La Roma, după 15 ani

Acum 15 ani, în decembrie 2007, am vizitat Roma într-un weekend prelungit. De fapt, am avut la dispoziție 3 zile pline, din care una am petrecut-o la Vatican. In celelalte două am vizitat cele mai cunoscute și frecventate, de către turiști, locuri, precum: Forul roman, Campidoglio, Piazza Navona, Fontana di Trevi, Panteonul, Piazza di Spagna și Piazza del Popollo. A fost un fel de trecere în revistă, o pregătire pentru o altă excursie…

Forul roman, Arcul lui Septimiu (2007)
panoramă din Campidoglio
Liberty style la Roma
Porta Asinaria, în Laterano
Basilica di San Paolo fuori di muro

Ea avea să vină abia în luna martie a acestui an. Am călătorit solo, cu obiective fixate de mine și am stat la Roma 6 zile. Mi-am ales o cazare în Laterano, într-o zonă liniștită, cu 10 minute de mers până la stația de metrou, restaurante și alimentare în apropiere, acces ușor la aeroport. “La chiave di Roma” (Cheile Romei) pare un nume de pensiune predestinat! Recomand această pensiune celor care doresc un loc liniștit și totuși central, de unde se ajunge ușor la obiectivele emblematice ale orașului.

Pentru transport ușor, fără oprit mereu pentru cumpărat și validat bilete, am ales un abonament de 7 zile, care a costat 24 euro. L-am cumpărat la sosire, chiar în aeroport. Numărul de călătorii este nelimitat, având acces atât la tramvaie și autobuze cât și la metrou. In Roma sunt două linii de metrou, A și B, a treia (C) fiind în construcție. Ele se întretaie într-un singur loc, la Termini, unde se poate face schimbul pe cealaltă linie. Stația “mea” de metrou a fost San Giovanni.

Deoarece nu am scris pe blog despre prima călătorie la Roma, am folosit – unde a fost cazul – și fotografii făcute atunci, menționând anul între paranteze. De asemenea, descrierea Forumului roman se bazează doar pe fotografii făcute în 2007, deoarece acum nu l-am mai vizitat.

La această vizită am urmărit obiective legate de istoria și cultura romană. Deși am trecut pe lângă câteva dintre zonele vizitate anterior, nu am mai făcut multe fotografii de data aceasta, folosindu-le pe cele de atunci.

In timp ce mă documentam pentru această excursie, am aflat lucruri pe care nu le știam anterior și acest lucru a influențat într-o oarecare măsură alegerea obiectivelor. De exemplu, am aflat că la Roma există nu doar o singură basilică papală (Sf. Petru, la Vatican), ci patru (!), celelalte trei fiind Santa Maria Maggiore, San Giovanni in Laterano și San Paolo fuori di muro. In consecință, mi-am dorit să le vizitez și pe acestea, așa că le-am inclus în programul meu.

In plus, am vizitat mai multe biserici, reprezentând epoci și stiluri diferite și adăpostind neprețuite opere de artă. Caravaggio, Bernini, Boromini, Pinturicchio și mulți alți artiști din toate timpurile au lucrat în aceste biserici. Operele lor pot fi văzute gratis, acolo.

Două obiective urmăresc mereu, în orice oraș mare aș merge: street art și Art Nouveau. Așa am aflat că în Roma există un micro cartier, Coppede, cu clădiri în stil Liberty, Art Nouveau-ul italian. Street art se manifestă din plin în Roma și mi-am dorit să merg în Garbatella și San Lorenzo, două cartiere cu densitate mare de murale. N-am reușit acest lucru și îmi pare rău (poate în altă excursie, dacă va fi să fie) dar am cules altele din diferitele părți ale orașului, prin care am umblat.

In postările care vor urma vă voi prezenta în detaliu (și cu multe fotografii, ca de obicei), locurile pe care le-am vizitat.

Rome, after 15 years

I visited Rome 15 years ago, during a weekend. It was a kind of preparation for other visits…Then I spent one day in Vatican, and other two visiting the most famous points in Rome, like the Roman Forum, Campidoglio, Piazza Navona, Fontana di Trevi, Panteonul, Piazza di Spagna and Piazza del Popollo. As I did not write on blog about that trip, I will use photos taken 15 years ago, where it is necessary (e.g. Roman Forum), mentioning the year.

Now I wanted to see the four papal basilicas, ancient churches with valuable mosaics, street art, Liberty style buildings in Rome, museums.

I stayed at a nice, small, B&B called La chiave di Roma (The Keys of Rome), which I recommend. It is not expensive (for Roman standards), located near a metro station, with a lot of restaurants around.

Santorini

Ca toți ceilalți călători, am văzut și eu sute de fotografii din Santorini pe internet și mi-am dorit să văd cu ochii mei albastrul de cerneală al acelei caldere. Fiind în Creta, m-am gândit că nu voi mai fi nicăieri atât de aproape și, nedorind să fac un sejur acolo, mi-am zis că o excursie de o zi ar fi binevenită.

Ghidul ne oferise o asemenea ocazie dar excursia costa 190 euro plus 14 euro pentru transferul în port, la Heraklion. Durata drumului era de 2.5-3 ore pe un sens, deci cam 5-6 ore urma să stăm pe vapor, rămânând doar vreo 3-4 ore pentru a vizita Fira și Oia. Costul reprezenta doar transport și ghid. Mi s-a părut cam scump, 400 euro pentru două persoane, așa că m-am gândit să încerc și la o agenție locală. Am rămas surprinsă să aud că ei oferă transferul în costul excursiei, care costă 135 euro/persoană! Diferența era prea mare ca să nu mă înscriu imediat!

insula Santorini
Continue reading

O excursie la Rethymnon

Excursia noastră la Rethymnon a combinat vizitarea părții centrale a orașului, cu scurte opriri la Spili și Matalla. Să le luăm însă pe rând.

Rethymnon, aflat cam la jumătatea distanței dintre Heraklion și Chania, numără peste 30000 de locuitori și se află în partea de nord a insulei Creta. Este al treilea oraș, ca mărime, al Cretei. In timp ce Heraklion pare a se ocupa de economia insulei și Chania de politică, Rethymnon reprezintă centrul spiritual și științific al insulei.

Istoria sa pornește din vremurile minoice și post minoice, când se numea Rethymna. Venețieni și turci au stăpânit și ei, vremelnic, orașul.

Rethymnon
Orașul Vechi Rethymnon
Spili
Matala
Continue reading

Muzeul Arheologic din Heraklion

Muzeul de Arheologie din Heraklion este considerat unul dintre cele mai importante muzee ale Europei, al doilea din Grecia ca importanță, după cel din Atena, datorită exponatelor sale valoroase, legate de cultura minoică.

El a fost ridicat pe locul unei foste mănăstiri catolice din vremea ocupației venețiene, distrusă în cutremurul din 1856. Aceasta a fost una dintre cele mai importante și bogate mănăstiri din Creta.

Construcția muzeului a fost terminată în 1940.

Continue reading

O excursie la Chania

Spre deosebire de Knossos, unde doar 8 persoane (din grupul nostru de 42) au dorit să meargă și excursia s-a anulat (noi am cumpărat excursia de la o agenție din Hersonissos), pentru Chania s-au înscris aproape toți.

Excursia cuprindea o vizită la Mănăstirea Arkadi, trei ore petrecute în Chania și o scurtă oprire la întoarcere, la Lacul Kournas, în drum spre hotel. Trebuie să menționez că vizitarea orașului Chania este mai la îndemâna celor care se cazează de la Heraklion spre vestul insulei. Hersonissos face ca distanța până la destinație să fie mai lungă, deci cu mai mult timp petrecut în autocar. Chiar și așa, merită făcută această excursie din care poți rămâne cu imagini frumoase în suflet și cu niște cunoștințe de istorie a Cretei, în minte.

Chania
zidurile de la Mănăstirea Arkadi
spre Lacul Kournos
Continue reading

Scufundați în istorie

Pentru mine, un sejur în Creta este legat neapărat de o vizită la Knossos, în zorii istoriei. Acele locuri, pe care a viețuit omul cu mai bine de 7000 de ani în urmă, trebuie călcate cu pașii. Trebuie să simți acolo arșița aerului (chiar dacă era toamnă, în septembrie) și să visezi la palatele care te-ar fi putut întâmpina dacă vremea nu ar fi măcinat piatra. Și nu a fost doar asta. Istoricii spun că un cutremur teribil, generat din adâncurile insulei Santorini, aflată la distanță de 120km de Creta, ar fi distrus totul acolo, la Knossos. In urma devastării terenurilor, care a condus la o foamete extinsă și urmare a cuceririi de către micenieni, civilizația minoică s-a stins.

Termenul de “minoic” a fost inventat de arheologul britanic Sir Arthur Evans, care a redescoperit Knossos după anul 1900. S-a folosit de numele de “Minos”, despre care nu se știe exact dacă era numele unei persoane sau un titlu ierarhic. Egiptenii numeau acel teritoriu Keftiu, iar semiții îi spuneau Kaftor sau Kaptara.

Aflat la 5-6km de actualul Heraklion, Knossos a fost capitala civilizației minoice. Populația, nevorbitoare de limba greacă, provenea din localnicii stabiliți acolo cu 4000 de ani în urmă, în neolitic. Epoca bronzului a fost perioada de maximă înflorire a minoicilor, între 3000-1100 î.d.H.

Oamenii se ocupau cu agricultura dar erau și meșteșugari iscusiți. Aveau legături economice importante cu populațiile din bazinul mediteraneean, fapt dovedit de artefactele găsite pe teritorii diverse.

Minoicii credeau într-o zeiță a fertilității, care avea pe lângă ea o figură tânără, masculină (nu se știe exact tipul de legătură dintre ei), care murea și renăștea în fiecare an.

Primul palat ridicat pe aceste locuri ar fi fost distrus de un cutremur cam prin 1700 î.d.H, iar cel de-al doilea, mai mare, ar fi căzut victimă cutremurului și valului tsunami, produs în Santorini. După acest cataclism natural și după o conflagrație care ar fi avut loc cam prin 1350 î.d.H., micenienii s-au stabilit pe aceste locuri, unde au rămas până la venirea romanilor.

Cu certitudine, aceasta a fost cea mai veche civilizație din Europa, sunt de părere specialiștii, care o leagă și de mituri precum cel al labirintului și Minotaurului dar și cel al lui Dedal și fiul său, Icar.

Continue reading

Capitala Cretei, Heraklion

Cu o suprafață de 8450 kilometri pătrați, Creta este a cincea insula, ca mărime, a Greciei. Misterele civilizației minoice m-au făcut mereu să îmi doresc să o vizitez dar până anul trecut am ocolit-o mereu. Suprafața ei, considerabilă pentru o insulă, face dificilă cunoașterea insulei într-un singur sejur. De aceea, cel puțin la o primă vizită, trebuie să-ți alegi obiectivele pentru a reuși să vezi ce crezi că este mai important. Restul, rămâne pentru o dată viitoare.

Heraklion sau Iraklion este capitala insulei și are peste 130000 de locuitori. Am făcut un tur al orașului chiar după aterizare, așa că am putut să-mi formez o idee despre ce oferă el.

Numele orașului provine de la Herakles sau Hercules dar nu cel cunoscut pentru cele 12 munci, din legendele Olimpului. Se spune că primii locuitori ai insulei au fost cureții și dactilii ideani. Cureții, cinci frați, au fost primii locuitori ai insulei, care nu au fost născuți ci au țâșnit din pământ și au crescut udați fiind de lacrimile lui Zeus. Herakles a fost unul dintre frați.

Couretes este similar cu kouros, care însemna tânăr în greaca veche.

Dactilii ideani ar fi proveniți din degetele Rheaei (mama lui Zeus), care le-a înfipt în pământ din cauza durerilor nașterii.

Cureții și dactilii au fost întemeietorii primei civilizații de pe insulă.

De fapt, conform descoperirilor arheologice de la Knossos, locul pe care se află Heraklion este locul folosit ca port pentru Knossos.

Fântâna Morosini, Heraklion
în portul venețian
Heraklion
Continue reading

Hersonissos, Creta

Anul trecut, în septembrie, puneam pentru prima oară piciorul în Creta, întâlnire pe care o așteptam cu nerăbdare. Hotărârea de a merge acolo a venit pe neașteptate, după ce ni s-a stricat mașina în Croația. Aveam o rezervare de cazare la Sarti, în Halkidiki (ar fi fost tot o premieră), pe care am anulat-o și ne-am orientat spre un sejur din programul Senior Travel de la Christian Tour.

Așadar, am zburat de la București la aeroportul Nikos Kazantsakis din Heraklion, unde ne aștepta ghidul care ne-a însoțit apoi la hotel, pentru cazare.

Herssonios se află la 25km de capitala insulei, Heraklion, și este considerat cea mai populară destinație pentru distracție, din Creta. Noi am stat însă doar o zi în localitate, preferând să cumpărăm excursiile opționale și să vedem cât vom reuși de mult din insulă, în intervalul acela totuși limitat de timp.

Orașul are cam 3000 de locuitori și, în 2019, a fost Capitală Europeană a Culturii.

Continue reading

San Gimignano

E suficient să spui San Gimignano și călătorul familiarizat cu geografia și locurile pe care le-a văzut sau pe care vrea să le vadă, să își și imagineze un orășel medieval, înconjurat de ziduri dintre care se ridică turnurile vechilor locuințe, care i-au și atras porecla de Manhattan toscan.

E un loc aflat parcă dintotdeauna pe lista mea dar pe care abia acum am avut ocazia să îl văd. In mintea mea îl asociam – ca aspect – cu Vathi, din Peloponez, Grecia. Doar ca aspect. In rest, San Gimignano este locuit în continuare și atrage, an de an, numeroși turiști. Sigur, asta are și o consecință nu prea favorabilă (din punctul meu de vedere): a devenit prea turistic, lucru inevitabil.

Din păcate – ca să-mi duc nemulțumirea până la capăt – o degustare (prea mult) prelungită de vinuri, a scurtat timpul de vizită în San Gimignano. Am ajuns aproape înainte de a se însera, de unde și o anumită calitate a fotografiilor, mai ales când este vorba despre un neprofesionist.

Evident, iluzia mea că în timpul liber voi putea vizita câte ceva din oraș a fost spulberată. Colegii de grup s-au risipit prin magazine și la coadă, la înghețată, în timp ce abia am avut timp să fac câteva fotografii prin centru. Din nou, subliniez faptul că, pentru mine cel puțin, cel mai potrivit stil de a călători este cel individual. Numai atunci poți vedea ce dorești și poți zăbovi cât dorești la fiecare obiectiv. In rest, auzi doar niște explicații pe care le poți găsi în ghiduri scrise sau pe net și treci superficial prin fața unor obiective, tânjind să fi fost și înăuntrul lor…E o discuție prea complexă ca să o port aici, mi-am spus doar of-ul…

Așadar, să intrăm în San Gimignano, orășelul aflat sub protecția UNESCO din 1990!

intrarea în orașul vechi San Gimignano
s-a înserat
Continue reading

Câteva ore la Portofino

Cred că dacă ai o anume vârstă, când auzi de Portofino, te gândești imediat la Dalida și cântecul său. Portofino nu făcea totuși parte dintre locurile pe care țineam neapărat să le văd în această excursie. Mai ales că era o zi mohorâtă, cu prognoză de ploaie, iar ezitarea căpitanului de a-și scoate vaporașul în larg nu mă prea bucura. Totuși…

Totuși am plecat în cele din urmă, legănându-ne destul de tare pentru a nu fi prea amuzați. Nu puteam sta sus, afară, din cauza vântului, așa că eram cu ochii mult prea aproape de valuri…Bine că drumul nu a durat mai mult de 15 minute și am intrat în golf, cu ochii la casele colorate din Portofino.

Un castel, sus pe un deal, care îți oferă priveliști în ambele golfuri pe care le desparte, două-trei biserici, o grădină botanică despre care mi-am amintit prea târziu, având și un spațiu plin cu lucrări de artă contemporană și străduțele din jurul golfului, erau destule obiective care să te țină ocupat măcar o jumătate de zi.

Portofino
Continue reading