Povestiri din Rajahstan 14. Bara Bagh, Jaisalmer

La 6 km nord de Jaisalmer se afla o vale cu un mic lac de acumulare, protejat de un dig mare, la baza caruia se afla o multime de gradini. Cea mai mare parte din legumele si fructele vandute in Jaisalmer se cultiva aici. Deasupra gradinilor, avand ca fundal eolienele, trecutul coexista cu prezentul  Maharaja Jait Singh a construit aici, in 1554, cenotafurile regale. Nu sunt prea multe lucruri de povestit despre ele, ati mai vazut, asa ca las fotografiile sa faca diferent.

Mare parte din cenotafuri sunt mai noi, din sec. XVII-XVIII-lea. Ceea ce le deosebeste de cenotafurile din Bikaner sunt elementele de stil, adecvate pietrei de constructie care nu mai este nici marmora alba, nici gresie rosie ci galbena, ca si cea utilizata la construirea orasului. De aceea, intregul complex are o frumoasa culoare aurie. Cu parere de rau trebuie sa remarc ca locul este mai putin ingrijit decat cel de la Bikaner si accesul se face pe potecute pline de pietre, care aluneca ca rulmentii.

O parte dintre cenotafuri sunt ale vechilor carmuitori:

Vizitatori sunt putini, preponderent autohtoni.

Stelele funerare de la Bara Bagh sunt putin diferite de cele de la Bikaner, oglindind, probabil, “trendul” vremii:

Ce este deosebit aici este faptul ca exista, intr-o zona separata, si cenotafurile concubinelor care au trecut prin ritualul sati, impreuna cu maharajahii lor.

Intrarea la acest obiectiv costa 50 Rp de persoana, iar pentru aparatul de fotografiat se mai dau 20 Rp. A fost singurul loc in care baiatul care a vandut biletele ni le-a si luat inapoi, probabil ca sa le revanda. De unde cunosc oare sistemul?!

 

 

Stories of Rajahsthan 14. Bara Bagh, Jaisalmer

At 6 km North of Jaisalmer, we visited the Bara Bagh Royal Cenotaphs, buil by Jait Singh in 1554. There are not so many from the XVIth century, but mainly from XVIIIth, even XIXth centuries. What is different from Bikaner is the fact that, in a separate enclosure, there are the cenotaphs of the concubines who commited sati with their royal masters.

There are not so many visitors and they are mainly locals. The stelae are a little bit different from those in Bikaner. The general material used in construction was yellow sandstone and the details are adapted to this kind of soft rock. I must say the place is more neglected and the access difficult in some places.

There are not to many things to tell you about Bara Bagh, so I let the images to make a difference. 

 

Povestiri din Rajahstan 13 Jaisalmer, orasul de aur

De la Pokaran ne-am indreptat spre Jaisalmer. In apropierea orasului au inceput sa apara turme de camile. Ne aflam in apropierea granitei cu Pakistanul aici si multele baze militare din jurul orasului ne readuc in minte  desele conflicte ale Indiei cu acest vecin, desprins din trupul ei. Tot in apropierea orasului vedem si un element de modernitate pe care nu ma asteptam sa-l regasesc aici: eolienele! Vanturile care bat dinspre desert, par sa ofere Indiei si o binefacere: producerea relativ ieftina de curent electric.

Jaisalmer isi ia numele de “orasul de aur” de la gresia galbena din care a fost construita cetatea in anul 1156, de catre Rawal Jaisal si care, in bataia soarelui, devine aurie. Cum majoritatea constructiilor au folosit acelasi material, totul aici este galben-auriu. De altfel, orasele Rajahstanului au denumiri “colorate”. Astfel, Jodhpur este “orasul albastru”, Jaipur – “orasul roz” si Udaipur – “orasul alb”. De ce, veti vedea la timpul potrivit.

Ca si in celelalte localitati si aici mergem mai intai sa vizitam cateva obiective, inainte de a ne caza, ca sa castigam timp. In Jaisalmer dormim 2 nopti, asa ca avem la dispozitie o zi si jumatate dar si multe de vazut.

Oprim mai intai la Lacul Gadi Sagar. Acesta este un lac de acumulare a apei de ploaie, construit in anul 1367 de catre Maharaja Gadsi. Multa vreme a constituit singura sursa de apa a asezarii. Acum el primeste apa constant din conducta Indira Gandhi. In jurul lacului se afla numeroase temple si altare mici, inchinate mai ales lui Shiva si Vishnu. Lacul a fost transformat intr-o mica zona de agrement. Exista aici un mic muzeu al artei populare, iar pe lac te poti plimba cu barca. Numerosi comercianti isi desfac aici marfurile care i-ar putea interesa pe turisti, spera ei! Acum insa toti au aflat despre criza mondiala si se plang ca sunt prea putini turisti…

Un monument care atrage atentia este Poarta lui Teelon sau Teelon-ki Phol, aflata chiar pe mal. Ea a fost construita in secolul al XIX-lea din banii unei cantarete, zic unii, ai unei prostituate, zic altii, numita Teelon. Indiferent ce era, ambele profesii erau la marginea societatii si nu se bucurau de consideratie.

O legenda spune ca Teelon ar fi cerut aprobarea Maharajei pentru aceasta constructie dar el nu a vrut sa i-o dea deoarece mergea deseori la lac si s-ar fi simtit injosit sa treaca pe sub o poarta construita din banii unei asemenea femei. Teelon insa a pandit o vreme cand Maharaja era plecat la razboi si a construit poarta. Ca sa o protejeze, i-a asezat in varf statuia zeului Satya Narain, ceea ce ii conferea si rolul de altar. In felul acesta, Maharaja nu putea sa o darame, socotindu-se jignit. Mi s-a parut o poveste demna de intelepciunea Seherezadei!

Alta poveste spune simplu ca Teelon era o apropiata a Maharajei, lucru care a starnit gelozia printesei acestuia. De aceea a fost plasata acea statuie in varful portii, pentru a o apara de furia lui Maharani.

Teelon-ki Phol
Trecand pe langa un batran, caruia i-am dat 5 Rp ca sa-l fotografiez (si care striga emancipat dupa mine “dollars, dollars”) am urcat un mic damb, in varful caruia se afla o cocioaba, adapostul lui sau al altcuiva.
Pentru ca Lacul Gadi Sagar se afla cam la 1 km de cetate, am avut primul prilej sa o vad in toata splendoarea ei. La poalele dambului se afla un cimitir pe care, data fiind starea lui, l-am crezut intai vechi dar cand am folosit zoom-ul am vazut ca este unul contemporan. Privelistea este diferita de cea de “camp cu flori si verdeata”, cu care suntem obisnuiti pe aici. E simpla, arida si, parca, parasita.
Fiindca mai aveam cateva ore bune pana spre asfintit, am plecat sa mai vedem doua locuri: templul Amar Sagar, aflat la 5 km N-V de Jaisalmer si Bara Bagh, la 6 km N. Dar despre acestea, in postari viitoare.
Stories of Rajahsthan 13. Jaisalmer, the Golden City
At the outskirts of Jaisalmer we saw camels, eolian mills (which was quite unexpected!) and military camps, which reminded us that we are here very near the border with Pakistan, and the conflicts are not quite seldom. 

Jaisalmer got its name of “golden city” from the fortress built by Rawal Jaisal in 1156. The names of Rajahsthan’s cities are about colors: Pink City (Jaipur), Blue City (Jodhpur), White City (Udhaipur). Why? You will see in due time.

We spent 2 nights in Jaisalmer, so we had one and a half days at disposal for visiting but also many objectives. So, we went firstly to visit. The first one was Gadi Sagar Lake, a rain water reservoir built by Maharaja Gadsi in 1367. Once the only water supply of the city, now the lake receives water constantly on Indira Gandhi canal. A recreation spot, you may take a boat on the lake or you may visit the numerous little shrines and temples devoted to Vishnu and Shiva. Near the lake the Teelon-ki Phol or Teelon’s Gate was erected with money from a prostitue or singer. The story goes that Teelon looked for approval from the Maharaja but he was embarased to go through a gate constructed with money from a prostitute, so he didn’t grant his approval. Teelon waited till he was gone in a war and erected the gate. To protect it from the Maharaja’s rage, she put a deity statue on top of it, forming a little shrine. So Maharaja could not destroy the gate. It seemed to me that this little story has something from the perfume of Seherazade’s tales…

Passing  behind an old man, whom I gave some rupees to photograph him (but he asked for “dollars, dollars”), we went on a little hill from where I saw, for the first time, the impressive fortress of Jaisalmer! A small cemetery, at he foot of the hill, looking shabby and deserted, made me think it is an old one. But after I used my zoom, I saw it is in use! It looked so simple, arid and deserted as the desert itself!

 

Povestiri din Rajahstan 12. Fortul din Pokaran

Pe drumul de circa 330 km de la Bikaner la Jaisalmer, ne-am mentinut multa vreme pe la marginea desertului. Vegetatia, tot mai putina, pare ca stapaneste cu greu nisipul adus de vant spre sosea. Trec pe langa noi furnale conice in care se ardeau caramizi, altare si temple, oameni care se deplaseaza pe jos.

Am facut o oprire scurta la Pokaran, asezare mica, care a fost pusa pe harta lumii de experientele nucleare facute aici de catre India, in 1998. Localitatea e saracacioasa si nu are nimic de oferit turistului. Ca si pana acum, spectacolul strazii este cel care o face interesanta si ii da culoare.

Cu 110 km pana la Jaisalmer ne-am oprit insa ca sa vizitam fortul micut, comparativ cu celelalte pe care le-am vazut, construit in perioada dintre secolele XIV si XVI. Interiorul este sarac, avand doar exponate de folosinta personala a familiei conducatoare. De acest fort depindeau 108 sate din imprejurimi. Ghidul care ne insotea nu a avut prea multe de spus, dorea doar sa castige si el un ban cinstit…Intrarea in acest loc care nu este asaltat de turisti, costa doar 50 Rp de persoana, iar pentru aparatul de fotografiat se platesc tot 50 Rp.

Si acest fort este inconjurat de un zid puternic, prevazut cu bastioane de aparare, care inconjoara o prima curte, exterioara, unde Bhawar a ramas sa ne astepte, cu masina.

A doua curte interioara este un spatiu plin cu flori de Bougainvillea, care inveselesc peisajul. Aici este partea cea mai ingrijita a fortului deoarece face trecerea spre un haveli restaurat si transformat in hotel, lipit de fort. Tot acolo se afla si o piscina pentru oaspetii hotelului.

Cum intram in a treia curte, cea de ceremonii, lucrurile se schimba. Aici, ziduri goale si ferestre oarbe ne indica gradul de abandon al fortului, pentru circuitul turistic.

 balconul de unde priveau Maharaja si Maharani
 “scena” pentru ceremonii

Pe o scara ingusta, urcam la etaj unde, in cateva incaperi, sunt expuse acele cateva obiecte casnice despre care am pomenit mai sus, nici prea aratoase, nici prea valoroase si oricum greu de fotografiat datorita luminii insuficiente. Tot aici, se afla si un mic altar, pazit de o femeie care trage snurul unui fel de evantai fixat pe tavan, asteaptand si ea 10 Rp de la putinii vizitatori…

Inconjuram etajul, avand, din loc in loc, perspective spre mici curti interioare.

Cam asta e tot! Parasim fortul cu un gust amar de “sic transit gloria mundi” (astfel trece gloria lumii), fiindca, oricat de mic si neinsemnat astazi, candva si acest loc s-a bucurat de  stralucire, a generat respect sau teama. E vremea sa ajungem si la Jaisalmer…

 

 

Stories of Rajahsthan 12. The Fort of Pokaran

Pokaran is a small village, known in the world especially for the nuclear experiments which India performed here on 1998. There are 330 km between Bikaner and Jaisalmer. We are passing by sand and arid land, furnaces in which bricks are burned, shrines and temples, people walking near the road,

Even if Pokaran itself is a small place, it was the street life which made it interesting, as elsewhere. Ww visit here the small fort, built between XIVth – XVIth centuries. Few tourists come here and, may be this explains the state of the structure. The haveli nearby has been renovated and transformed into a hotel, and this makes it more well-groomed. The interior of the fort is rather shabby. Still, back in the history, 108 villages depended on this fort. But now only little details demonstrate its gone brilliance. What I liked best here were the Bougainvillea flowers, flooding the second inner courtyard, which also leads to the hotel. After this short stop it’s time for us to head to Jaisalmer. There are still 110 km to drive…

O leapsa despre viata si carti / Meme about life and books

 

Am primit leapsa asta de la blackbox.
I received this meme from blackbox.

1.   Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinta-o?
  To what writer would assign the writing of your biography, if you’d be asked to?

Nici unuia. Biografia mea nu ar fi interesanta pentru nimeni. As scrie, poate, o autobiografie lunga cat o viata si mi-as citi-o mie, intr-o seara de iarna.

To nobody. I might write an autobiography myself, long as a life and I will read this to myself in a long winter evening. 

2.   Care sunt motivele pentru care i-aţi încredinţa lui sarcina aceasta?
      What are the reasons for assigning this task to him?

Pentru ca fiecare ne intelegem viata intr-un fel unic, ea nu poate fi “povestita” de altii.

Because we understand our own life in an unique way, my life could not be told by anyone other than me.

3.   Este sfârşitul lumii. Ce carte aţi pune în capsula cosmică pentru a păstra o “urmă” a umanităţii?
      It’s the end of the world. What book would you get in the cosmic capsule to preserve a “trace” of humanity?

Nu as pune o carte. Cred ca sunt alte lucruri care ar reprezenta mai bine umanitatea.

Not a book anyway. I guess there are other things to better represent humanity.

4.   Cum arată pentru dvs. pauza ideală pentru a citi o carte?
       How do you think is the perfect break to read a book?

O pajiste de munte, smaltuita cu flori, la cabana mea din Valea Ariesului.

A mountain meadow, full of flowers, at my cabin in the Aries Valley.

5.   Daca aţi avea puterea de a “şterge” un personaj de roman care ar fi acesta?
      If you had the power to “erase” a character of a novel, who would that be?

Nici unul. Autorul i-a pus acolo pe toti, cu un scop.
None, because the author had a plan for every character.

6.   Care sunt motivele pentru care aţi scoate acest personaj?
      What are the reason for “erasing” that person?

Nu ma poate determina nimic sa “scot” un personaj dintr-o carte si, oricum, nu ar servi la nimic. Fiecare carte traieste in cei care au citit-o.
Nothing could motivate me to erase a character of a book and, anyway, it would not be relevant because every book lives in the person who read it.
 
7.   Câţi kilometri aţi merge pentru a găsi o carte ?
      How much would you walk in order to find a book?

Nu m-am gandit la kilometri dar daca as dori foarte mult o carte as persevera in a o gasi.
I haven’t thought about this in terms of kilometers but if I really want a book, I persevere in finding it.
 
8.   Dacă ar fi posibil să vă întoarceţi în trecut, ce autor aţi vrea să întâlniţi ?
      If it could be possible to turn back in time, what author would you like to meet?

Imi e greu sa aleg pe unul anume si i-as nedreptati pe multi.

It’s difficult to choose one, and I would do injustice to many if I did.

9.   Care ar fi primele cuvinte care i le-aţi adresa (în afară de “bună ziua”)?
      What would be the first words to say (except “hello”)?

Indiferent de persoana sau imprejurare, nu-mi pregatesc niciodata discursuri. Ma las pe seama inspiratiei de moment.
I do not prepare my discourse, nor for a person, neither for a certain circumstance. I leave it to the flash of inspiration.

10.   Descrieţi biblioteca visurilor voastre
        Describe your dream library

N-as ajunge niciodata sa citesc ce este acolo…
I would never be able ever to read all the books it contains…


Transmit mai departe leapşa către: Placerea de a calatori ; ca sa fiu in ton cu evenimentele ; Calatorii si fotografii ; My Kafkaesque Life ;
I forward the meme to: Placerea de a calatori ; ca sa fiu in ton cu evenimentele ; Calatorii si fotografii ; My Kafkaesque Life

 

Povestiri din Rajahstan 11. Fortul Junagarh, Bikaner

Fortul Junagarh din Bikaner este prima constructie de acest tip pe care am vizitat-o in calatoria noastra. El a fost construit in secolul al XVI-lea (1588-1593) de catre un general din armata sultanului Akbar, pe nume Raja Rai Singh, al saselea conducator al Bikanerului. Fortul poate fi vizitat zilnic, intre 10-16.30 (de notat ca 16.30 este ora la care se inchide caseria, vizitatorii putand sta inauntru pana la ora 18). Intrarea pentru straini costa 150 Rp/ persoana, iar pentru un aparat de fotografiat se mai platesc 30 Rp. Taxele pentru camere video sunt peste tot mai mari, aici – 100 Rp.

Initial, a purtat numele de Chintamani si a fost construit pe o platforma facuta din sabii, pe care dansau fachirii. Fortul construit din gresie rosie de diverse nuante, este aparat de 986 m de ziduri groase, puternice, cu 37 bastioane, de un sant adanc si de doua porti numite Karan Pol, flancata de doi elefanti in marime naturala si Suraj Pol sau Poarta Soarelui, care este acum poarta principala de intrare.

 Suraj Pol, poarta principala
 Karan Pol

Imediat ce treci de prima poarta, vezi exteriorul impresionant al palatelor. In curte se afla si o cafenea, unde se poate manca, admirand cladirile din exterior. Dupa ce cumparam biletele, intram inauntru si frumusetea gresiei rosii incepe sa ni se dezvaluie…

 

Balcoane si ferestre cu jhali (paravane sculptate in piatra) ilustreaza arta timpului, o imbinare de elemente rajpute, mogule si gujare.

In interiorul fortului se adapostesc mai multe palate (mahal), cele mai frumoase fiind Anoop Mahal, cu peretii acoperiti de pictura la care s-a utilizat foita de aur, Karan Mahal, care comemoreaza victoria asupra mogulului Aurangazeb si era sala de audiente publice (acum inchisa cu pereti de sticla, ceea ce ingreuneaza fotografierea din cauza reflectarii luminii; tavanul este splendid pictat), Phool Mahal sau Palatul florilor, decorat cu intarsii din sute de bucati de oglinda, Badal Mahal sau Palatul norilor, Chandra Mahal sau Palatul lunii.

Anoop Mahal
Karan Mahal
tron in sala de audienta
 detalii tavan
 curtea interioara din care se intra la Phool Mahal si la Badal Mahal
 pardoseala curtii
 detaliu
Phool Mahal sau Palatul Florilor
Badal Mahal sau Palatul norilor
Chandra Mahal sau Palatul lunii
 leagan
detaliu
Frumusetea incaperilor palatelor este data de detalii precum ceramica olandeza cu motive olandeze si chinezesti, tapete chinezesti, usi lacuite, tavane casetate si pictate, jhali.
Plimbarea prin exteriorul cladirilor, cu coridoare cu coloane, acoperite, cu vedere spre curti interioare sau spre gradina, iti ofera privelisti minunate si iti da ocazia sa observi si vizitatorii…
Evident ca exista si o monumentala sala a tronului, cu peretii acoperiti in sculpturi in piatra.
 sala tronului
 detaliu pereti
La una dintre portile de iesire exista, asa cum vom vedea si la alte forturi, amprenta simbolica de maini pentru cele 59 de femei care s-au supus ritualului sati, in urma mortii, in razboi, a sotilor lor. Conform acestui ritual, vaduvele se aruncau, de bunavoie, pe rugul funerar al sotilor lor.

In ciuda faptului ca aici s-au purtat nenumarate batalii si fortul a fost de multe ori asediat, el este unul dintre putinele care nu a fost cucerit niciodata. O parte din fort este inca locuita de familia Maharajahului din Bikaner.

Stories of Rajahsthan 11. Junagarh Fort, Bikaner

Junagarh Fort was the first structure of this kind we have visited during our travel in Rajahsthan. It was built by Raja Rai Singh, one of Akbar’s generals, in the period between 1588-1593. At the beginning, it was named Chintamani and was erected on a platform made of swords on which the faquirs used to dance.

The fort is encircled by a 986 m long strong wall and a deep moat. It has 37 bastions and 2 gates. In the interior, like in other forts, there are many palaces, each one unique in his beauty: Anoop Mahal (“mahal” means palace), Karan Mahal, dedicated to a victory over a Moghul leader, Phool Mahal or the Palace of Flowers, Badal Mahal or the Palace of Clouds, Chandra Mahal or the Palace of Moon and others. Of course, it is also a huge room dedicated to the throne, with intricate laboured stone walls. The details like: Dutch tiles, painted walls and ceilings, gold leaves or mirrors, columns, long corridors, jali, courtyards are adding to the splendors of the palaces. Not less interesting are the people visiting them…

At one of the gates one may see the symbolic prints of the palms of 59 wives who went through sati ritual, after their husbands died in war. This means they committed suicide by throwing themselves on the funeral fires of their husbands.

Even if numerous battles have been given here, this fort is one of the few which was never conquered!

Povestiri din Rajahstan 10. Templul jain Bhandeswari, Bikaner

De la cenotafuri ne-am intors spre Bikaner, oprindu-ne sa vizitam templul jainist Bhandeswari. Stiind ca in Rajahstan voi vizita mai multe asemenea temple, m-am documentat inainte de plecare si, bineinteles, am vrut sa stiu ce este jainismul despre care nu mai auzisem pana acum. Desi am gasit lamuriri pe internet, tot ceea ce am citit in cartea lui Tarun Chopra mi-a placut mai mult dar asta am citit post factum.

Oricum, jainismul este o religie veche de mai bine de 3000 de ani, unii crezand chiar ca el a dat nastere si buddhismului. Jainistii au avut 24 de profeti care, prin austeritatea vietii lor, au intrat in ciclul nesfarsit al reincarnarilor. Ei cred ca doar omul singur poate fi propriul sau salvator. In centrul credintei lor sta compasiunea pentru tot ce inseamna viata, sub orice forma. Sunt vegetarieni convinsi, nu mananca nimic din ceea ce alearga, innoata sau zboara si, dintre vegetale, nu mananca radacinoasele pentru ca, spun ei, ar trebui sa distruga intreaga planta. Cuvantul “jainist” deriva din sanscritul “jina” care inseamna “cuceritor”. Jainistii cred ca prin asceza omul isi poate invinge trupul si mintea. Jainismul a influentat viata Indiei in toate aspectele sale.

O filosofie a non-violentei, jainismul este urmat de predilectie de cei care se ocupa de comert, pentru ca nu pot fi nici fermieri (ar insemna sa vatame insectele) si nici luptatori. Sunt foarte bogati, in zilele noastre manifestandu-se mai ales in zona comertului cu diamante si alte pietre pretioase. Ei sustin in continuare construirea de temple, de aceea templele jainiste sunt printre cele mai curate si mai bogate din India.

In India exista cam 10-12 milioane de adepti, care traiesc in special in Rajahsthan, Gujarat si Maharashtra. In lume, jainismul se regaseste mai ales  in SUA, Anglia, Canada si Africa de Est.

Aflat la 5 km de Bikaner, templul Bhandaswari a fost construit in secolul al XV-lea, reprezentand cel mai vechi altar din oras. Chiar langa el se afla alt templu jainist, Sandeshwar, pe care nu l-am putut insa vizita fiind inchis.  De fapt, cele doua temple au fost construite de doi frati, al caror nume il poarta. Templul acesta mi-a placut inca de la intrare. Dupa cum aveam sa-mi dau seama mai tarziu, el se deosebeste de alte temple jainiste pe care le-am vizitat si veti vedea in ce mod. Deocamdata, patrundem pe o usa pe care se vad deja diverse desene florale. Chiar la poarta, este o treapta tipica pentru templele jainiste, am regasit-o la toate, care este flancata de ambele parti de acest animal fantastic care are rol de protectie a templului si a celor care intra in el.

Cand intram, parca patrundem in 1001 de nopti. Sus, in tavanul cupolei, zeci de scene desprinse din cartile jainiste.

De jos, de pe mozaicul podelei, cel care ingrijeste templul, un tip simpatic cu parul vopsit in rosu cu henna, ne cere 20 de rupii pentru fotografiat si ne da drumul prin templu, dupa ce ne spune ca sunt inca doua etaje la care trebuie sa urcam.

Nu-mi vine parca sa cred si intreb inca o data, sa ma conving, daca pot face fotografii oriunde. Raspunsul este afirmativ, asa ca pozez mai intai divinitatea din centrul altarului, asa, ca sa ma asigur.

Obiectul adoratiei credinciosilor nu poarta haine pentru ca inteleptii care practica asceza, umbla complet goi, de aceea se si numesc Digambar, adica “cel care se inveleste cu cerul”. Poarta cu ei o maturica din pene de paun cu care matura praful din fata lor, pentru a nu calca cumva vreo ganganie si un vas in care primesc ofranda de hrana a credinciosilor. Ei au renuntat la toate averile lumesti si nu mai urmaresc decat atingerea idealului suprem, eliberarea permanenta de sine. Mananca doar o data pe zi si doar atat cat le incape o data, in palma.

Incepem sa dam ocol altarului si, in temple, aceasta se face intotdeauna in sensul acelor de ceasornic. Pe partea exterioara a altarului, de jur imprejur, figuri sculptate din mitologia jainista.

Coloanele templului sunt si ele pictate, la fel si peretii: nici o palma de loc nu ramane neacoperita, nici macar usile. E atata culoare, atata viata, incat as fotografia fiecare centimentru!

Urcam la primul etaj, unde spectaculos cu adevarat este…exteriorul! Vedem Bikanerul de sus, in plin soare, intr-un amestec de culori care ma face sa nu le mai deosebesc pe cele dinauntru de cele dinafara…

La ultimul etaj, unde chiar nu este nimic de vazut, vad printr-o arcada si templul alaturat, despre care am amintit. Jos, in mica piata, zarim masina si pe Bhawar, asteptand. E timpul sa ne indreptam spre fort!

TATA Indigo si  Bhawar, sezand pe un zid
Stories of Rajahsthan 10. Bhandeswari Jain Temple, Bikaner
From the Devi Kund Cenotaphs we went to visit Bhandeswari Jain Temple, at 5 km of Bikaner. Jainism is an over 3000 years old religion and philosophy, which influenced India in every possible way. The basis of it is the belief that a man could  save himself by austerity and it is the man and only the man who could save himself. They are against any kind of violence and show compassion toward every living organism on Earth. Vegetarians, they don’t eat what is running, swimming or flying, and even the roots of the plant out of the belief that, in this way, they could harm the whole plant. Because they may not be farmers or warriors, they are mainly merchants. The contemporary ones deal in the diamond and precious stones market, so they are very rich. As they continue to build temples and sustaine the old ones, the Jain temples are the richest and cleanest in India. There are 10-12 millions believers in India, and around the world they are met in USA, UK, Canada, and East Africa.

Bhandeswari Temple in Bikaner was constructed in the XVth century, being the oldest altar in town. And so is the other temple, near this one,  Sandeswhar. It is said both have been erected by two brothers.

Inside, a world of colors  make the temple look like a frame from 1001 nights. There are so many colors, not a single centimeter of the wall without a picture, so much life, that I wanted to photograph, and photograph, and photograph…You see part of the results here. The Jain temples have 3 floors but the second and the third have, may be, only a religious importance. Instead, they offer excellent views over the town.

 

Să ne reamintim că e încă iarnă…

Intrerup pentru o zi povestile mele din India. In orasul meu, de multi ani, nu prea mai este iarna. Cateva zile cu zapada putina si gata, vine primavara. Anul acesta insa am avut o tura in jurul Anului Nou, eu venind de la cele 20-24 grade din India direct la zapada si frig si apoi parca ne pregateam sa asteptam…Iepurasul! De vreo doua zile insa a nins din nou la Timișoara si s-a asternut un strat subtire de zapada. Azi insa a nins toata inainte de masa, o ninsoare linistita, cu fulgi mici si desi, ca de poveste. Dupa pranz n-am mai rabdat si am iesit la plimbare, cu aparatul de fotografiat. Nu m-am dus prea departe de casa.

Mai intai, in Piata Unirii, pe care ati vazut-o si in postarea  din 5 noiembrie 2010:

 in asteptarea primaverii…

Apoi, in Piața Libertății, la Primaria Veche cum spunem noi aici, cu Monumentul Sfantului Nepomuk, pe care de asemenea l-ati vazut dar care a imbracat acum o hlamida alba, iar mica fantana din fata sa atrage nenumarati porumbei, care stau frumos si pozeaza, pentru ca apoi sa isi ia brusc zborul, cu un falfait asurzitor:

 Monumentul Sf. Nepomuk

In cele din urma, m-am dus in Parcul Botanic. Exact cu o saptamana in urma, intr-o zi calda ca de primavara, vremea m-a scos din nou din casa la pozat si iata cum arata acelasi parc atunci:

Azi insa, peisajul era cu totul altul:

Dupa 2-3 ore petrecute in zapada am revenit acasa si, de maine, “ma intorc in India”.

Let’s remind it is still winter…

I interrupt for one day my Indian stories. Here, in my town, in the Western part of Romania, we do not have much of a winter. Some days with little snow and then we are ready for the spring! This year was different. Around the New Year we had a lot of snow. I came from the 20-24 degrees Celsius in India, to -10 degrees in the night and minus -6-7 during the day. Then the snow was gone and it was much warmer, as Easter days would be already here! So, one week ago, I went to the Botanical Garden and took some pictures. Part of them are in this post.

For 2 days we have snow again. The snowfall of today was like in a fairytale! So I couldn’t resist, took my camera and went out. Firstly, I went to the Union Square, which you already saw in my post from November, 5, 2010 (or you may see it now). Then, to the Liberty Square, with the St. Nepomuk statue, around which there were a lot of doves. Finally, I went again to the Botanic Garden but the landscape was completely different now. I was so excited by this beautiful snowfall of today that I had to show you my photos. Enjoy!

Povestiri din Rajahstan 9. Cenotafurile regale Devi Kund, Bikaner

In caz ca nu stiti exact ce este acela un cenotaf, cautati ca si mine si prietena noastra, wikipedia, va va spune ca un cenotaf este “un mormant gol sau un monument ridicat in memoria unei persoane sau a unui grup de persoane”.  Sigur ca am mai vazut cenotafuri (ex. Londra, Mevlana), nimic insa nu m-a pregatit pentru ceea ce aveam sa vad in Rajahstan, fiindca acolo aproape in fiecare localitate importanta exista asa ceva.

Cenotafurile regale din Bikaner reprezinta locul de incinerare al familiei regale locale, din casa Bikaji Rathore. Exista de fapt 3 sectiuni diferite, din 3 perioade: cenotafurile mai vechi sunt construite din piatra rosie, in timp ce cele mai “recente”, din secolul al XVIl-ea, sunt din marmora alba. Ele se afla pe malul unui mic lac artificial, cu rol de rezervor de apa.

Cenotafurile Devi Kund se afla la 8 km de Bikaner. Este un loc linistit, fara vanzatori ambulanti, doar cu un paznic care vinde biletele de intrare (10 Rp de persoana si 10 Rp pentru aparatul de fotografiat) si pazeste pantofii vizitatorilor fiindca si aici trebuie sa te descalti. Desi e decembrie, soarele arde si cerul de un albastru inchis este un fundal potrivit pentru minunile albe ce se ivesc in fata noastra. Pasim cu talpile goale pe marmora calda si ne indreptam spre grupul de chhatris din fata noastra. Un grup de eleve cred, mai mari, isi noteaza cate ceva in caiete, unele deseneaza. Tablitele explicative sunt foarte putine si scrise doar in hindi. Doar afara, la intrare, am gasit o tabla explicativa in limba engleza.

Cel mai frumos chhatris este cel al lui Maharaja Surat Singh Ji, construit din marmora alba si avand minutioase desene rajput pe tavan. Intre ele il disting pe Ganesh, Zeul Elefant, cel mai popular zeu in India pentu ca el aduce prosperitate. Pe Ganesh il poti vedea aproape oriunde: in mici altare individuale, in temple sau langa ele si chiar pictat langa usa caselor. El este fiul lui Shiva si Parvati.

Interesanta este legenda care explica de ce are cap de elefant. Am aflat-o din aceeasi carte a lui Chopra, despre care am amintit in postarea despre Mandawa. Povestea suna asa: Dupa casatorie, Shiva s-a dus sa mediteze pe un munte dar s-a adancit atat de mult in meditatie, incat au trecut ani multi pana s-a intors acasa. Fiul s-a nascut dupa plecarea sa, fara sa-si cunoasca tatal, iar cand Shiva s-a intors acasa, a gasit in fata ei un tanar care nu lasa pe nimeni sa intre pentru ca mama sa se imbaia. Furios, Shiva, care nu stia nimic despre existenta baiatului, i-a taiat capul. Innebunita, Parvati i-a cerut cu insistenta sa-i redea fiul. Zeul a luat trupul baiatului si s-a dus la Brahma, stapanul Creatiei. Acesta i-a spus ca trebuie sa-i fixeze capul la loc si ii va da viata dar capul, rostogolit undeva, s-a pierdut! Atunci, Brahma i-a spus sa taie capul primei vietuitoare intalnite si sa il puna pe umerii copilului. S-a intamplat ca aceasta vietuitoare sa fie un pui de elefant… Parvati nu era insa multumita, spunand ca toti ii vor ridiculiza fiul. Shiva a linistit-o insa, spunandu-i ca oamenii il vor cinsti si il vor invoca intotdeauna inaintea oricarui zeu pentru ca el le va aduce o soarta buna. De aceea, Ganesh este intotdeauna invocat primul la orice ceremonie sau festival.

Exista mai multe povesti care explica de ce Ganesh are un singur fildes. Dintre ele, o aleg pe cea care spune ca atunci cand scria Mahabharata, la dictarea  lui Vyasa, tocul sau s-a rupt si pentru ca odiseea trebuia scrisa fara pauza, Ganesh si-a rupt un fildes si l-a folosit pe post de toc.

Se spune ca burta sa rotunda, ca de bebelus, reprezinta Universul, iar capul – inteligenta. Urechile mari il ajuta sa auda rugile adoratorilor sai, iar sarpele cu care este incins, reprezinta energia cosmica. El calatoreste pe un sobolan.

Chhatris-ul lui Maharaja Surat Singh
Ganesh

Mormintele rajahilor se deosebesc de ale sotiilor lor dupa pozitia stelei funerare: la barbati ea este ridicata la verticala, iar la femei este orizontala si are imprimate amprente de talpi. De cele mai multe ori, aceste stele poarta urme de henna de la diverse sarbatoriri sau festivaluri. Stela lui Maharaja Surat Singh Ji are reprezentata pe ea pe Vishnu.

 stela funerara a lui Maharaja Surat Singh JI
Vishnu
 stele funerare pentru femei

Mai gasesc si in alte doua chhatris picturi frumoase pe tavan. Unul este mai spalacit dar totusi se poate remarca migala cu care au fost facute aceste miniaturi.

Oriunde te intorci, cupole si o multime de porumbei, fiindca aici nu-i deranjeaza nimeni. Probabil ca cei cativa muncitori care lucreaza ceva mai departe la restaurare, le dau de mancare. Ne indreptam spre celelalte doua sectoare unde sunt monumentele mai vechi, din piatra rosie.

Credeam ca maiestria cu care este lucrata marmora nu poate fi intrecuta dar iata ce am gasit:

Privelistea de aici spre cenotafurile de dincolo de bazinul artificial dintre ele, starneste visarea…Nu mai putem insa zabovi fiindca ne mai asteapta si alte minuni in Bikaner…

Stories of Rajahsthan 9. Devi Kund -The Royal Cenotaphs, Bikaner

Devi Kund cenotaphs in Bikaner represent the cremation place of the local royal family in Bikaner. In fact, there are 3 enclosures with cenotaphs here, from different historical periods.. As wikipedia tells us, a cenotaph represents an empty tomb or a monument dedicated to a person or a group of persons. I have seen such monuments before, i.e. London or Mevlana, Turkey, but nothing has prepared me for what I have seen in Bikaner for the first time.

The most impressive cenotaph here is that of Maharaja Surat Singh Ji, built in white marble, in XVIIth century.  On the ceiling there are miniature paintings in Rajput style. There are such paintings in other 2 cenotaphs. One of the painting represents Ganesha, the Elephant Deity, who offers a good fortune.

The story I picked up from the same book of Tarun Chopra says that Ganesha, son of Shiva and Parvati, was born in Shiva’s absence from home. After wedding, he went to meditate on a mountain and this took him some years. When he returned, he found before the door a boy, who would permit nobody to enter the house, where his mother was taking a bath. Shiva, unaware that this is his son, enraged, cut off the boy’s head. Parvati was crying and asking him to bring the boy back. Then Shiva took the body to the Brahma, The Creator. Brahma told him to put the boy’s head on his shoulders and he will give him life. But the head got lost. So Brahma told again to Shiva to kill the first living soul he will meet and put his/her head on his child. It happened it was a baby elephant’s head that which Shiva put back on the shoulders. As Parvati was angry because people will ridicule her son, Shiva told her that he will be worshiped by people before any other god, as he will grant good fortune. So now, people invoke Ganesha first at any ritual or ceremony. One may find him everywhere in India: in temples or near them, in shrines and even on the walls of the houses, painted near the doors.

One may distinguish between a male or female cenotaph because of the “stela”: for male, they are vertical and for women, horizontal with the form of feet on them. Almost always they were painted with henna on different ocassions like marriage ceremonies or festivals.

There are a lot of cupolae there, on which rest a many doves. Perhaps the few workers in the garden feed them. Going to the older cenotaphs, built in red stone I found other marvels: intricate labor on pillars or on the ceilings. A beautiful view if offered by the cenotaphs mirroring in the little artificial lake between them. It makes you day dream but we have no time as we have to hurry to discover other wonders in Bikaner…

Povestiri din Rajahstan 8. Bikaner

De la Mandawa la Bikaner, urmatoarea destinatie, nu sunt decat 190 km dar facem iar ore intregi ca sa ajungem acolo. Ne-am obisnuit deja cu ritmul acesta, asa ca incerc sa profit facand poze pe drum sau revazand documentatia. Avem putin timp la dispozitie si trei obiective importante de vizitat: Fortul Junagarh, Templul jainist  Bhandeswari si cenotafurile regale, asa ca trebuie sa ne organizam.

Trecem printr-o zona destul de arida, unde apa e la mare pret. In fiecare sat vedem cate un baori, acele puturi de apa, marcate la cele patru colturi de siluete svelte de minarete.  Temple sau simple altare raman in urma noastra. Vedem si colibele de pamant care au inspirat construirea resortului din Mandawa. Popasul obisnuit, cand soferul isi ia micul dejun (noi mancam la hotel dimineata) este din nou intr-un loc placut, pe sosea, unde ma pot bucura din plin de florile de bougainvillea.

se simte apopierea desertului
cum o fi ajuns tuk-tukul aici?
baori cu paun

Localitatea a fost infiintata in 1488 de catre Rao Bikaji, unul dintre cei 4 fii ai fondatorului Jodhpurului, Jodha Singh Rathore din Marwar. El a intemeiat aici o dinastie care a durat pana la aderarea Bikanerului la Republica India. Aflandu-se chiar pe drumul caravanelor care veneau dinspre Africa si Asia de Vest si se indreptau spre China si Asia Centrala, s-a dezvoltat datorita comertului. Alte familii bogate din Marwar s-au stabilit si ele aici, iar in zilele noastre urmasii lor sunt mari bancheri si industriasi.

Bikaner, o localitate cu peste 500000 de locuitori, ar fi la scara noastra un oras mare, al doilea dupa Bucuresti. In India insa si chiar in Rajahstan, este destul de mic. Situat la marginea desertului, la 237 m altitudine, el are un climat arid. Majoritatea strazilor nu par a fi cele ale unui oras adevarat. Intalnim destule imagini saracacioase, ca cele pe care le-ati mai intalnit in acest jurnal indian.

Alaturi de ele apar si case noi, mai aratoase si ingrijite, unele chiar frumoase.

Bikaner este insa renumit pentru camile, multe la numar in aceasta zona si intens folosite la transport dar si studiate in cel mai mare centru de cercetare din lume pentru cresterea si ameliorarea camilelor. De aceea, aceasta parte din Rajahstan se numeste “tara camilelor”. In luna ianuarie are loc aici un pitoresc festival si targ de camile, ocazie cu care se organizeaza si curse de camile.

Palatul Lalgarh, construit in 1902, este un exemplu de imbinare a stilurilor arhitectonice rajput, mogul si europene. In prezent, o parte a fost transformata in hotel turistic si in alta s-a organizat un muzeu – Muzeul Sri Sadul pe care l-am gasit inchis, fiind dumineca.

 intrarea in parcul Palatului Lalgarh
 Heritage Hotel Lalgarh

Trecem prin oras, indreptandu-ne spre locul in care avem cazarea, la Hotel Harasar Haveli.

Hotelul este construit in stil haveli si se afla foarte aproape de Fortul Junagarh, unul dintre obiectivele noastre. Aici este locul in care ni s-a spus ca suntem a doua pereche de romani cazati la ei in tot anul 2010!

 receptia hotelului
camera noastra
Dupa ce ne-am lasat lucrurile la hotel, am plecat imediat sa facem cunostinta cu cenotafurile regale.
Stories of Rajahsthan 8. Bikaner

From Mandawa to Bikaner there are also 190 km. We are already used with the low speed, so I try to use the time taking photographs or reading my notes about Bikaner. There are 3 important objectives I plan to see here: The Royal Cenotaphs, The Junagarh Fort and the Bhandeswari Jain Temple. We have few hours at disposal, so we must manage our time.

On the road, temples, shrines, villages. We are at the margin of the desert and here water is a precious commodity. We have seen baoris in every village but one was more interesting because of the peacocks staying there. Finally we arrived in a town which was founded by Rao Bikaji in 1488. He was one of the 4 sons of Jodphur’s founder, Jodha Singh Rathore of Marwar.  Positioned directly on the caravan’s road between Africa and Central Asia, the town was developed by the wealthy merchants. Today we see neglected streets but also new houses. In my country, a town with over half a million inhabitants, would be a big one. Here it is not.

Known as “camels town”, in Bikaner one may visit the most important research center in the world for camel breeding. On January, a camel fair and a camel festival are held herE.

We stay at Harasar Haveli.Hotel, and are the second Romanian family accommodated here during 2010. After we left our luggage at the hotel, we went to see The Royal Cenotaphs.

Povestiri din Rajahstan 7. Cazare in Mandawa, India

Cazarea noastra la Mandawa a fost intr-un loc atat de special incat m-am gandit sa ii dedic o postare separata, cu parerea de rau ca am stat acolo doar o noapte! Construit in 1985, complexul a castigat un premiu pentru arhitectura caselor de pamant.

Aflat la 1 km de Mandawa, pe coama unei dune de nisip cu o priveliste frumoasa spre o zona semi-desertica, Desert Resort, este o locatie care vi-ar placea cu siguranta. La sosire, ne-a intampinat la poarta o adevarata delegatie de bun venit, care ne-a aplicat pe frunte tilaka, cu vopsea rosie. Ce este tilaka, tilak sau tika? Conform explicatiilor gasite pe internet (http://en.wikipedia.org/), acesta este “al treilea ochi sau ochiul mintii, asociat cu multi zei hindusi si cu ideea de meditatie si iluminare spirituala”. El se aplica intre sprancene, cu o vopsea facuta din coloranti si cenusa. Exista credinta ca semnul respectiv limpezeste gandurile si inlesneste purtatorului perceperea adevarului. Semnul poate avea diverse forme si culori, acestea indicand secta hinduista din care face parte purtatorul. Preotii si ascetii il poarta tot timpul, in timp ce altii il aplica doar la festivaluri sau cu ocazii speciale. El se aplica si vizitatorilor unei zone, in acest caz avand simplu rol decorativ.

Dupa acesta primire ni s-a repartizat, la receptie, casuta in care suntem cazati.  Resortul are forma unui sat tipic acestei zone din Rajahstan, cu case construite din pamant si cu acoperisuri din stuf. O alee marginita de trandafiri conduce in zona casutelor.

Pe pereti, marginile usilor si ale ferestrelor sunt marcate cu vopsea alba, utilizandu-se modelul bob de orez, care contrasteaza frumos cu culoarea pamantului.

Aceasta, cu numarul 17,  a fost casuta noastra! Interiorul spatios este decorat cu o multime de oglinzi, margele colorate si materiale textile de texturi si culori diferite. In ciuda aspectului rural, in interior este asigurat tot confortul modern.

In spatiul resortului se afla si un teren de badmington, exista posibilitati de a juca sah sau tenis de masa, un mic spatiu este special amenajat pentru a putea gazdui activitati de grup in aer liber, iar o mica piscina ofera racoarea apei in zilele de vara, cand temperatura poate urca aici pana la 45 de grade Celsius. Mai exista si o sala de conferinte si un centru de masaj ayurvedic.

Si pentru ca amintirea locului sa dainuie mai mult in mintea noastra, spre seara, am asistat la un frumos apus de soare. Ce ziceti, vi-ar placea sa stati aici cateva zile?

Stories of Rajahsthan 7. Accommodation in Mandawa, India
Our accommodation in Mandawa was a very special place called Desert Resort. Outside Mandawa, at 1 km, the Resort has the form of a traditional village made up of mud houses. They are nicely decorated outside, using the white rice grain pattern, and inside, where decoration is based on mirrors, beads, and textiles with different textures and colors. The apartments are very comfortable. A swiming pool adds to the charm of the place. And for the day to be perfect, we witnessed a very nice sunset.

A welcoming committee met us at the gate when we arrived. A red tilaka (or tilak or tika) sign was made on our foreheads. I didn’t know the significance of the sign, so I look on internet and found on wikipedia that this represents the 3rd eye, which gives access to truth. Even if this is more a sign of devotion, very important in Hinduism, it is applied to the visitors too, in this case having a decorative role.