoase pe jos dar si ture de rafting.

Vacanta in Muntenegru 1. La drum! /

Posted on by April 12, 2014
28
Luna trecuta am petrecut doua saptamani de vacanta, impartita egal intre Muntenegru si Albania, vacanta pe care am pregatit-o, ca de obicei, cautand informatii mai ales pe internet (site-uri, bloguri, forumuri) deoarece nu am avut la dispozitie ghiduri dedicate. Ca intotdeauna in asemenea situatii, trebuie ales cu grija fiindca parerile sunt subiective, ca si asteptarile fiecaruia fata de o anume locatie. Cum informarea este mama turistului, am petrecut cateva luni in aceasta placuta indeletnicire…

Am pornit din Timisoara prin Vrsac si Smederevo, urcand pe autostrada sarbeasca spre Nis, la Pozarevac. Drumul acesta l-am batut deja de multe ori in drum spre Grecia, asa ca nu am avut probleme cu orientarea. Am iesit la Cicevac, platind 4 euro taxa de autostrada. In continuare, traseul nostru a urmat soseaua E763, trecand prin Kraljevo, Cacak, Uzice, Nova Varos, Prijepolje. Soseaua a fost destul de buna pe tot traseul dar cam aglomerata. In plus, sunt multe restrictii de viteza, care trebuie respectate, daca nu vrei sa te opreasca foarte desele echipaje de politie de pe drum. Mare parte din traseu trece prin zone muntoase, care nu pun probleme deosebite soferilor dar care indeamna la popasuri dese.

Am ales sa evitam, ca punct de intrare in Muntenegru Bjelopolje, fiindca citisem pe softpedia ca se lucreaza la drum, preferand Jabuka/Pljevlja.

Pe drum, am facut fotografii in locurile care ne-au atras atentia, precum:

  • minunatul rasarit de soare dintre dealurile Vrsac-ului
  • impunatoarea biserica in stil sarbo-bizantin, din caramida rosie si galbena, de la Nicolinci, Vojvodina
  •  un perete cu grafitti din Kraljevo
  •  o alta biserica, in satul Slatina
  •  manastirea Vavedenje de la Meduvrsje
  •  un placut loc de popas, in apropiere de Cacak, pe malul unui mic lac cu case de vacanta si multe terase
  •  Uzice, situat intr-o frumoasa zona montana, pe raul Detinja, care curge in forma de S pe sub ruinele unei fortarete
  •  lacul unuia dintre cele mai mari baraje din Europa, la Kokin Brod; cu o lungime de 30 km, lacul are 100 milioane metri cubi de apa. Un popas la “Kod Babica” ne-a prilejuit intalnirea cu o ciorba sarbeasca de vitel.
  •  Nova Varos, asezare aparuta in secolul al 16-lea, are ca embleme Biserica Sf. Treime (1869) si Moscheea (1894). Trasi pe dreapta pentru o poza panoramica, in obiectivul meu s-a ivit doar minaretul moscheei.
  •  Prijepolje, nu departe de granita cu Muntenegru, este atestata documentar in 1343. A fost stapanita, pe rand – asa cum sa- intamplat in aceasta parte de Europa -, de turci si de Austro-Ungaria. Ceea ce ne-a facut sa oprim aici, a fost culoarea minunata a raului Lim, in care se oglindeste albastrul cerului si verdele padurii.

 Trecatoarea Jabuka se afla la 1250 m altitudine si ne ofera privelisti largi asupra imprejurimilor.

In apropierea ei se afla punctul de trecere in Muntenegru, de importanta mai mult locala probabil, fiindca inaintea noastra nu era nici o masina. Dupa o scurta privire aruncata pe cartile de identitate si pe asigurarea auto obligatorie, timp in care am platit si eco-taxa de 10 euro (valabila un an), ni s-a facut semn sa trecem.

Intram in Muntenegru, tara de legenda si ne indreptam spre Pljevlja, care se afla undeva, sub noi. Este o zona industriala, extrem de poluata, care nu ne face placere.

Pljevlja

Dupa 38 de km insa, trecand peste celebrul pod de la Djurgevica, intram in Canionul Tarei.

 despicatura Canionului Tarei
 Podul Djurgevica-Tara

Pana la locul nostru de cazare (pentru primele doua zile in Muntenegru) mai sunt 21 de km. Soseaua este buna, presarata cu numeroase tuneluri scurte. Dupa exact 666 km parcursi de acasa si 16 ore de drum, cu popasuri mai lungi sau mai scurte, fiindca nu ne grabeam nicaieri, am ajuns la ECO-OASIS.

ECO-OASIS
Vacanta nostra in Muntenegru putea incepe!
Montenegrin Vacation 1. Hit the Road!
Last month I spent two weeks of my summer vacation in the Balkans, equally split between Montenegro and Albania.

We followed this itinerary: Timisoara – Vrsac – Pancevo – motorway to Nis, between Pozarevac and Cicevac (4 euro road tax) – then E763 trhrough Kraljevo –  Cacak – Uzice – Nova Varos – Prijeploje. In Serbia the roads were good but pretty busy and there were many police patrols. We entered Montenegro through the Jabuka pass (1250 m alt.). No car was in front of us. We had to pay an eco-tax of 10 euros, which is valid for one year.

Pljevlja, 38 km after the border, is a very polluted area, so we have been glad to see the bridge over river Tara. From there, we still had 21 km in the Tara Canyon to arrive to our first accommodation (for 2 nights) in MNE, at ECO-OASIS. We had 666 km from home and 16 hours, including many photo stops… Here, in the Tara Canyon, begun our vacation in Montenegro (MNE).

Szentendre

Posted on by April 13, 2014
28

La intoarcerea de la Seul, am avut la dispozitie o jumatate de zi in Budapesta, asa ca m-am dus sa vad Szentendre, un mic orasel din apropiere, devenit un loc al boemei artistice a capitalei si al turistilor, mai ales in timpul verii.

Daca nu dispui de o masina, poti ajunge la Szentendre din piata Batthyany din Budapesta (linia rosie de metrou), cu HEV-ul care circula o data la 10-30 minute, in functie de partea zilei. Durata calatoriei este de 40 de minute.

Incepand din secolul al 2-lea e.n. si pana in prima jumatate a secolului al 5-lea, Ulcisia Castra (tabara lupilor) facea parte din limesul (fortificatie) dunarean al Imperiului Roman. Fortareata putea adaposti pana la 1000 de soldati. Ocupata de huni, apoi de longobarzi si avari,  in secolul al 9-lea a venit randul ungurilor sa o cucereasca. Intr-un testament din secolul al 12-lea apare pentru prima data cu numele sau latin, Sanctus Andreas. Trece vremelnic in mainile cuceritorilor mongoli in secolul al 13-lea pentru ca, dupa cucerirea Budei de catre turci (1541) sa ramana sub stapanirea acestora timp de 150 de ani. Dupa plecarea turcilor, refugiati sarbi ocupa localitatea parasita, aproape goala, astfel incat multa vreme populatia a fost complet sarbeasca.

Casele mici si cochete, strazile pietruite, bisericile si dealul din centrul localitatii sunt tot atatea locuri de plimbare.
In centrul oraselului se afla cladirea baroc a Primariei precum si o cruce ridicata ca multumire ca localitatea a scapat de epidemiile de holera care bantuiau Europa medievala.
 Primaria
 monumentul inchinat ciumei
In imediata ei apropiere e poate urca pe micul deal din centrul satului, de unde ai o frumoasa panorama asupra localitatii si a Dunarii. In micul parc de pe platou se inalta  Biserica romano-catolica Sf. Ioan, prima biserica de piatra, construita in secolul al 13-lea. Ea a fost refacuta in stil gotic in secolele 14-15 si in stil baroc in secolul al 18-lea. Tot aici a fost ridicat si un bust al poetului national Petofi Sandor.
monumentul lui Petofi
Biserica romano-catolica Sf. Ioan

Plimbandu-te pe stradutele cu liliac si castani infloriti, nu poti sa nu observi silueta frumos incadrata a catedralei sarbesti Bunavestire, construita in stil baroc in secolul al 18-lea. Portile frumoase, din fier forjat, si micul parc in care se afla si un muzeu ecleziastic, au transformat-o in obiectiv turistic.

 Catedrala sarbeasca Bunavestire
Localitatea e intesata de restaurante, terase si cafenele, asa ca turistul flamand sau insetat are unde sa poposeasca.
Asta, evident, dupa ce s-a saturat de cercetat nenumaratele pravalioare unde se vand produsele de marca ale Ungariei: vinul de Tokaj, palinka, boiaua de ardei si ficatul de gasca, alaturi de ceramica, magneti, antichitati, cusaturi, etc. Fiecare poate alege ceva cu care sa se intoarca acasa, dupa cateva ore de hoinareala in acest orasel atragator de pe malul Dunarii.
Szentendre
When I returned from Seoul, I had half a day at disposal in Budapest, before to drive to my home town, in Romania. So, I decided to visit the little town of Szentendre, a place which became very dear to the bohemian artists and to the tourists. If you do not have a car at disposal, you may take the HEV from Batthyany ter, and after 40 minutes you arrive in Szentendre.

The history of this place begun in the 2nd. century, when Ulcisia Castra (wolves’camp) was part of the Roman fortifications (limes) on the Danube. Only in the 9th. century the place was conquared by the Hungarians (after the Huns, longobardes and avars). In a 12th. century will, it appears by its Latin name of Sanctus Andreas. The Turks ruled the town for over 150 years, after they conquered Budapest (1541).

Little, nice houses, narrow cobbled streets, churches, terraces, cafes, restaurants and many shops keep the tourists busy. Among the atractions, there are the St. John roman-catholic church on the hill (12th. century), and the Serbian orthodox Assumption cathedral (18th. century). There are also little museums, like that of the “marzipan” (look here for a definition, if you do not know what this might be: http://candy.about.com/od/candyglossary/g/def_marzipan.htm) All in all, Szentendre is a nice place to be for, at least, half a day, when you visit Budapest. Don’t miss it!

Momente din Seul 34. Gangnam – La revedere si multumesc, Seul! / Seoul Moments 34. Gangnam – Good By and Thank You, Seoul!

Posted on by January 2, 2019
34
My last post about Seoul will be about Gangnam, meaning the part of the town South of the River Han, which divide the metropolis in two parts. If in the North we find almost all the palaces, temples and old monuments which witnessed the history of the city, here, in the South the new town is developing.

Teheran Road, for example, is the center of the Korean IT, nicknamed “Teheran Valley” to create an anlogy with the American “Sillicon Valley”. All the important software and IT companies have their headquarters here. But this is also the center of fashion and art. And also, Kukkiwon, an association promoting the national sport, Taekwondo, has the headequarter in Gangnam. If I would add other attractions as COEX, Bongeunsa Temple and Seonjeongneung with the royal tombs, about which I told you already, you will better understand why the tourists cannot miss Gangnam. On the many roads of Gangnam, everybody may find something to enjoy.

This time I will only show you some photos, and you will choose what you like.

Seoul being a city far less visited by my fellow countrymen heading to Asia, than, let’s say, Hong Kong, Singapore, Beijing or Bangkok, I wanted to show them what kind of tradition, history and culture has this town to offer. And if I saw all these in only 7 days, just think how many one could see if the stay will be longer, and extended to all this beautiful country, where I felt myself safe every moment and where I gathered so many nice and unforgettable memories! Good by and thank you Seoul!


Ultima mea postare despre Seul se va referi la Gangnam, adica partea de oras de la sud de raul Han, care imparte metropola in doua. Daca la nordul raului gasim aproape toate palatele, templele si monumentele vechi care pastreaza istoria orasului, aici, in sud, creste orasul nou.

Bulevardul Teheran, de exemplu, este centrul IT-ului coreean, alintat cu porecla de “Teheran Valley”, pentru a face o analogie cu faimosul Sillicon Valley american. Aici isi au sediul numeroase companii de software si IT. Tot aici insa este si centrul modei si al artei, Apgujeong-dong si Cheongdam-dong fiind cunoscute pentru asta. Kukkiwon, o asociatie pentru promovarea sportului national corean care este Taekwondo, isi are sediul tot in Gangnam. Daca as mai adauga alte atractii precum COEX, Templul Bongeunsa sau Seonjeongneung cu mormintele regale, despre care vi-am povestit deja, veti intelege de ce turistul venit la Seul nu poate rata Gangnamul. Fiecare poate gasi ceva pe placul sau aici, pe numeroasele bulevarde ale cartierului.

De data asta va voi arat doar niste fotografii, lasandu-va sa alegeti ce va place.

 Turnul Garak, 130 m inaltime, 24 etaje – terminat 2011

Seul fiind un oras mult mai putin vizitat de catre compatriotii mei care se indreapta spre Asia decat, sa zicem, Hong Kong, Singapore, Beijing sau Bangkok, am dorit sa va povestesc si sa va arat ce traditie, istorie si cultura bogata are acest oras atat de ofertant pentru turisti! Si daca toate acestea am reusit sa le vad doar in 7 zile, ganditi-va cate s-ar putea vedea daca ati aloca mai mult timp pentru vizitarea Coreei de Sud, o tara frumoasa si civilizata, in care m-am simtit in siguranta in orice moment si care mi-a daruit cu generozitae atatea amintiri frumoase! La revedere si multumesc, Seoul!

Templul Bulguska (2) / Bulguska Temple (2)

Posted on by January 2, 2019
12
Further, I enter in a yard were I see Birojeon or the Hall with Budha Vairocana. The construction was erected on 751, has been burnt by the Japanese invaders and rebuilt on 1666.

The Saritap from the yard, a stupa of 206 cm heigh, was built by the widow of a king, during the 800s. My attention is drawn by the small pebbles piles. They are left by the believers who asked something from the Gods.

The next construction is Gwaneumjeon, where one may see  Gwanseeum Bosal or the Hearer of Cries, who always hears and helps people in need.


Before I leave the temple, I admire the big bell. Near the exit gate, a wonderful fir-tree is blooming once again, adding another year to the centuries of the temple…

Mai departe intru intr-o curte adiacenta celei care adaposteste pavilionul principal si dau de un altul, mai mic, numit Birojeon sau Holul cu Budha Vairocana, cel care intruchipeaza Adevarul, Intelepciunea si Puterea cosmica. Constructia dateaza din 751, a fost arsa de japonezi si reconstruita in 1666. Reconstruirea s-a facut pe baza pietrelor de temelie ale cladirii, datand din perioada Shilla si folosind planuri din timpul dinastiei Joseon. Un Budha din bronz bogat aurit, masurand 177 cm inaltime, se afla in centru.

 Birojeon
Budha Vairocana
In curte, imi atrage atentia Saritap (nume initial Gwanghak), o stupa de 206 cm inaltime, construita in anii 800 de catre sotia unui rege al Shillei, care dupa moartea sotului ei s-a calugarit, luind numele budist Gwanghak. In timpul Shillei unificate, multi regi si regine s-au calugarit. Aceasta stupa a fost dusa in Japonia in 1905 dar a fost inapoiata in 1933. In prezent, in Coreea de Sud exista o intensa preocupare de recuperare a comorilor sale istorice si culturale, risipite in multe parti ale lumii, inclusiv in Europa. Televiziunea prezinta, in pauzele dintre programe, mici filme documentare despre comorile regasite.
 stupa Saritap
Tot aici in curte vad acele movilite formate din pietre, care pot parea curioase unora dar care reprezinta ruga celor care au trecut pe aici, catre zei. Indiferent ce-si doresc ei, nu uita sa construiasca aceste mici gramezi si, dupa cum vedeti, nu sunt putini cei care s-au conformat acestui obicei.
O scara frumoasa ne desparte de urmatoarea curte, care adaposteste Gwaneumjeon sau Altarul lui Avalokitesvara, unde se afla Gwanseeum Bosal sau Cel Care Aude Strigatele. El ii ajuta intotdeauna pe cei aflati in suferinta, care striga dupa ajutor. Statuia originala data din 922.
Gwaneumjeon
Gwanseeum Bosal
Pe aleile minunatului parc in care se afla templul, ma indrept spre iesire, nu inainte de a admira clopotul templului si de a vizita micul magazin de suveniruri.
In drum spre poarta de iesire din complex, un brad superb a inflorit langa acoperisul traditional, adaugand inca un an de viata la secolele templului…

Templul Bulguska (1) / Bulguska Temple (1)

Posted on by January 2, 2019
26
Bulguska is considered no.1 Budhist temple in Korea and when I visited it, I understood why. I reached the place by a bus from Lake Bomun (no.10, 11, or 700; 1500 won one way). From the bus station I climbed about 5 minutes on an alley full of cherry trees in blossom. Even if it rained cats and dogs, the pink flowers have been awesome! You can judge yourself!

First construction appeared on  528, followed by a reconstruction plan on 751, during Unified Silla. It was the period of maximum expansion of Budhism in Korea. During the Japanese invasion in the XVIth century, the temple has been burned almost entirely. The reconstruction took place only between 1969-1973. Since 1995, Bulguska Temple together with Seokguram Grotto belong to the UNESCO treasury.

The famous stone stairs of the temple lead the visitors from the mundane world in the sacred world of the Budha’s spiritual world. Many treasures are inside the temple! The pagodas/stupas and the golden Budhas, the intricate constructions of the rich decorated halls, all are amazing!

Even if it rained heavily, the whole trip was worthy if only for the temple! I visited Bulguska at my arrival in Gyeongyu, leaving for the next day my visit to the other objectives. I hope you will enjoy the temple by looking at the photos!

Bulguska este considerat templul nr. 1 din Coreea si cand l-am vizitat am si inteles de ce. Aflat la cativa km de Bomun, am ajuns acolo cu autobuzul (nr. 10, 11 sau 700; 1500 won) si urcand cam 5 minute printr-o zona plina de ciresi infloriti. Din pacate ploua foarte tare, atat de tare incat pentru mine va ramane ca etalon “o ploaie ca la Bulguska”.

Prima constructie  a aparut in 528 si purta numele de Beopryusa sau Hwaeom Bulguska. Reconstruirea sa a fost initiata in 751 de catre prim-ministrul vremii si s-a terminat in 774, in timpul Sillei Unificate (668-935). Intregul complex era alcatuit din 80 de constructii din lemn. Numele sau a ramas Bulguska (Taramul Fericirii) in timpul numeroaselor renovari din timpul dinastiei Goryeo (918-1392) si a dinastiei Joseon (1392-1910).  In timpul invaziei  japoneze din secolul al XVI-lea (numita razboiul Imjinwaeran), templul a servit drept sediu militiei de voluntari. De aceea, japonezii l-au ars si, cu exceptia salii principale si a altor cateva cladiri importante, templul nu a fost complet restaurat pana in perioada 1969-1973. Restaurarea s-a facut doar dupa cercetarea si excavarea amanuntita a zonei antice a templului. In 1995, impreuna cu Grota Seokguram, templul Bulguska a intrat in patrimoniul UNESCO.

Inca de la inceput a servit ca centru al budhismului coreean. Aici se inaltau rugile pentru apararea tarii de invadatorii straini si tot aici se pastreaza numeroase relicve care atesta inflorirea artei si culturii budiste in Silla.

Planul acesta, expus la intrare, va poate da o idee despre cat de mare este acest templu. Intrarea costa 4000 won, programul de vizita fiind intre 7.30-17.30

Templul este construit pe terase de piatra, la poalele muntelui Tohamsan, conform principiilor filosofiei est-asiatice antice, care cereau ca orice constructie facuta de om sa se integreze in habitatul natural, sa nu-l invadeze. Apa care curgea prin fata sa nu mai exista in zilele noastre.

Dupa ce se trece de poarta principala de intrare, se traverseaza pe pod un lac cu lotusi, care nu erau infloriti in aprilie. Urmeaza poarta intalnita la toate templele, pazita de cei patru regi ceresti. Acestia tin in mana un instrument muzical, o pagoda, un dragon si o sabie.

 lacul cu lotusi
 poarta principala a templului
 cei patru regi ceresti

Indata ce ai trecut de poarta, te intampina cea mai fotografiata imagine a templului, scarile de piatra de la Bulguska.

Podul Norului Alb si Podul Norului Albastru il transporta pe credincios din lumesc in regatul spiritual al lui Budha. Ele constituie cel mai bun exemplu de arhitectura coreeana in regatul Silla.

Urcarea pe ele este interzisa, pentru intrarea in templu trebuind sa ocolesti cladirea, prilej cu care poti observa o parte originala a constructiei. Seokdan sau platforma de piatra ne arata cum se ridicau constructiile Sillei: intre stalpi de piatra erau adunate pietre, asezate una pesta alta, fara a utiliza mortarul. Platforma a rezistat timpului, ceea ce vedem fiind pietrele originale, din anul 750.

Intrand in principalul sanctuar de la Bulguska, privirea iti este atrasa imediat de doua dintre comorile sale, pagodele Dabotap si Seokgatap. In curte, grupuri de scolari se alearga tipand si razand, fara nici o grija pentru sacralitatea locului, asa cum fac copiii pretutindeni.

Un coridor acoperit, sprijinit pe coloane elegante, inconjoara curtea si imi ofera adapost de ploaie, dandu-mi ragazul necesar pentru a privi si a fotografia.

cele doua pagode pretioase de la Bulguska

Daeung-jeon sau Holul Marii Iluminari , holul principal al templului, a fost construit in 681, ars in 1593 si reconstruit pe platforma originala in 1770. Il inconjor de cateva ori, fara sa ma grabesc, fiindca nu ma mai satur sa admir complicata lucratura in lemn de sub acoperis, diferita de ceea ce am vazut pana acum. Intre timp, ploaia mai sta, reincepe si sta iar. Pandesc un moment pentru a face fotografii si inauntru deoarece este interzis acest lucru. Nu reusesc sa inteleg politica atat de diferita in aceasta privinta, practicata de catre lacasurile religioase in diferite parti ale lumii. Uneori, chiar in aceeasi tara si chiar la lacasuri apartinand aceleiasi credinte exista aceste diferente: unii te lasa, altii nu. Cei mai destepti, iti pun o taxa pentru fotografiat, aceasta fiind solutia cea mai buna, dupa parerea mea. Calatorii pasionati si fotografii inraiti vor incerca oricum.

 Daeung-jeon

In interior, tavanul este de asemenea minunat sculptat. In mijloc, sta Budha Sakyamuni, care a ajuns la iluminare in India. De o parte si de alta a sa stau Maitreya sau Mirugbosal, viitorul Budha si Galla Bodisatvva sau Kallabosal, Budha care va fi. Statuile originale datau din 681 dar pentru ca au ars, acestea dateaza, probabil, din 1659.

Din curte se poate urca la un mic balcon, de unde se pot vedea bine scarile de piatra si detalii ale cladirii.

Cand revin in curte, inghesuiala din jurul pagodelor nu mai e atat de mare si pot fotografia.
Se crede ca Dabotap  sau Pagoda Multiplelor Comori a fost construita in 751 si este una dintre cele mai vestite din Coreea. Are o inaltime de 10.4 m si a fost construita utilizandu-se tehnici de sculptura a pietrei unice pentru timpurile acelea. Ea are cate o scara pe fiecare parte. Opt stalpi in forma de bambus sustin floarea d elotus cu 16 petale. Un singur leu a mai ramas de paza din cei 4 care se crede ca au existat pana in 1902. Aceasta este pagoda feminina Dabotap, considerata cea mai frumoasa pagoda din lume.

 curtea holului central

Seokgatap este pagoda masculina. Ea are 8.2 m inaltime si este tipica pentru perioada Sillei Unificate, cand pagodele au fost simplificate la 3 etaje, asezate pe o platforma de 2 etaje. I se mai spune si Muyeongtap sau Pagoda Fara Umbra. In jurul sau sunt 8 flori de lotus din piatra.

Tot aici in curte se mai pot vedea si alte comori:

Copiii alearga in continuare nestingheriti, unii imi spun “Hello”, apoi rad si fug.

De indata ce ies din curtea asta, totul se linisteste dintr-odata. In celelalte locuri sunt doar cativa vizitatori. Ploaia a stat din nou. Inchid umbrela si mai petrec o ora in incinta templului.

Statiunea de la Lacul Bomun / The Resort on Lake Bomun

Posted on by February 27, 2017
18
Today I will tell you about my accommodation in the resort of the Lake Bomun. This is an international resort, opened in 1979, and its main hotels are: Hyunday, Concorde and Hilton. When I was there, the World Taekwondo Championship took place in Gyeongyu, and the hotels were full to the capacity. I found only a double, which cost me over 70 euros for the night, but I was grateful for the warmness and comfort of the hotel when I returned wet to the bones from Bulguska, and I had to dry even my money!
A tourist may go to town by a taxi (10000 won, 10 minutes) or by bus (1500 won, duration 20 minutes, is comes from 10 in 10 minutes). The bus stop for the tourist bus was right near my hotel. I took my chance to admire the Korean landscaping in the yard of my hotel, shortly before the bus departure.
The resort offers a lot to the tourists: outdoor performance hall, drive-in theatre for 400 cars, art gallery, shops, restaurants, pools, tracks for hiking, a hot spring, and a nice promenade around the lake. On April the cherries are in bloom there, offering a great spectacle. The last entertinment place is the Shilla Millenium Park.
Am avut ocazia sa vad putin din aceasta frumoasa statiune aflata pe malul Lacului Bomun, fiindca aici m-am cazat cu ocazia excursiei la Gyeongyu. Autocarul pentru straini face aici trei opriri, la cele mai mari (si mai scumpe) hoteluri (Hyunday, Concorde si Hilton), fiindca asta este o statiune internationala cunoscuta in Asia.
Cand am ajuns eu acolo tocmai se desfasura Campionatul Mondial de Taekwondo si hotelurile erau pline.

In ultimul moment, cand am decis ca o singura zi e mult prea putin pentru acest oras, n-am mai gasit nici o camera single, asa ca am fost nevoita sa rezerv una dubla, la peste 70 euro pe noapte. Cam scump, dar n-am avut incotro. Am fost insa recunoscatoare pentru caldura si confortul hotelului, cand m-am intors de la Bulguska uda pana la piele, literalmente, si a trebuit sa-mi intind la uscat pana si banii din borseta!

Am stat la Hotelul Commodore. Iata cateva fotografii, sa va faceti o idee:

 receptia
 holul principal
 cafeneaua
 privelistea spre curte si lac, de la geamul meu
Dimineata, m-am plimbat putin in jurul hotelului, cat sa-mi fac o impresie.
 moara de apa traditionala
 cascada artificiala
 spre malul lacului
Din oras, se poate veni cu taxiul sau cu autobuzul. Taxiul face 10 minute si am platit 10000 won pentru o cursa. Autobuzul costa 1500 won, circula din 10 in 10 minute, iar drumul dureaza 20 de minute. Oprirea autocarului pentru turistii straini era chiar in parcarea hotelului alaturat.
 cu taxiul
 cu autobuzul
Statiunea Bomun a fost deschisa in anul 1979 si are multe de oferit turistilor: o galerie de arta, o scena pentru spectacole in aer liber, un teatru drive-in pentru 400 de masini, magazine, restaurante, piscine, poteci pentru drumetii, un izvor termal, terenuri de golf, sali de bowling si, nu in ultimul rand, o frumoasa promenada care inconjoara lacul. In aprilie, ea este plina de flori de cires. Ultima distractie este Shilla Millenium Park, un loc de distractii foarte apreciat.
Spre iesirea spre Bulguska se afla hoteluri si hanuri mai ieftine, cautate mai mult de coreeni. Daca as fi stiut, as fi preferat acest loc pentru ca este mai pitoresc.
Inainte de plecarea autocarului spre Seul, am avut un scurt ragaz, in care am putut sa ma plimb putin prin curtea hotelului, admirand peisagistica coreeana.

Ce am vazut in Gyeongyu? (2) / What Have I Seen in Gyeongyu? (2)

Posted on by January 2, 2019
30
From the museum I moved to the Anapji Pond. This is an artificial lake, constructed on 674, by King Munmu of Silla. The purpose was to plant rare plants and flowers, and to bring rare birds and animals, near the palace. The first name of the lake was Wolji but it was changed in Anapji during the Joseon dynasty, meaning “lake for geese and ducks”. There are only 3 pavilions left and this is a place were people go to walk and enjoy. The entrance fee is 1000 won. The highlight of my visit there was the opportunity to photograph a lor of beautiful children!

It was sun again, so I went to another park, were the observatory is. Called Cheomgeongdae, which means “the palace nearer the stars” or “tower to look to the stars”, it was erected on 634, as a gift to Queen Seon Deok on ocassion of her birthday.

For the construction, they used 362 granit stones, as the days number in a lunar year. The stones have been disposed in 27 layers, as the queen was the 27th ruler of Silla. This is the oldest astronomical observatory in East Asia, which may be seen today. 

As I said at the beginning, there are a lot of objectives to be visited here but I succeed to see only these, in only half a day. No wonder that Gyeongyu is named “a museum without walls” , celebrating Silla dynasty, which ruled 1000 years.

De la muzeu, m-am indreptat spre elesteul Anapji, aflat in vecinatatea pavilionului Imhaejeon, de langa fostul palat regal din Seorabeol. In 674, regele de atunci al Sillei, Munmu, a construit un lac, strajuit de un deal artificial, pe care sa fie plantati copaci si flori rare si sa fie crescute pasari si animale rare in apropierea palatului. Initial, lacul s-a numit Wolji, dar in timpul dinastiei Joseon numele sau a fost schimbat in Anapji, insemnand lac pentru rate si gaste.

In 1975 lacul a fost secat complet pentru curatire si consolidare. Cu aceasta ocazie s-au efectuat sapaturi care au scos la iveala mare parte din artefactele expuse la muzeu. Acestea au validat ipoteza ca lacul a fost construit in timpul dinastiei Silla.

Din constructiile care existau aici odinioara au ramas doar trei pavilioane si locul este folosit pentru plimbare si relaxare. Intrarea costa 1000 won.

Vremea se inseninase, asa ca parcul a fost invadat de grupuri de copii adusi aici sa se joace.

In timpul domniei reginei Seon Deok s-a construit aici un interesant observator astronomic, care conteaza azi drept cel mai vechi observator din Asia de Est, care a rezistat timpului. Pentru ca serialul aminteste construirea sa, m-am dus sa-l vad. Asta a insemnat o plimbare prin alt parc, plin de flori viu colorate si oameni iesiti la plimbare, dupa doua zile de ploaie.

In apropiere, se zareau alte morminte regale, intrega zona a orasului fiind presarata cu ele.

Observatorul sau Cheomgeongdae cum i se spune in coreeana, insemnand “turnul de privit la stele” sau “palatul mai aproape de stele”, a fost construit in anul 634, cu ocazia aniversarii zilei de nastere a reginei. S-au folosit la constructie 362 de pietre de granit, cate una pentru fiecare zi a anului lunar, asezate in 27 de randuri pentru ca Seon Deok a fost al 27-lea carmuitor al tarii. Randurile sunt dispuse cate 12 deasupra si dedesubtul deschizaturii, semnificand cele 12 luni ale anului dupa unii, sau cele 12 semne zodiacale, dupa altii. Cu ajutorul observatiilor facute aici se prognozau eclipsele de soare si de luna.

Acesta a fost ultimul dintre obiectivele pe care am reusit sa le vizitez in Gyeongyu, intr-o jumatate de zi. Dupa cum am scris deja, zona abunda insa in astfel de locuri, asa incat cateva zile pot fi petrecute cu folos aici. Pentru acest motiv, Gyeongyu a fost numit “muzeul fara ziduri” al dinastiei Silla, care a condus timp de 1000 de ani.

Ce am vazut in Gyeongyu? (1) / What Have I Seen in Gyeongyu? (1)

Posted on by January 2, 2019
24
 Of course that my main objectives have been those related with the TV series. So I started by visiting the tomb of the General Kin Yushin. It is situated in a forest, in a national park and it is proper for a great man of the Korean history. His tomb looks by far much better than that of the Queen Seon Deok’s! Grandson of one of Gaya’s kings, Kim Yushin belonged to the hwarangs’ , th flower of Gaya’s warriors. He was a master of martial arts and had great leader skills. His role in unifying the states fro the Peninsula was great. He fought many battles and helped to the annexation of Baekje and Goguryo, to Silla.


After the heavy rain a day before, in the morning was still cloudy. I walk on an alley, along the river, and I watched the azaleeas and the birds. It  was almost deserted there but for the cars passing.

The tomb is over 5 m high and 12 stones, representing the zodiacal signs, are disposed around the circumference. The entrance fee is 500 won.


By contrast, the queen’s tomb, situated also in a red Korean pine forest, looks deserted. I am the only one climbing in the forest. There are 2 guards up there and that’s all! Underneath the tomb there is a temple, were I stopped for a minute, absorbing the beauty of the landscape.


Before to visit the museum, I was lured to a place by 2 posters showing 2 popular TV series: Queen Seon Deok and Dong Yi. I thought that, may be, that could be a filming area for the series but it was the place of the former royal palace, now gone, called Wolseong. What it is still to be seen, is an ice deposit, which was constructed near the palace.


The museum has a rich outdoor display (Queen Seon Deok’s Bell, among others). The rooms and pavilions are full of artefacts discovered in the area. One of them is dedicated to the things found in the Anapji Pond.

Evident ca, aflata in Gyeongyu, doream sa vad mormintele generalului Kin Yushin si ale reginei Seon Deok, precum si Observatorul astronomic construit in timpul domniei ei. Cum ele se afla insa la mare distanta unul de altul, a trebuit sa grupez obiectivele altfel.

M-am dus mai intai la mormantul generalului, aflat mai excentric fata de punctul de informare turistica, de unde am pornit. Dupa ce am traversat un pod, m-am aflat imediat intr-o zona aproape pustie, unde doar masinile treceau pe langa mine. Cerul plumburiu, ramas dupa ploaia de ieri, atarna inca greu deasupra orizontului. Merg pe o alee pavata cu un fel de caramida rosie. Ciresii s-au scuturat deja aici dar rosul azaleelor inflorite pune accente de culoare care ma inveselesc. Langa apa, surprind niste batlani albi. Trec pe langa o gospodarie traditionala si vad un semn care marcheaza inceputul parcului national si un altul care imi arat ca sunt pe drumul cel bun! Mormantul se afla in padure, loc in care, in mod normal, m-as codi sa merg singura…Dar am venit atata drum pana aici si tara asta mi-a dovedit pana acum ca e atat de civilizata, incat pornesc increzatoare.

Drumul urca usor prin padure, lasand in dreapta niste trepte vechi, misterioase…Platesc intrarea, 500 won, si ma indrept spre poarta de intrare. Pinii din jur, impreuna cu alte plante, inmiresmeaza aerul. In apropierea mormantului sunt plantate azalee.

In fata sa se afla masa pentru ritualuri si lateral, o stela. Inaltimea mormantului este de 5.3 m si diametrul de 18 m, un mormant demn de un rege. Partea sa de jos este ornata cu 12 placi de piatra, reprezentand semnele zodiacale.

 mormantul lui Kim Yushin, vazut din fata
 mormantul, vazut din spate

Nepot de rege din Gaya, un stat mic anexat de Silla, Kim Yushin a intrat la 15 ani in elita militara a hwarangilor. Avea o capacitate intelectuala iesita din comun si stapanea la perfectie artele martiale. A jucat un rol important in anexarea la Silla a statelor Baekje si Goguryeo, dupa care i-a alungat pe chinezi din Peninsula Coreea. Datorita meritelor sale a  ajuns pana la cea mai inalta pozitie guvernamentala, cea de de Taedaegakgan si, postum, a primit titlul onorific de Heungmudaewang.

Asteptam cu nerabdare sa vad mormantul reginei. M-am dus in cealalta parte a orasului, unde am constatat ca e chiar mai pustiu ca si la primul mormant. Daca acolo exista o alee pietruita si arbusti plantati, aici chiar urcam prin padure, pe o poteca si mormantul zacea singur, parca parasit, indicand doar prin marime ca este vorba despre un conducator. Nici un vizitator. O placa cu explicatii si doi paznici, care se plimbau in jurul mormantului, in sens invers unul fata de celalalt. Ma intreb daca faceau asta si cand nu era nimeni acolo?! Mormantul m-a impresionat prin simplitate. Parca era ascuns in padure si din gloria de odinioara a personajului, n-a mai ramas nimic…

Se spune ca regina a spus supusilor sai ca va muri in curand si ca doreste sa fie inmormantata pe Muntele Nangsan. A murit in aceeasi zi.  Mormantul sau are o inaltime de 6.8 m si diametrul de 24 m. Baza sa e intarita cu pietre.

 mormantul reginei Seon Deok (Deok Man)
 sic transit gloria mundi…(sau asa trece gloria lumii)

Muntele Nangsan (108 m) era considerat locuinta a zeilor si de aceea, in 413, a fost interzisa taierea copacilor in acea zona. Desigur ca, la un moment dat, interdictia a fost ridicata, caci azi, pinul rosu coreean nu este prea batran acolo. Ici colo, se vad movilele altor morminte, apartinand probabil calugarilor de la Templul Sacheonwang, construit mai jos, in 679, la 30 de ani dupa moartea reginea Seon Deok. De acolo, de deasupra templului, lumea din jur arata minunat.

pe Muntele Nangsan
Templul Sacheonwang
Astept din nou autobuzul, care ma duce inapoi, in oras. Un drum cu autobuzul costa 1500 won.
In drum spre Muzeul National din Gyeongyu, dupa un petec de rapita inflorita care inveseleste locul, vad niste afise care ma induc in eroare. Unul este chiar al serialului care m-a adus aici, celalalt, al unui serial care este transmis de televiziunea noastra chiar cum, cand ma aflu aici – Dong Yi. Asa ma face sa cred ca ma aflu in preajma vreunui loc care a fost scena unor filmari, asa ca urc panta scurta din fata mea, sa vad despre ce este vorba.

Ajung astfel, intamplator intr-un loc unde se afla Wolseong, o resedinta a conducatorilor Sillei din care n-a mai ramas nimic. Numele sau se tragea de la forma de luna in crestere pe care o avea. Ea juca si rol de fortareata, aparata de apele raului Namcheon.

 locul pe care se afla fortareata Wolseong

In apropierea sa se mai vede inca “ghetaria” din Seorabeol, construita in timpul domniei celui de-al 21-lea rege al sau, Yeongjo. Depozitul de gheata, construit din 1000 de pietre, are 19 m lungime, 6 m latime si 5.45 m inaltime. Tavanul arcuit are trei guri de aerisire, care ies din pamant prin tavan, sub forma unor cosuri, iar podeaua este putin inclinata pentru a permite scurgerea apei provenita din gheata care se topea.

 depozitul de gheata
gurile de aerisire
La Muzeul National din Gyeongyu (intrarea libera), ma plimb mai intai in exterior. Intalnesc din nou grupuri de copii, veniti cu educatoarele lor la o lectie de istorie. Iata mai jos cateva fotografii facute in curtea muzeului.
 suport pentru monumente, sec. 9-10, Silla unificata
 clopotul reginei Seon Deok, asezat initial la Templul Bongdeoksa, mutat la fortareata Wolseong dupa avarierea acestuia si adus la muzeu in 1975
 cap de Budha, 1.53 m inaltime, 1.7 tone greutate, sec. 8-9, Muntele Namsan, Silla unificata
 Avalokitesvara, sec. 8, Silla unificata
 stupa cu 3 etaje, Muntele Namsan, a doua jumatate a sec. 9, Silla unificata
In salile si pavilioanele muzeului sunt expuse artefacte dezgropate in zona. Un pavilion este dedicat special celor descoperite prin secarea – in vederea curatarii – a elesteului Anapji. Ele dovedesc bogatia Sillei dar si indemanarea mesterilor sai in prelucrarea metalelor,  a pietrelor pretioase, a pietrei si a lutului.
 tigla folosita la acoperisurile palatelor si templelor
 vas pentru ars mirodenii; acestea se ardeau in corpul leului, iar fumul iesea pe nari si pe gura
 sfesnic
 agrafe
 coroana si cingatoare din aur, pietre pretioase si jad, caracteristica Sillei
 ornament din aur pentru coroana
 cercei din aur
 cupa de aur
 pumnal cu teaca din aur, incrustata cu pietre pretioase