Daca dispuneti de mai mult timp cand sunteti la Viena, va recomand o plimbare in Wachau. Dunarea parcurge aceasta vale, la nord de capitala austriaca, pe o lungime de 36 km, de la Melk la Krems an der Donau. Este o zona foarte pitoreasca, cu ruine medievale, manastiri, livezi si vii terasate, orasele romantice. Acesta este motivul pentru care Valea Wachau a intrat in patrimoniul UNESCO.
Poti merge acolo cu trenul (o ora pana la Krems si o ora si jumatate pana la Melk), cu masina sau chiar cu bicicleta, existand o pista pentru biciclisti pe toata valea Dunarii. Drumul este frumos oricand dar primavara, cand infloresc merii si caisii din livezile acelea intinse, e o minunatie! Nici toamna nu e de lepadat, mai ales pentru amatorii de vin nou, asteptati la multele heurigen din zona (case in zona rurala, unde se poate bea acest vin – din productie proprie – , insotit de tot felul de bunatati culinare). Daca vreti ca totul sa fie desavarsit, parcurgeti drumul pe o parte a Dunarii la dus si pe cealalta la intors.
Daca nu va grabiti, intrati si pe drumurile laterale, care va vor purta prin sate pitoresti. Poate veti avea, ca si noi, sansa de a da si peste o crescatorie de struti.
Puteti face prima oprire la Krems, un orasel care, cu siguranta, va va placea. Istoria sa de peste 1000 de ani se reflecta in cladirile medievale bine conservate, ceea ce a facut ca orasul sa fie ales, in 1985, ca “model de conservare”. El este pomenit intre orasele dunarene de catre geograful arab Al Idrisi inca din anul 1153.
Unul dintre semnele sale distinctive este Poarta de Piatra (sfarsitul secolului al XV-lea), singura care s-a pastrat dintre cele 4 ale orasului. Deasupra sa se mai pot vedea 3 insemne heraldice, datand din 1756.
Cladirea Primariei vechi a fost ridicata in anul 1452, ca proprietate a Margaretei von Dachsberg, primind rol de primarie abia dupa 100 de ani.
Nu departe, se afla Mohrenapotheke (Farmacia Maurului), care pastreaza resturi din constructia veche, de la inceputul secolului al XVI-lea.
Biserica Sf. Veit are forma actuala de cca. 400 de ani dar este mai veche. In interiorul sau, altarul central, datand din 1733-1735, este opera lui Matthias Gotz, iar altarul lateral, din marmora neagra, a fost adus aici in anul 1796 de la o mamanstire capucina. Langa biserica se afla o alta manastire, dominicana, datand din 1265.
Puteti sa va odihniti intr-una din multele cafenele si cofetarii, band o cafea Meindl sau mancand o prajitura cu mere, specialitate austriaca. Sau puteti sa intrati si cercetati micile magazine care se insira pe strada principala a orasului vechi, care porneste chiar de la Poarta de Piatra.
Urmatoarea voastra oprire ar putea fi la Durnstein. Vara puteti veni aici de la Viena cu vaporul (in perioada aprilie-octombrie; un drum costa 19 euro si un drum dus-intors, 24 de euro). Stradutele inguste, te imbie cu magazine cu suveniruri, cu produse locale si cu mici restaurante, unde ati putea lua pranzul. Nu va intindeti insa prea mult la masa, fiindca manastirea din Melk se inchide pentru vizitatori la ora 17.
La Durnstein mai puteti vizita frumoasa biserica baroc din secolul al XV-lea sau puteti urca la ruinele fortaretei in care Leopold al V-lea l-a tinut prizonier pe Richard Inima de leu, in 1193. Fortareata se ridica la 159 m deasupra Dunarii si ofera o frumoasa priveliste.
Acum trebuie sa va grabiti, sa mai puteti intra la manastirea de la Melk. Noi nu am stiut ca sa inchide la ora 17 si era sa ratam vizitarea ei. Am avut noroc ca mai erau cativa turisti la intrare si, impreuna, am abordat un preot, rugandu-l sa ne lase sa vedem in fuga macar ceva, ca sa nu fi venit degeaba pana aici. Ne-a dat o ora, asa ca am incercat sa vedem rapid macar reperele importante. Despre manastire voi pune insa o postare separata.
De la Melk ne-am intors la Viena pe partea cealalta a Dunarii, mult mai linsita si mai putin circulata. Aici nu sunt atat de multe obiective turistice, doar gastronomice. Am mai putut surprinde insa imagini frumoase, care sa ne aminteasca de aceasta excursie pe care doream de multa vreme sa o fac.
Castelul Schonbuhel, “paznicul din Wachau” (1100)
