Am citit pe net că Insula Ammouliani are cam 30 de plaje, asta dacă socotești toate micile golfulețe în care te așteaptă să te răsfețe nisipul cald, galben sau alb, mai fin sau grosier.
Un drum asfaltat, cu o lungime de 6 km, te duce la câteva dintre cele mai cunoscute plaje.
De câțiva ani am deprins obiceiul de a petrece o săptămână în Grecia, în septembrie. Evităm astfel căldura prea mare (pe care nu o mai prea suportăm), aglomerația (care nu ne place) și mai putem face baie în mare, apa având încă o temperatură plăcută.
Aleg mereu o altă destinație, peninsula Pelion și insula Thassos (unde am fost de câte două ori) fiind excepțiile care întăresc propria mea regulă.
Așadar, anul acesta alegerea mea a fost insula Ammouliani, singura insulă a zonei de nord a litoralului grecesc, cunoscută ca Halkidiki. Deși românilor le este foarte familiară această destinație, prin nenumăratele stațiuni prin care se risipesc, Ammouliani este încă relativ puțin cunoscută. Eu am descoperit-o întâmplător, căutând pe net niște fotografii. Mi-a plăcut ce am văzut, am reținut informația că este un loc predestinat parcă pentru liniște și relaxare, așa că decizia a fost simplu de luat: anul acesta, în septembrie, plecăm la Ammouliani!
Azi a fost târg la Arieșeni. Din primăvară și până în luna octombrie inclusiv, în principalele sate de pe Valea Arieșului se ține câte un târg lunar. Astfel, în prima duminecă a lunii este târgul de la Arieșeni, în a doua duminecă se mută la Gârda de Sus, a treia duminecă este rândul Albacului ș.a.m.d.
Târgul este, în primul rând, prilej de socializare, oamenii din toate satele comunei coborând din munții în care trăiesc.
Comuna Arieșeni are în componența sa 18 sate, iar Stur este unul dintre ele. N-am auzit de el până acum dar azi am ajuns acolo urmând noua șosea asfaltată în 2018.
Anul acesta, în martie, am trecut prin Bari în drumul spre Matera. Fiindcă am mai fost în oraș și am văzut cam tot ce poate vedea turistul acolo, de data asta m-am dus la piață.
Nu cred că era o piață importantă, ci doar una de cartier, în apropierea gării, zonă în care m-am cazat pentru o noapte.
Una dintre atracțiile turistice ale Munților Apuseni este, fără îndoială, Peștera Scărișoara.
Un drum asfaltat în ultimii ani permite realizarea motorizată (celor care sunt în grabă mare) a unui circuit pornit din comuna Gârda de Sus – Valea Ordâncușa – sat Ocoale – sat Ghețar – Gârda Seacă – Gârda de Sus, pe care se pot face nenumărate popasuri pentru un picnic sau o ședință foto.
Acum doi ani (2017), când am fost prima dată în Pelion, am acordat mult mai puțină atenție plajelor din vestul peninsulei deoarece, fără îndoială, cele mai spectaculoase se află în estul său, acolo unde muntele cade direct în mare, Marea Egee.
Anul trecut însă (2018) situația s-a schimbat. Am nimerit un interval de timp – în același septembrie în care mergem de obicei în Grecia – care, deși însorit și cald, ne-a oferit, în est, o mare ostilă, agitată, cu valuri mari, care ne-a alungat spre plajele vestice.
Acolo, aspectul țărmului este diferit. Plajele, mai lungi sau mai scurte, oferă o intrare lină în apă, ceea ce le face mult mai atractive pentru familiile cu copii mai mici.
Caracteristic pentru aceste locuri este absența vieții agitate de noapte, oamenii venind aici pentru relaxare și liniște.
Accesul se face ușor, coborând de la drumul principal care străbate peninsula, prin întinse livezi de măslini, către satele pescărești de pe malul mării.
Mai este încă vară și, oricum, în Grecia va mai fi încă două luni, așa că m-am gândit să mai rezolv ceva din “restanțele” mele pe blog, legate de sejurul grecesc Pelion 2018. Poate vă inspiră.
După ce cu un an înainte, în 2017, ajungeam pentru prima oară în Pelionul care ne-a cucerit și ne cantonam mai ales pe partea sa vestică, cu o incursiune până la Trikeri, în vârful peninsulei, în anul următor am stat mai mult pe partea estică, datorită mării foarte agitate în vest.
Cu această ocazie, ne-am gândit și să urcăm într-o zi în “balconul Pelionului”, să admirăm Golful Pagasitic de sus.
Freyung este numele unei piețe nu prea mari, de formă triunghiulară, aflată în centrul Vienei vechi. Aici se organizează an de an reușite târguri de Crăciun și de Paște.
In jurul pieței se află câteva palate: Palatul Ferstel, Palatul Porcia, Palatul Kinsky. Clădirea Kunstforum este de asemenea interesantă. In mijlocul pieței atrage atenția Fântâna Austria.
Dacă ai vrea să faci un documentar despre epoci și stiluri arhitecturale, Viena ar fi un oraș foarte potrivit. In centrul său vechi (Innere Stadt), palatele baroce abundă. Stau unul lângă altul, ca niște doamne din înalta societate într-un salon de ceai. Multe sunt azi sedii ale unor instituții oficiale.
Aria centrală despre care vă voi povesti se află în Freyung, o piață importantă, precum și în zona delimitată de Herrengasse și Augustinerstrasse, în jurul Hofburgului.
Cu acest articol începem plimbarea din Michaeler Platz și trecem prin poarta cu același nume în partea veche a Hofburgului, numită Alte Burg sau Aripa Elevețiană. Apoi, continuăm în următorul articol.
Știu că mulți dintre concetățenii mei au vizitat Viena și că, probabil, sunt arhicunoscute locurile foarte mediatizate ale acestei capitale imperiale.
Totuși, în Viena există multe locuri mai puțin cunoscute, care ar putea prezenta interes pentru anumite segmente de turiști. Unul dintre acestea este și Muzeul Ernst Fuchs, pe care l-am vizitat acum două luni și vreau să vi-l prezint astăzi.
Vorbim despre un muzeu mic, aducând mai degrabă a casă memorială, care are și meritul de a se afla într-una dintre construcțiile Jugendstil/Art Nouveau, proiectată de Otto Wagner, emblematică pentru Viena (1886-1888). Fuchs a cumpărat vila în 1972, când era deja condamnată la demolare și a remodelat-o.
