British Museum, colectii din Asia / British Museum – Asian Collections

Today I show you pieces from the Asian collections. Be it China, Koreea, Japan or India, they are priceless. All beautiful but different, as they belong to different cultures. I am not an art expert. I only choose what I liked most.

In postarea de astazi continui vizita de  ieri la British Museum pentru a va arata cateva exponate din Asia. Este vorba despre colectiile chineza, coreeana, japoneza si indiana. Desi aflate intr-un spatiu geografic reunit sub numele de Asia, se observa diferentele culturale si artistice intre aceste mari culturi. Nefiind un specialist, poate nu am reusit sa descopar chiar cele mai valoroase exponate. Le-am ales simplu, pe cele care mi-au placut mie mai mult. Iata cateva:

China si Coreea:

Japonia:

India:

British Museum, colectiile egipteana si asiriana / British Museum – Egyptian and Assyrian Collections

During my last two trips to London, on September 2008 and May 2009, I visited parts of British Museum. This is the oldest public museum in the world. The first construction, owed to Sir Robert Smirke, goes back to 1823. The last construction was inaugurated in 2000 and it is the largest covered public space in Europe. It is The Great Court of Queen Elisabeth II. Today I’ll show you some of the photos taken at Egyptian and Assiyrian collections. I couldn’t stop myself to think how nice would it be to be a student in London and the professor should take you to this museum for a history lesson!

In ultimele doua excursii la Londra, in septembrie 2008 si mai 2009, am fost de ambele dati la British Museum, vizitand cate o parte a sa. Un asemenea muzeu imens, care adaposteste atatea comori ale omenirii necesita mult timp pentru a fi epuizat.

Muzeul se afla intr-o zona centrala a Londrei si se ajunge usor acolo cu metroul, statia Tottenham. Vizitele se pot face zilnic, intre 10-17.30  Intrarea este gratuita.

British Museum a fost infiintat in1753, fiind cel mai vechi muzeu public din lume. Conform ghidului Dorling Kindersley “Imensul volum de valori ale muzeului acopera doua milioane de ani din istoria si civilizatia omenirii. Exista 94 de galerii, insumand 4 km, care acopera civilizatii din Egiptul si Asiria antica, pana in Japonia zilelor noastre.”

Constructia cladirii in stil clasic grecesc s-a facut in 1823, sub conducerea lui Sir Robert Smirke. In 1857 s-a adaugat o cladire circulara, ca sala de lectura si dupa alti 30 de ani, asa-numita Aripa alba (arh. John Taylor).

Au urmat si alte adaugiri care au culminat cu construirea, incepand cu 1994 si apoi inaugurarea in 2000, a Marii Curti a Elisabethei a II-a (arh. Foster&Partners). Avand 8000 de metri patrati, acesta este cel mai mare spatiu public acoperit din Europa.

Azi va voi arata fotografii facute cu ocazia vizionarii colectiilor antice din Egipt si Asiria. Se poate observa cu usurinta diferenta de conceptie artistica: in timp ce toate operele egiptene au un pronuntat aspect static, de incremenire, cele asiriene sunt dinamice, pline de viata. La parterul muzeului, in aceasta sectiune sunt o multime de exponate si ma gandeam ce bine e sa fii elev la Londra si sa te aduca profesorul la o lectie de istorie antica, chiar in muzeu…

Egiptul antic

 Ramses al II-lea
 Roseta, folosita de Champollion pentru descifrarea scrierii hieroglifice
 mumie egipteana
 scriere hieroglifica

Assiria si Mesopotamia

 zeul Nimurta, din Nimrud
 taurul inaripat din palatul lui Sargon II
scriere cuneiforma

Fortareata Petrovaradin

In iulie am facut o excursie la Novi Sad si vi-am povestit despre ea. Ramasesem datoare cu niste poze si o poveste despre fortareata.Inaltata deasupra Dunarii, fortareata Petrovaradin, asa cum o vedem astazi, a fost construita intre 1692-1780 de catre Imperiul Austro-Ungar. Importanta sa strategica deosebita rezulta din supranumele de “Gibraltar al Dunarii”, castigat datorita zidurilor sale groase si celor 400 de tunuri care se gaseau aici.

din oras, spre cetate, se trece pe aici

Se poate ajunge la cetate cu autobuzul nr.3 din oras, cu masina (urmand indicatoarele pentru Hotel Leopold) sau chiar pe jos. La poalele cetatii este cuibarit un cartier vechi, pe care n-am avut ragaz sa il vizitez dar pentru care ma voi intoarce, la primavara, la Novi Sad. Deocamdata, l-am vazut doar de sus si pare tare incitant.

partea veche a orasului, vazuta de pe cetate

In incinta cetatii se intra trecand prin cateva din cele 13 porti ale sale. Fiind inguste si lasand loc de trecere doar unei masini, persoane desemate sa dirijeze circulatia iti fac semn cand poti trece, dupa ce vorbesc cu cel de la poarta urmatoare.

Ajuns sus, pe platou, incepi sa descoperi pe rand: un hotel, doua muzee, restaurante, cafenele si numeroase galerii de arta sau pravalii cu suveniruri. Privelistea pe care ne-o ofera parcul de aici asupra orasului este larga si frumoasa. Tot de aici se pot vedea si pilonii podului peste Dunare, bombardat de fortele NATO in 1999.

 muzeul cetatii
 Hotel Leopold

Pe o terasa se vede un Turn cu ceas, care prezinta o curiozitate: aratatorul mare indica orele si cel mic, minutele. Se spune ca s-a procedat asa pentru ca pescarii care treceau pe Dunare sa vada cat este ceasul.

 Turnul cu ceas
pana in 1999 aici era un pod

Se pot petrece aici cateva ore placute de relaxare asa ca va invit din nou, mai ales pe cei care sunt mai aproape de aceasta zona, sa mergeti la Novi Sad. Merita o excursie de o zi, cu prisosinta.

 Dunarea la Novi Sad
 pe acest pod se merge spre centru
The Petrovaradin Fortress
I went one day, on July, to Novi Sad, in Serbia. My home town, Timisoara, is very near the border. I wrote a post about this trip on July. If you are interested, please look for it in the Archive. I promised to write about the fortress as well and here we are. Petrovaradin Fortress, named “Gibraltar on the Danube” because of its thick walls and over 400 cannons, was built by the Austro-Hungarian Empire between 1692-1780. I mean, in the form we see it today because, otherwise, the history goes way back. Now the fortress ia a cultural center, harbouring 2 museums, a hotel, restaurants, art galleries. It is a nice spot for relaxation. Large views over the Danube and the town are offered.

Cazare in Venetia / Accommodation in Venice

Last year, when in Venice I stayed at Hotel Falier. It is a 2 stars only hotel but it is very clean, offers a fairly good buffet breakfast and it is very well positioned. As for the price, it doesn’t come cheap at 498 euro for a double, breakfast included, for 3 nights. But it is Venice, after all and in Venice accommodation is expensive! Also for the 1st  and 2nd of May they charge much more, so pay attention when you plan the trip!

Anul trecut am petrecut un weekend prelungit, de 1 mai, la Venetia. Mi-am rezervat cazarea la Hotel Falier, prin booking.com  Este un hotel de doar 2 stele dar care este curat, ofera un breakfast stil bufet satisfacator si, mai presus de orice, este foarte bine pozitionat. Oricum, pentru ca era 1 si 2 mai cazarea a fost mult mai scumpa dar asta patesti daca te lasi pe ultimul moment!  Trei nopti de cazare intr-o camera dubla, cu mic dejun inclus, 498 euro.

Din Piazzale Roma, unde am ajuns cu autobuzul de la aeroport (20-25 minute; un bilet simplu 3 euro, unul dus-intors, 5.50 euro) ne-am folosit de descrierea foarte buna de pe site-ul hotelului. L-am gasit repede, in sestierul (cartierul) San Polo.

 Piazzale Roma
strada pe care se afla hotelul
in fata hotelului

In holul mic unde este receptia se afla si un calculator cu acces la internet, care ne-a fost util.

Urcam la etajul I, unde ni s-a repartizat camera 24. Trecem pe langa locul in care se serveste micul dejun. De sus, privind pe fereastra din hol, vedem o micuta curte interioara a hotelului, unde s-ar putea savura o cafea, dupa amiaza. Camera are TV si aer conditionat dar este foarte mica si mobilierul nu este prea nou. In majoritatea oraselor foarte cautate de turisti (Paris, Londra, Amsterdam) lucrurile stau asa: spatiul este scump! Daca am fi dorit ceva mai luxos, ar fi trebuit sa scoatem mai multi bani din buzunar.

Faptul ca statia de vaporetto din Piazalle Roma este foarte aproape, constituie un atu pe care trebuie sa il luati in calcul cand va ganditi la planificarea excursiei.

Rapsodia albastra: Rotterdam / Rapsody in Blue: Rotterdam

Rotterdam is an energetic, full of life town, reborn like Phoenix from its own ashes. May be you know that it was bombed on May 1940 and almost completely destroyed. Very few buildings resisted. I worked a week in this town, in an European project, toward the end of 90s’ and, in my free time, I managed to visit a little. Unfortunately my paper photos adopted in time a very curious shade of blue and this is the reason of the title. Otherwise, I think Rotterdam has nothing in common with Gershwin’s music.

La sfarsitul anilor ’90 am lucrat o saptamana intr-un proiect european in Rotterdam. In putinul timp liber pe care l-am avut la dispozitie, am reusit sa vad cate ceva. In timp, pozele mele pe hartie au dobandit o ciudata culoare albastrie si de aici si titlul postarii, fara legatura cu muzica lui Gershwin.

Nu stiu daca stiti dar acest oras din vestul Olandei, al doilea din tara ca marime (peste 600000 de locuitori) a fost bombardat in mai 1940 si foarte putine dintre cladirile sale au ramas in picioare. In perioada 1950-1970 orasul a fost refacut dar construindu-se modern, in spiritul vremii.

Au existat asezari omenesti pe raul Rotte din jurul anului 900 e.n. Pentru ca populatia se confrunta mereu cu inundatii de mari proportii, in 1260 a fost construit aici un mare baraj, de unde si numele orasului: Rotte – raul si dam – baraj.

Printre cladirile pastrate este Witte Huis sau Casa alba, care in 1898, cand a fost construita, a fost cea mai inalta casa din Europa! (43 m inaltime). Cladirea cu 4 turnuri mici, in stil Art Nouveau, este inconjurata de cateva case mai vechi, de negustori, din secolul al XVIII-lea ramase si ele intacte. Toate se afla in zona vechiului port – Oude Haven, transformat intr-o placuta zona de agrement, cu restaurante si cafenele.

 Witte Huis, Casa alba
Oude haven, portul vechi
Tot aici, aproape de port, putem vedea constructia metalica, rosie, a Podului Willemsburg, construit de arhitectul C. Veerling. Podul a fost supranumit “Golden Gate Bridge al Rotterdamului”.
Podul Willemsburg

In afara lui mai exista poduri in oras, printre care  mai noul si elegantul Pod Erasmus, construit in 1996 dupa planurile arhitectului van Berkel. Datorita formei sale gratioasa, localnicii il alinta cu numele de “Lebada” (De Zwaan). O portiune de 89 m din acest pod se poate ridica pentru a permite trecerea vapoarelor. Rotterdam a fost, pana in 2004, cel mai aglomerat port din lume. Acum este depasit de Shanghai.

 De Zwaan – Lebada (Podul Erasmus)

Cand am fost eu la Rotterdam, Primaria orasului era neagra. De atunci, am vazut pe internet, a fost curatata si se poate observa mai bine stilul neo-renascentist al acestei cladiri ridicata intre 1914-1920. Arhitectul ei a fost Henri Evers. Turnul Primariei din Rotterdam masoara 71.5 m, departe de cladirirle moderne de sticla si beton.

Primaria din Rotterdam

In zona garii se ridica aceste cladiri moderne, foarte asemanatoare cu ce poti vedea si in alte orase europene. Nu as putea spune ca, in aceasta privinta, Rotterdamul iese cumva in evidenta. Piata Hofplein a fost inaugurata in 1908, distrusa in razboi si reconstruita in 1953. In mijlocul ei se afla o fantana. Blocul cilindric din fundal, Weenatower, are o inaltime de 106. Este utilizat partial pentru birouri si partial pentru locuinte.

Chiar langa gara se inalta Nationale Nederlanden Gebouw, care cu cele 41 de etaje ale sale era cea mai mare cladire din Olanda la vremea in care a fost construita, 1991.

In Rotterdam, un oras civilizat, curat, cu oameni expansivi, se gasesc insa si vile inconjurate de spatii verzi dichisite, cu flori, apa si rate, care demonstreaza dragostea lor pentru natura. In perimentrul Universitatii spatiile verzi sunt decorate cu sculpturi moderne.

Olandezii sunt oameni pragmatici si harnici, seriosi dar si joviali, care se iau in serios atat cat trebuie cand muncesc dar care stiu si sa se distreze. Bruxelles nu este prea departe de Rotterdam asa ca va voi povesti in alta postare ce am vazut acolo, in buricul UE.

P.S. Cand ma gandesc la Rotterdam, imi vine in minte o doamna in varsta, foarte cultivata (cu un frate pictor), in casa careia am locuit, la mansarda, timp de o saptamana. O casa intr-o mare de flori si o tava cu o ceasca cu ceai si cu biscuiti alaturi, care ma astepta in fiecare zi cand veneam “acasa”, lasata discret de o doamna minunata.

Turku

When I first arrived at Turku, 12 years ago, it was midnight and the snow was so big as in my childhood, in my own town. Turku is situated in the South-West of Finnland and it is the best winter port. I met here amazingly warm people, who warmed up my memories of the town. The oldest medieval castle in Finnland is to be seen here. I also loved the wooden structure, similar with those I have seen at Jurmala, in Latvia. Finnland is a place were I would gladly go again in a summer.

Am ajuns la Turku dupa ora 12 noaptea. Omoloaga mea astepta la aeroport si am plecat spre oras absorbind incet imagini cu nameti de zapada cum nu mai vazusem din copilaria mea. Deja la Helsinki, cand am schimbat avionul si a trebuit sa iesim din cladire, pentru a merge direct la avionul mult mai mic cu care am zburat spre Turku, am simtit cum poate sa muste frigul marelui nord.

Orasul l-am cutreierat a doua zi si in cele urmatoare, in masura in care am avut timp liber la dispozitie. Inainte insa de a va arata cate ceva, vreau sa spun ca, in mintea mea, Turku a ramas strans legat de Harriet, o tanara care lucra la Serviciul de Relatii Internationale a Abo Academi University. Ea mi-a aratat ce inima calda si cat de placuti interlocutori pot fi finlandezii. Contrar a ceea ce stiam (stereotip, desigur) despre cultura vestica, in care nu esti invitat in casa omului ci doar in oras, Harriet ne-a invitat intr-o seara acasa la ea. Patrez in amintire un cartier de case familiale, din lemn, situat langa o padure. In lumina becurilor, zapada scanteia. In casa era cald si prin peretele de sticla al livingului care da spre padurea aflata la nu mai mult de 5 m, am admirat brazii incarcati de zapada. Parea o poveste de Craciun, desi acesta trecuse deja. O cina grozava, pregatita de colega mea, a dus la achizitionarea unei retete pe care iata, dupa 12 ani inca o folosim in familie si pe care am numit-o….ati ghicit, Harriet’s Food! Asa imi amintesc eu Finlanda.

In Turku exista doua universitati fondate, ambele, din donatii adica bani privati! Atentie, nu este vorba despre cativa asociati care au infiintat un S.R.L.! Va puteti imagina asa ceva? Sau ca una dintre ele detine un tezaur in aur, donat de doi frati care si-au castigat averea in Yukon si care, neavand rude, au lasat-o universitatii? Va spune asta ceva despre dragostea pentru invatatura a finlandezilor? Mie da, fiindca i-am vazut la ei acasa, am stat de vorba cu ei si am inteles seriozitatea cu care isi privesc munca, fiecare dintre ei. Nu e de mirare ca au un standard de viata atat de ridicat. Cand am ales ca partenera de proiect Abo Akademi University habar nu aveam ca aceasta este o universitate de limba suedeza! Nu aveam pe atunci acces la internet si ma bazam pe alte surse pentru informatii. Dupa castigarea independentei, la Universitatea din Helsinki limba suedeza a fost abolita si astfel era nevoie de o unitate de invatamant superior care sa dea acces la educatie tinerilor de origine suedeza. Asta nu inseamna ca nevorbitorii de suedeza nu au acces daca detin un certificat de limba. Venind din Romania, unde probleme de acest tip ne framanta – in mod fals, dupa parerea mea – de multa vreme, lucrul mi s-a parut incredibil. Nu degeaba se spune ca a calatori inseamna, intre altele, a deschide ochii! Nu vreau sa va plictisesc cu observatiile mele oarecum profesionale asa ca hai sa va arat cate ceva din oras.

Orasul Turku a aparut la sfarsitul secolului al XIII-lea, fiind cel mai vechi din Finlanda. In limba finlandeza, “turku” inseamna “piata”, asta insemnand ca a fost, de la inceput, un centru comercial, fapt inlesnit de buna sa pozitionare ca port, in sud-vestul Finlandei. Tinutul a avut o istorie zbuciumata, legata de repetate lupte cu rusii din Novgorod sau cu suedezii. Orasul este asezat pe raul Aurajoki, numit in suedeza Abo. De aceea, suedezii au numit si orasul asa, cand l-au cucerit in 1229. Construirea cetatii a inceput in 1280. Arsa de rusi in 1318, intre 1509-1523 ea ajunge in stapanirea danezilor. Peste 200 de ani este randul rusilor sa ocupe teritoriul, intre 1713-1721. Zona va face parte din imperiul rus timp de un secol. Pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Turku a fost baza de submarine sovietice pentru Marea Baltica, aici aflandu-se si cel mai are port de iarna din zona.

Cetatea , construita la 1280 dupa cum spuneam mai sus, este cel mai mare castel medieval care a supravietuit in Finlanda. Se poate vizita zilnic intre 10 -18, contra sumei de 7 euro. In interior nu aveti ce vedea (ma refer la mobilier, de ex.), aici fiind gazduite diverse expozitii tematice sau spectacole. E interesanta insa de vazut arhitectura, mai ales cea renascentista a etajului superior.

In apropierea castelului se afla raul, cu Forum Marinum, muzeu maritim. In cadrul sau puteti vedea un vas de lemn cu trei catarge, construit in Franta in 1902 si destinat transportului de marfa spre America de Sud. A fost cumparat de Finlanda in 1930. Se numeste Siggyn dar finlandezii ii spun Suomen Joutsen, adica “lebada alba”. Mai exista aici un vas construit la Goteborg (Suedia) in 1887, cumparat de Finlanda in 1927 si transformat in muzeu din 1939. Daca sunteti posesorul unui Turku Card, aveti acces gratuit si la Castel si aici. Parerea mea insa este ca nu merita sa dati 21 euro pentru un card de 24 ore sau 28 euro pentru unul de 48 ore, intrucat Turku nu este un oras atat de mare ca sa nu poata fi vizitat cu piciorul si nici atatea muzee nu are. Cat priveste discountul oferit la unele magazine sau bonusul de la unele restaurante, s-ar putea sa nu vreti sa va numarati chiar printre clientii lor.

In piata centrala a orasului, numita Kauppatori, se afla Biserica ortodoxa, construita in 1838 de arhitectul Carl Engel (cu care ne-am intalnit si la Helsinki). Ea deserveste comunitatea rusa din oras.

Finlandezii au la dispozitie Turun Tuomiokirko, adica Catedrala construita in secolul al XIII-lea si dedicata Fecioarei Maria si Sf. Henry, primul episcop finlandez. Ea a fost reconstruita de mai multe ori datorita deselor incendii. Cel mai mare a fost cel din 1827 care a distrus buna parte din oras. Acesta este si motivul pentru care centrul orasului ne infatiseaza diverse stiluri de constructie.

Mie mi-a placut mai mult pe Dealul Universitatii si mai inspre periferie, unde sunt o multime de case de lemn. Vechiul Abo era in intregime din lemn. Ceea ce a ars la marele incendiu, a fost refacut in stil neo-clasic de catre arhitectul Engel. Aceste case imi amintesc de la cele de la Jurmala, din Letonia.

Stiu ca ultima fotografie e miscata dar am postat-o fiindca ilustreaza foarte bine stilul rusesc al structurilor de lemn.

La intoarcerea spre Helsinki am zburat ziua, asa ca am putut sa admir in voie peisajul “tarii celor 1000 de lacuri”. Intr-adevar, pe o zi senina de iarna, pe sub tine se perinda doar paduri si lacuri! Este un peisaj ciudat oarecum dar atat de odihnitor. Nu puteam decat sa ma gandesc ce frumos ar fi fost daca as fi strabatut acele paduri, vara…

Helsinki, fiica Balticii / Helsinki, daughter of The Baltic Sea

On February 1998, I spent one week in Turku, former capital of Finland. I will write about it in another post. Now I want to show you a little bit of Helsinki, as much as I managed to see during the weekend I spent there before my flight home. Two outstanding churches, the Cathedral and the Uspenski Cathedral, draw my attention. On the Kauppatori or Market Square, as well as on the Esplanadi Boulevard, I saw a lot of nice buildings, their style  going from Gothic to Art Nouveau. I was greatly impressed by a huge bookstore – the largest I have ever seen till then – and the number of people buying books.

Helsinki, capitala Finlandei, surpanumita “fiica Balticii”, a fost fondat  de regele Gustav Vasa al Suediei, In 1550. In 1809, Finlanda a fost anexata Rusiei, iar capitala sa a fost mutata de la Turku la Helsinki. Acum 12 ani am petrecut o saptamana la Turku (despre care va povestesc in alta postare), venind in capitala doar pentru weekend, inainte de plecarea spre tara.

Fiind luna februarie, ziua era extrem de scurta, in termeni de lumina naturala vorbind. In Finlanda, iarna intunericul domina aproape toate orele de veghe ale omului. Pleaca la munca pe intuneric si revine pe intuneric. Pentru noi, cei obisnuiti cu mult mai multa lumina, acest lucru poate fi neplacut. Nu am vazut prea mult din Helsinki, m-am invartit doar in perimetrul central. M-a impresionat insa ordinea din toate locurile in care am intrat.

Cea mai grozava impresie mi-a produs-o o librarie enorma, cu etaje, cum nu mai vazusem pana atunci. Era plina de oameni si nu doar privitori, ci cumparatori, intrucat cozile la caserii erau lungi. Pentru mine personal, sa vad asemenea cozi pentru carti, a fost o minune! Accesul liber la raft si multitudinea de carti in limba engleza m-au facut “sa pierd” destul de mult timp acolo. Un colt anume mi-a atras atentia. Cunoasteti locurile care exista acum si la noi, in malluri, unde pot fi lasati copiii sa se joace, avand la dispozitie tot felul de posibilitati pentru giumbuslucuri. Ei, acolo, copiii erau lasati….printre carti! Evident, de povesti. Si nu singuri, ci cu o “tanti” care le citea din cartile cu poze frumos colorate. A fost o placere sa-i privesc pe micuti cum stateau cuminti tare si o priveau fermecati. M-am gandit ce drum lung mai avem de parcurs si gandul e valabil si astazi din pacate, in conditiile in care, nu demult am cerut studentilor mei sa ridice mana cine a citit in ultimul an 5 carti (numar infim, zic eu, mare iubitor de carte). Nu a ridicat mana NICI UNUL si m-a durut sufletul, credeti-ma! Sa revenim insa fiindca, oricat ar fi de trist, nu acesta este subiectul meu aici (si sa nu-mi argumentati, va rog, ca exista internetul la care ei apeleaza, fiindca acesta nu va inlocui niciodata, in opinia mea, o carte adevarata!)

In mijlocul Pietei Senatului, in centrul orasului dar aproape de mare, se afla Catedrala, devenita un simbol al orasului. Constructia sa a fost terminata in 1852, folosindu-se planurile arhitectului Carl Engel, care a lucrat mult si in St. Petersburg. Fatada sa e simpla, in stil neo-clasic. Fiind asezata pe un mic deal, 46 de trepte duc la intrarea sa. Inaltimea sa este de 62 m asa ca poate fi vazuta din mai multe locuri din oras. Initial, biserica a fost inchinata Sf. Nicolae, patronul marinarilor dar si ca semn de pretuire pentru tarul Nikolai I. Dupa ce Finlanda si-a castigat independenta, in 1917, biserica a devenit luterana. In fata sa se ridica statuia lui Alexandru al II-lea.

Nu departe de Catedrala se afla Biserica Uspenski (Adormirea Maicii Domnului), biserica ruseasca care poarta in varf 13 “bulbi de ceapa”, caracteristici stilului bisericesc rusesc, care ii reprezinta pe Christos si cei 12 Apostoli. Cinci din aceste turnuri sunt invelite in aur de 22 carate. Biserica, din caramida rosie, construita pe o stanca, aproape de mare, este cea mai mare catedrala ortodoxa din vestul Europei. Constructia a durat din 1862 pana in 1868 si se datoreaza lui Alexei Gornostaev. Privind-o, vedem foarte bine de ce se spune ca, in timp ce bisericile catolice se inalta spre cer, cele ortodoxe par coborate din cer pe pamant.

Desi Helsinki are doar jumatate de milion de locuitori este considerat  ca fiind zona cu cea mai rapida dezvoltare din Europa. Citisem la bordul avionului, ca – in acel moment – era tara cu cel mai mare numar de utilizatori de internet si cei mai multi posesori de telefoane mobile (Nokia, ma gandesc) din Europa!

Orasul, care nu are o istorie prea veche, cuprinde o varietate de stiluri de constructie, de la gotic la Art Nouveau. Lucrul acesta se observa cel mai bine in Kauppatori, piata centrala si pe Bulevardul Esplanadi, pe unde m-am plimbat.

Capitala finlandeza este incojurata de un arhipelag de 315 insule. Helsinki este si un port foarte activ, in care ancoreaza numeroase ferry-uri de linie. De exemplu, in 2 ore, cu 26 de euro, puteti ajunge de aici la Tallin.

De cazat, m-am cazat la Hotel Anna, pe care il puteti gasi aici     http://www.hotelanna.fi/    Este situat intr-o zona linistita, artistica (se numeste Cartierul Design), cu galerii de arta si mici restaurante.

Dupa cate am vazut, sunt deseori oferte convenabile de zbor de la Bucuresti la Helsinki asa ca, in iarna asta, poate va va tenta un weekend acolo. De ce nu?

Cazare la Beijing

Incepand cu aceasta postare vreau sa va arat locurile in care m-am cazat in calatoriile mele. Nu am poze de peste tot fiindca nu intotdeauna m-am gandit ca ar fi util sa am asa ceva la indemana. Ma gandesc ca, poate, aceste poze si informatii va pot servi ca punct de plecare cand va cautati cazare undeva.

In ceea ce ma priveste, nu caut nici cea mai ieftina dar nici cea mai scumpa cazare. Considerand-o doar un loc in care dorm, caut curatenie si apropiere de un mijloc de transport in comun. Acestea sunt principalele criterii. Prefer sa cheltuiesc banii pe altceva decat pe o cazare scumpa. Am locuit in principal in hoteluri si cazari private. Pentru anul viitor mi-am facut prima rezervare la un hostel si am de gand ca, pe viitor, sa utilizez mai mult aceasta resursa.

Desigur ca incerc sa gasesc si pareri ale altor turisti despre locul respectiv dar le iau in consideratie cu rezerva pentru ca nu intotdeauna reflecta realitatea din punctul meu de vedere, pretentiile fiecaruia fiind diferite. Sper sa va pot fi de folos cu aceasta serie de postari.

Primul loc pe care vreau sa vi-l arat este hotelul in care am stat la Beijing. Am fost acolo in luna aprilie, 2009 si am locuit  la camera 727, etajul 7, Qianyuan International Business Hotel. Rezervarea am facut-o pe booking.com  TripAdvisor, pe care stiu ca multi il consultati, il claseaza drept hotelul nr. 431 din 3090 hoteluri din Beijing.

fatada hotelului
de la geam, spre partea din spate
de pe hol, spre Guijie street, noaptea

Hotelul este situat in cartierul Dongcheng, la cca. jumatate de kilometru de statia terminus a trenului care vine de la aeroport in oras. La o distanta aproximativ egala, se afla doua statii de metrou, facand foarte simpla deplasarea in oras, spre diverse obiective. In plus, hotelul se afla pe vestita Guijie Street sau Food Street cu nenumarate restaurante, pentru toate bugetele, deschise non-stop. Ce as putea dori mai mult?

intrarea in hotel
receptia
camera dubla
baia

Comunicati-mi, va rog, daca va intereseaza si asemenea gen de postari.

 Accommodation in Beijing
Starting with this post I decided to show you what accommodation I used on my travels. I am always looking nor for the cheapest neither for the most expensive one. I look for cleanliness and a good position in town. It is all about a good lace to sleep and the advantage of proximity to public transport. I do not have pictures from everywhere I have been but I will post what I have, may be it will be a starting point for you when looking for accommodation. Let me know, please, if you are interested in these kind of blogging too.

Grădina japoneză din Viena / Japanese Garden in Vienna

In 2004 I have visited the Japanese garden in the Schonbrunn Park, in Vienna. You may find it near the Zoological Garden. Japanese gardens are designed to mirror nature. The two principal elements are simplicity and asymmetry. Water is an important feature, so, even in dry gardens, the sand or pebbles are racked in wave patterns. Plants, trees and rocks convey symbolic meanings. Pine and bamboo, for example, express longevity and endurance. Groups of rocks represent mountains or the seashore. In such a garden you will be in peace and dreaming. If you don’t believe me, you may try!

In Parcul Schonbrunn din Viena, despre care scriam ieri in postarea despre Palmenhaus, s-a amenajat acum cativa ani, in apropiere de Gradina Zoologica,  o mica gradina japoneza. Am vizitat-o si eu in 2004. Azi am scanat pozele facute atunci pentru a putea sa vi-o arat si voua.

Spre deosebire de gradinile europene, gradina japoneza este astfel proiectata incat sa reflecte natura. Principiile sale de baza sunt simplitatea si asimetria. Copacii, plantele si diverse elemente de structura, cum ar fi rocile, au sensuri simbolice. De exemplu, pinul si bambusul, deseori intalnite in gradinile japoneze, simbolizeaza longevitatea si rezistenta.

De asemenea, apa este importanta. Atat de importanta, incat chiar si in gradinile uscate, nisipul sau pietrisul este greblat in forma unor valuri, care sa simbolizeze apa. Exista iazuri si diverse tipuri de podete. Felinare de piatra impodobesc gradina japoneza. Grupuri de pietre simbolizeaza muntii sau tarmul.

In general, intr-o gradina japoneza, care te indeamna la liniste si visare, te simti bine, te impaci cu tine insuti. Daca nu ma credeti, puteti incerca!

Expozitie de sezon la Palmenhaus / Season Exhibition at Palm House

Schonbrunn Palace together with Schonbrunn park entered UNESCO heritage in 1996. While in Vienna, I visit often the Palm House, a marvellous Art Nouveau metal construction, the biggest in Europe of this kind. Sometimes there is a special exhibition there. It happened that 2 years ago it was an exhibition of Poinsettia (Christmas Star), which I went to see. The photo results are quite here.

La Viena, pe langa minunatiile oferite de Palatul Schonbrunn in sine, parcul alaturat (ambele au intrat in 1996 in patrimoniu UNESCO) ne ofera multe atractii de vizitat. Printre ele, sera numita Palmenhaus – cea mai mare din Europa – si Gradina Zoologica – cea mai veche din Europa (1752).

Sera a fost proiectata de Franz von Segenschmidt in 1882, la solicitarea imparatului Franz Joseph I. Este un obiectiv arhitectonic de prima marime, construit in Jugendstil (Art Nouveau), atat de popular in Viena. Constructia din metal are o lungime de 111 m, latime de 28 m si inaltime de 25 m. Interiorul, cu temperaturi tropicale si umiditate foarte ridicata, este impartit in zone de clima si prezinta plante specifice acestora. In interior se gasesc si voliere cu pasari deosebite. Din loc in loc, banci, pe care te poti odihni. Este multa liniste aici. Doar trilul pasarilor sau susurul vreunui bazin cu apa. De aceea, multi locuitori ai zonei respective obisnuiesc sa mearga acolo sa se destinda.

Orele de vizita sunt vara intre 9.30-18 (mai-septembrie) si intre 9.30-17, iarna (octombrie- aprilie). Intrarea costa 4 euro pentru adulti si 2.50 euro pentru copii. La Schonbrunn se ajunge cu linia nr. 4 de metrou, statia Schonbrunn. Parcul se afla in spatele palatului. Pentru cunoscatori, exista si o intrare laterala in parc, foarte aproape de sera, din cartierul Hietzing.

Am fost in acest parc de foarte multe ori, asa ca il cunosc in trei anotimpuri, mai putin toamna – spre regretul meu. De multe ori in aceasta sera se organizeaza expozitii speciale. Asa a fost si acum 2 ani cand ma aflam la Viena intre Craciun si Anul Nou. Era o expozitie de Poinsettia sau “steaua de Craciun”, Weinachtstern in limba germana. Fiind si mare amatoare de flori, m-am dus sa o vad. Am selectat unele fotografii din multele pe care le-am facut atunci si vi le daruiesc.