O dată în viaţă, China. ep.5 – Jad, perle şi cloissone

Jadul, perlele şi cloissone-ul, pe lângă valoarea lor artistică, estetică şi financiară, fac parte din cultura chineză. Cu siguranţă, mulţi dintre cititori au fost, nu o dată, agasaţi de vizitele obligatorii pe la diverşi artisani şi producători, în timpul tururilor în Turcia, Tunisia, Grecia, etc. La fel am fost şi eu. In China însă nu mi-a părut deloc rău că au existat şi asemenea obiective în program, pentru că ele mi-au prilejuit vizionarea unor adevărate expoziţii de obiecte sau bijuterii, la care nu aş fi avut acces în altă parte sau pe care nu mi-aş fi făcut timp să le văd, în mod expres.

Cloissone-ul are în China o tradiţie de peste 500 de ani. I se mai spune şi “Albastru de Jingtai” deoarece în modelele sale predomină culoarea albastră. El s-a impus mai ales în timpul domniei lui Jingtai (1450-1456), din dinastia Ming.

Unii susţin că a fost introdus în China secolului al XV-lea prin intermediul mongolilor influenţaţi, la rândul lor, de cultura islamică. Alţii acreditează ideea că misionarii ar fi introdus acest stil de prelucrare în China chiar din secolul al XIII-lea, în timpul dinastiei Yuan.

Iniţial, obiectele de tip cloissone erau produse doar pentru temple şi palate, considerându-se că, prin modelele minunate şi culorile strălucitoare, ar fi mai potrivite cu cei importanţi şi bogaţi.

Perlele şi frumuseţea lor au fost cunoscute în China cu peste 4000 de ani în urmă. Tot aici s-au introdus prima dată şi perlele de cultură, în anul 1082. Culturile s-au dezvoltat mai ales în sudul ţării, unde temperatura şi salinitatea apei permit obţinerea unor perle de excepţie. In prezent, 96% din producţia de perle a Chinei se exportă, inclusiv în Japonia.

Din bogata expoziţie de bijuterii din perle şi pietre preţioase/semipreţioase, am ales câteva pentru a vi le prezenta:

Jadul, numit în China şi “esenţa cerului şi a pământului”, face parte din cultura chineză străveche. Un proverb spune: “Aurul are valoare, jadul este inestimabil.” El reprezintă frumuseâea, puritatea, graţia, nobleţea, perfecţiunea, puterea şi nemurirea. A purta jad înseamnă, pentru chinezi, a fi protejat de spiritul răului, de ghinioane şi primejdii.

Compoziţia chimică diferită, conferă jadului o multitudine de culori: verde în diverse nuanţe, roşu, violet, maro, galben în diverse nuanţe, negru, alb şi chiar albastru.

Preţurile obiectelor de jad autentice este ridicat, aşa că ne-am mulţumit doar cu admirarea expoziţiei.

Dacă cele văzute vi-au plăcut, nu vă supăraţi atunci când, în China fiind, ghidul unei excursii vă va anunţa şi opririle obligatorii la fabrici/expoziţii de jad, perle şi cloissone. Nimeni nu vă va trage de mânecă să cumparaţi ceva. Puteţi doar admira în voie. Consideraţi-le obiective legate de artă.

Continue reading

O dată în viaţă, China. ep.4 – Fragrance Hill sau Dealul Inmiresmat

Nu departe de Gradina Botanica din Beijing, fosta gradina imperiala, numita acum Dealul Inmiresmat, te încanta cu privelisti, mirosuri si culoare.

Aflata la cca. 20 km NV de Beijing, gradina acopera o suprafata de 160 ha. Varful sau cel mai inalt masoara 557 m si se poate ajunge la el fie pe jos, cum fac majoritatea chinezilor, intr-o ora, fie cu un teleferic, in cateva minute.

Padurea care acopera dealurile este formata mai ales din pini, chiparosi si artari dar are si oaze de caisi, piersici, peri si liliac, bine dispuse intr-o logica a arhitecturii peisagere. Cand am fost noi acolo era vremea piersicilor in floare, iar rondurile de flori erau pline de Ranunculus (piciorul cocosului). Fiind Anul Bivolului de Pamant (2009) la chinezi, un rondou era aranjat corespunzator, chiar la intrarea in gradina.

Unii spun ca numele gradinii ar veni de la forma varfului, privit de la distanta, de vas pentru ars betele parfumate, altii ca tocmai acesti pomi infloriti, cu miresmele lor, l-au generat. Gradina este foarte cautata toamna, cand frunzele artarului rosu iau foc! Atunci (mijlocul lui octombrie-inceputul lui noiembrie) aici se desfasoara Festivalul Artarului Rosu, la care participa foarte multa lume. Nu prea imi dau seama ce inseamna asta pentru ca, in China, nu am fost nicaieri unde sa nu fie foarte multa lume, incepand de la metrou si sfarsind cu Marele Zid Chinezesc.

Prima constructie din actualul parc a fost un templu, ridicat in anul 1186, in timpul dinastiei Jin. Mult mai tarziu, in 1745, imparatul Qianlong a adaugat numeroase alte cladiri precum pavilioane, arcuri memoriale si pagode si a dat locului numele de Gradina Linistii si a Placerii. Din pacate, in secolul al XIX-lea, in timpul razboiului opiumului purtat cu trupele engleze si franceze, constructiile au fost in mare parte distruse. Dupa 1949 gradina a fost insa refacuta (Mao Tze Dun avea o vila aici) si a primit numele actual.

Cum ajungi acolo:  Din Wanfujing, cu linia 1 de metrou pana la statia Bajao Amusement Park, apoi cu autobuzul 60, pana la intrare.

Alta optiune ar fi taxiul dar, avand in vedere ca soferii nu vorbesc nici o limba straina, este bine sa-ti printezi de pe net denumirea obiectivului in limba chineza si sa o arati soferului.

Intrarea in parc costa 10 RMB (1.15 euro), daca mergeti pe cont propriu, iar telefericul costa 50 RMB (5.75 euro) de persoana, un drum. Noi am urcat cu telefericul, pentru perspectiva si am coborat pe jos, ca sa putem vedea mai indeaproape constructiile care populeaza gradina.

Mai exista alternativa unei excursii private, de 8 ore, cu ghid vorbitor de limba engleza, care are ca obiective: Fragrance Hill, Gradina Botanica (vezi ep. 3) si CCTV (vezi ep.1). Pentru doua persoane, aceasta excursie costa 475 RMB (70$), avand pranzul inclus in pret. Daca sunteti 3 sau 4 persoane, pretul scade proportional. Excursia am comandat-o pe net, fara a fi nevoie sa platim un avans. Plata se face direct la ghid, la terminarea excursiei. Masina te ia de la hotel si te aduce inapoi. Pentru cei cu timp limitat, care vor sa vada mai multe obiective intr-un timp scurt, este o varianta de luat in calcul. Excursia se poate gasi pe net la urmatoarea adresa http://beijing.etours.cn/

Fie ca mergeti primavara sau toamna sau chiar pe ceata, cum s-a intamplat cand am fost noi acolo, Fragrance Hill este un loc minunat, care va va incanta.

 

Once in a Lifetime, China – 4th. ep. Fragrance Hill

To be up on the Fragrance Hill in Beijing is a very pleasant experience. Unfortunately, up the hill was misty and we could not enjoy the view but coming down in the park we saw part of it, which was wonderful. Like in the Botanical Garden, here was also full of flowers.

O dată în viață, China ep.3 – Grădina botanică din Beijing

Dacă se întâmplă să mergeţi la Beijing, faceţi-vă o favoare şi vizitaţi Grădina Botanică! Ea se află în partea de nord-vest a capitalei, în cartierul Haidian, la cca. 15 km de centrul oraşului. Grădina este deschisă zilnic, între 7-17 şi un bilet de intrare costă 5RMB (0.58 euro). Pentru oricine, o zi petrecută aici va însemna relaxare într-un mediu optimist, plin de culoare (chiar dacă plouă, aşa cum a fost în acea zi).
intrarea la Gradina Botanica, Beijing
 

Visul canadian ep. 4 – La plimbare, în Vancouver (2)

Capilano Suspension Bridge, împreună cu parcul natural în care se află, este un obiectiv pe care mulţi dintre cei care vizitează Vancouverul doresc să îl vadă. Construit, în 1889, sub forma unei punţi elastice din scânduri de cedru, cu o balustradă din odgon de cânepă, a fost denumit de indienii băştinaşi “podul care râde”, din cauza zgomotului pe care îl făcea când se trecea pe el. Abia în 1903 odgonul de cânepă a fost înlocuit cu un cablu de oţel.

Continue reading

Visul canadian ep.3 – La plimbare, în Vancouver (1)

Din Victoria, se ajunge la Vancouver cu ferry-ul. B.C.Ferries are opt curse pe zi, inclusiv pentru maşini, cu două porturi de destinaţie pe continent. Costul unui bilet este de 14 CAD pentru un pasager adult, 7 CAD pentru copii (între 5-11 ani), cei sub 5 ani călătorind gratuit. Taxa pentru maşină este de 46.75 CAD. Dimineaţa devreme, după ce am stat la o coadă parcă nesfîrşită de maşini, ne îmbarcăm şi noi.

Heraclea, aşezarea antică de lângă Bitola,”Oraşul consulilor”

Am aflat mai multe despre Bitola, “oraşul consulilor”, de la gazdele noastre de anul trecut, din Ohrid. Se numeşte astfel pentru că, în timpul stăpânirii otomane, aici se aflau consulatele a 12 ţări. Ceea ce ni s-a părut însă şi mai incitant, este prezenţa, la numai 2 km de centrul oraşului, a ruinelor anticei Heraclea Lynkestis. Numele acesteia provine de la eroul Herakles, iar Lynkestis inseamna “tara linxului”

La numai 12 km de graniţa grecească de la Niki, în drumul nostru spre casă, ajungem la Heraclea, în Macedonia/F.Y.R.O.M. Suntem doar noi şi muncitorii care lucrează la conservarea mozaicurilor. Spre deosebire de Stobi, aflat mai la câmpie, Heraclea beneficiază de un fundal generos, oferit de muntele Baba, care se înalţă până la 2601m.

ruinele de la Heraclea

Continue reading

Visul canadian ep. 2 – Visul unei zile de vară la Butchart Gardens

Acum 5 ani am petrecut 3 săptămâni în oraşul Victoria, pe Insula Vancouverului. Unul dintre obiectivele deja faimoase ale insulei este Butchart Gardens, devenit, în 2004, sit istoric naţional.Fondatorii acestei grădini minunate sunt o familie de producători de ciment. Doamna casei este cea care, la un moment dat, a început să construiască această grădină pentru a înfrumuseţa locul rămas în urma unei exploatări de piatră de var. Cu timpul, grădina a crescut şi a devenit mândria familiei, care invita oamenii să o viziteze. Ea se află şi astăzi în proprietatea aceleiaşi familii.

O dată în viaţă, China ep.2 – Guijie Street, Beijing

Dacă ajungeţi prin Beijing, nu evitaţi să mergeţi seara, pe Guijie Street sau Food Street, cum i se mai spune, aflată în cartierul Dongzhimennei Dongcheng. Noi am locuit chiar la un hotel de pe această stradă, aşa că am mers destul de des.E strada celor peste 100 de restaurante deschise, aproape toate, non-stop. Sunt prezente toate stilurile de gătit din China dar sunt şanse mici să ştii să alegi! Meniurile, chiar atunci când sunt traduse în limba engleză, îţi oferă feluri tare ciudate, cum ar fi “pui fără viaţă sexuală”, ceea ce în opinia traducătorului ar fi echivalentul lui “chicken”!

Continue reading

Novi Sad, doar cu buletinu’

Pentru că în ultimele zile mulţi din blogosferă şi de pe forum discută despre faptul că s-a dat liber la Serbia “doar cu buletinu’ “, ieri după-amiază m-am gândit şi eu să mergem la Novi Sad. Azi dimineaţă, la 7, am plecat. Ajungem la punctul de trecere a frontierei de la Jimbolia cam în 45 de minute.
N-am mai ieşit pe aici din ţară până azi dar câtă deosebire între clădirea nouă, care pare dată în folosinţă de curând şi amintirea mea de copil, despre cum debuta o vizită în Jimbolia, acum mulţi ani (mă tem că s-ar putea să fie mai mulţi decât au majoritatea cititorilor mei)! Copil fiind, veneam uneori cu mama, să vizităm nişte rude care au locuit vremelnic aici. Când trenul oprea în gară şi toată lumea cobora, se înşirau câte unul în rând şi treceau, ca printr-o strungă de oi, prin faţa unui soldat (sau să fi fost subofiţer? nu ştiu, dar eu îi studiam fascinată nasturii de la uniformă, aceia aproape semisferici, care aveau pe ei stema Republicii Populare România, pentru cine ştie) şi îi arătau o cărticică mică şi gri, care se numea “buletin”. Când ajungeam şi noi în dreptul său, întrebările veneau monotone, mereu aceleaşi: “De ce aţi venit în Jimbolia?”, “La cine mergeţi?”, “Cât staţi?”. Does it ring a bell, Imperator, că tot ne povesteai despre Coreea de Nord lucrurile acelea incredibile dar adevărate? Poate ar trebui să ne mai amintim din când în când, unii dintre noi (şi să povestim şi celor mai tineri, care nu au trăit acele timpuri), cam cum a fost şi pe la noi, în diferite perioade, cea despre care vă spun fiind dinaintea ştiţi voi cui. Ceva amintiri despre cum călătoream atunci, voi scrie în alt post, la rubrica “despre mine”.