In Siem Reap am dorit să stăm într-un loc central, mai aproape de piața veche dar și de locuri în care putem mânca și care să nu fie atât de departe de Parcul Arheologic. De aceea am ales Travelerhome Angkor.
2
Din multele temple ale orașului Siem Reap, am ales să-l vizităm tocmai pe acesta fiindcă era cel mai aproape de locul în care stăteam. Și templul Wat Preah Prom Rath nu ne-a dezamăgit.
Trebuie specificat aici că, în Cambogia, localnicii atribuie numele de “templu” ruinelor, în timp ce un așezământ religios activ este numit “pagodă“.
Anul trecut, în 21 ianuarie, plecam din București (cu Qatar Airway) spre Hong Kong de unde, după o escală de o zi, ne-am îndreptat spre Siem Reap. De data aceasta călătoream împreună cu fiica mea.
Zborul a durat două ore și jumătate, după care am aterizat pe aeroportul din Siem Reap, unde ne-a întâmpinat logo-ul UNESCO, amintindu-ne că ceea ce venisem să vizităm, face parte din patrimoniul său.
După formalitățile de achiziție a vizei (30 US$) de pe aeroport, am ieșit în parcarea în care ne aștepta tuk-tukul trimis de pensiunea la care urma să ne cazăm.
Iată-ne ajunși și la Essaouira, ultima oprire din traseul nostru prin Maroc, țară de care ne vom despărți prin această postare.
Incepând cu secolul al 14-lea s-au construit aici forturi ( așezarea feniciană Migdol sau cea portugheză Mogador), căzute apoi în uitare și înlocuite de fortificațile militare, comandate de către sultanul Sidi Mohammed ben Abdallah, care a angajat în acest scop un arhitect militar francez, Theodore Cornut. Lucrarea acestuia îmbină elementele marocane cu cele europene.
Cândva port, în secolul al 19-lea chiar singurul la sud de Tanger, deschis comerțului cu Europa, astăzi Essaouira este un orășel cu aproximativ 78000 de locuitori, care oferă vizitatorilor un loc relaxant pentru plimbare prin medina colorată dar deloc agresivă ca la Marrakesh, de exemplu sau atât de întortocheată încât te temi să nu te pierzi, ca la Fez.
Un an nou, cu sănătate, realizări frumoase, succes și…multe călătorii!
Happy New Year, 2019!
Experiența numită Muzeele Vaticane este ceva ce trebuie trăit dacă ajungi la Roma!
Muzeele Vaticane reprezintă un complex muzeistic alcătuit din 10 muzee, complex care este nu doar cel mai mare din lume, ci și cel mai vechi și mai vizitat. El are 7km de galerii de artă, însumând peste 1400 galerii, care expun 70000 de opere de artă.
Realizați așadar, cred, că o zi petrecută la Vatican vă poate oferi doar o impresie vagă despre ce înseamnă el pentru iubitorii de artă. Experiența se va cere, deci, repetată. Eu n-am ajuns încă să fac acest lucru pentru simplul fapt că acea vizită la Roma, din 2007, nu s-a mai repetat până acum.
Doresc totuși ca, în cele ce urmează, să vă arăt și vouă ce am reușit să vizitez, în grabă. Sculpturi, fresce, pardoseli cu mozaic sau intarsii felurite, tavane pictate, capele, holuri, galerii, un vârtej de culori și texturi de materiale, care te amețesc.
In cel mai mic stat din lume, Vaticanul, a fost ridicată acea capodoperă a Renașterii târzii și Barocului, cunoscută ca Bazilica Sf. Petru. Aceasta este cea mai mare construcție religioasă din lume, putând să adune laolaltă 60000 de oameni.
Locul ales a fost deasupra mormântului Sf. Petru, unul dintre cei 12 Apostoli, considerat a fi primul papă. Construcția s-a desfășurat între anii 1506-1626, după planurile unor cunoscuți arhitecți ai vremii, precum Bramante, Bernini, Michelangelo, Raphael și alții.
Acest loc sacru pentru întreaga creștinătate face parte din patrimoniul UNESCO.
In fața Bazilicii se află piața circulară, cu colonade duble, construită la cererea lui Alexandru al VII-lea, între 1656-1667 și inaugurată în 1667. Gian Lorenzo Bernini este arhitectul său. Piața Sf. Petru este foarte încăpătoare, aici adunându-se nenumărați creștini, cu ocazia diverselor sărbători și evenimente.
La intrarea în Bazilică se pot vedea câțiva membri ai Gărzii Elvețiene Pontificale, care asigură securitatea Papei.
Bazilica Sf. Petru, văzută dinstre Castelul Sant’Angelo
Piața Sf. Petru
garda elvețiană
La Essaouira am fost cazați într-un hotel de cinci stele, Atlas Essaouira&Spa, aflat chiar pe malul oceanului. A fost, fără îndoială, cel mai bun hotel în care am locuit în această excursie. Un hol elegant, plin de tablouri, două piscine, un centru spa și mici magazine, totul pentru ca turiștii să se simtă bine.
Excursia noastră a continuat spre Essaouira, vechiul Mogador, așezat pe coasta Atlanticului. Drumul până acolo ne-a prilejuit vizitarea unei stațiuni viticole și a unui centru de producere a uleiului de argan.
De la Marrakesh la Essaouira sunt 167 km, cât pentru o excursie lejeră. Șoseaua, cu aspect de autostradă, e foarte bună.
La sfârșitul anilor ’20, francezii au pus bazele unei garnizoane a Legiunii Străine și au construit o nouă așezare la Ouarzazate, la 1151m altitudine. Acum, orașul are peste 70000 de locuitori și este cunoscut și pentru existența aici a unor studiouri de filmare, Atlas Corporation Studios, înființate în 1983 și a unui Muzeu al Cinematografiei. Localitatea se numără printre atracțiile turistice ale Marocului. Pentru a atrage și mai mulți turiști în zonă, există planuri pentru a construi un hotel de 5 stele și mai multe cazinouri.
Nu ne-am plimbat prin oraș și nici n-am vizitat muzeul. In schimb, am petrecut ceva timp în kasbahul Taourirt, aflat chiar în oraș. Cuvântul “kasbah” are mai multe sensuri, în Maroc acesta fiind acela de “loc pentru lideri sau preoți” și desemnează un grup de construcții înconjurate de un zid de apărare.
