Mănăstirea Humor

La 5 km de Gura Humorului se află una dintre cele 8 mănăstiri pictate bucovinene, aflate din 1993 în Patrimoniu UNESCO (alături  de Arbore, Moldovița, Pătrăuți, Probota, biserica Sf. Gheorghe de la mănăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava, Sucevița, Voroneț).

Mănăstirea Humor a fost ctitorită de către Toader Bubuiog, pârcălab de Roman (echivalentul unui prefect) și mare logofăt al Moldovei (șeful Cancelariei domnești), în anul 1530. Ea are dublu hram, Adormirea Maicii Domnului (15 august) și Sf. Mucenic Gheorghe (23 aprilie).

La sfârșitul lunii iulie am revizitat (după mai bine de 40 de ani) 4 dintre ele: Humor, Arbore, Moldovița și Sucevița. Călăuză mi-a fost cartea “Monumente medievale din Bucovina“, scrisă de doi profesori universitari din Iași și București, Tereza Sinigalia și Oliviu Boldura.

La toate mănăstirile biletul de intrare costă 5 lei și taxa pentru fotografiat este de 10 lei.

Photo46Mănăstirea Humor (1530)

Photo44Turnul clopotniței, ridicat de domnitorul Vasile Lupu în 1641

Photo41 Photo49dincolo de poartă, în grădina mănăstirii

Continue reading

Un stârc cenușiu pe Arieș

Vara asta am avut un oaspete mai puțin obișnuit. Un stârc cenușiu cuibărește cred undeva, într-o grădină mai sălbatecă, vis-a-vis de cabana noastră. Mai întâi am văzut o pasăre mare zburând ca o nălucă la circa 3-4 m deasupra apei, fără să-mi dau seama ce este. Apoi am văzut-o lăsându-se în apa mică a Arieșului (după o vară destul de secetoasă) și am urmărit-o cu privirea. Am reușit să îi fac câteva fotografii, înainte de a fi alungată de lătrăturile furioase ale câinilor.

Este un stârc/bâtlan cenușiu  E încă aici, îl văd destul de des. E ca un prieten care vine, îmi dă binețe, ciugulește câte ceva, ce reușește să prindă prin apă. Bănuiesc că sunt peștișori mici, mormoloci sau alte viețuitoare minuscule. Se plimbă încet pe picioroangele sale lungi, apoi își ia zborul tacticos.

Photo7 Photo16

Continue reading

La Colibița, pe o gură de rai

In ultima vreme, pe net, au apărut multe materiale legate de o stațiune în devenire, în județul Bistrița-Năsăud. Este vorba despre Colibița, așezată pe malul unui lac de baraj, la 850-900m alt. Deoarece drumurile noastre de vacanță ne purtau prin apropiere, am decis să mergem și noi până acolo, să vedem despre ce este vorba.

Vremea, la început mai morocănoasă, a început treptat să ne zâmbească a soare, așa că am mers de la baraj până la coada lacului și apoi înapoi, spre Bistrița. Deoarece sunt două variante de drum pe care se poate ajunge la lac, am ales să mergem prin Prundu Bârgăului și Bistrița Bârgăului și ne-am întors prin Mureșenii Bârgăului (drumul acesta fiind în lucru dar foarte accesibil și mai puțin circulat decât celălalt).

Photo40 Photo69lacul de baraj Colibița

Photo71Fisherman’s

Photo20

Continue reading

O lume pe o coajă de ou – Muzeul Ouălor Incondeiate din Vama

Tradiția vopsirii ouălor de Paște este o tradiție creștină care, de-a lungul istoriei, s-a diversificat în  diverse tehnici, în diferite zone geografice ale lumii.

In țara noastră sunt foarte cunoscute pentru frumusețea motivelor și culorilor, așa numitele “ouă încondeiate” din Bucovina. Pentru că ele sunt apreciate nu doar de români ci și de străinii care ne vizitează țara și pentru ca acest meșteșug să nu se piardă, în Bucovina s-au înființat mai multe muzee dedicate ouălor încondeiate. Dintre acestea, am ales să îl vizităm pe cel de la Vama.

Photo5 Photo14 Photo96 Photo10Photo52

Continue reading

Transrarău, un nou drum pitoresc în Bucovina

In Valea Bistriței, ajunși în satul Chiril când începuseră să cadă primii stropi de ploaie, am dat de indicatorul spre Transrarău (DJ175A), noul drum care atrage turiștii spre Bucovina. El are o lungime totală de 26.5 km și leagă satul Chiril de satul Pojorâta. In 2014, drumul a fost refăcut și extins. Cei care au circulat pe el i-au conferit locul 3, după Transalpina și Transfăgărășan.

Photo3 Photo7 Photo4

Continue reading

Periplu de vară prin Bucovina și Transilvania (2)

Am ales să pătrundem în centrul Transilvaniei pe aici, pe Valea Sălăuței pentru că am dorit să văd (până mai există) podul de lemn acoperit, din Hordoul lui Coșbuc, sat care îi poartă azi numele.

Vă amintiți de Clint Eastwood și Meryl Streep în filmul “Podurile din Madison County” (după romanul cu același nume al lui Robert James Waller)? La ei m-am gândit când am văzut acest “Pod al iubirii”, românesc, o mostră de arhitectură și tehnică populară.

Photo28lacul de la Colibița

Photo31podul de lemn acoperit din satul Coșbuc

Photo128

în rosariul de la Grădina Botanică din Jibou

Continue reading

Periplu de vară prin Bucovina și Transilvania (1)

Anul acesta, din cele două luni și jumătate de vară (avantajul pensionarului), cât am visat pe malul Arieșului, am rupt 10 zile pentru un periplu prin locuri dragi inimii mele din Bucovina dar și altele, noi, pe unde nu m-au purtat încă pașii. Un total de 1525 km.

Postarea aceasta va fi ceva mai lungă pentru că vă voi aminti, în rezumat, locurile pe care le-am atins și obiectivele pe care le-am vizitat, ca să vă faceți o idee despre ceea ce veți vedea în zilele următoare, mai în detaliu.

Așadar, spre sfârșitul lui iulie am pornit din fața cabanei, de la Gârda de Sus și am străbătut Valea Arieșului, în aval, spre Turda. Prima oprire a fost la Rimetea, pentru a vedea un sat de la poalele Munților Trascău, căruia i se face multă reclamă pe face book și bloguri.

DSCF3242cabana de pe Arieș, punctul de pornire

Photo46Rimetea, jud. Alba – prima oprire

Continue reading

Grădinile Fin din Kashan, modelul grădinii persane

Sinceră să fiu, grădinile astea m-au dezamăgit. Mi le imaginam altfel. Probabil sub influența unor versuri arabe, visam la trandafiri dar nu erau decât câțiva, cam pricăjiți. E drept că n-am stat foarte mult acolo, că mi-era tare cald și mai aveam mult de mers până la Yazd…

Totuși, Grădinile Fin din Kashan sunt considerate de unii printre cele mai frumoase grădini persane. “Eu încă sper, mă gândeam, că voi mai vedea și altele, mai frumoase”…

DSCN9879 (Copy)intrarea la Grădinile Fin, Kashan

DSCN9864 (Copy)

Continue reading

De la Teheran la Yazd, trecând prin Kashan

După cum am scris deja, voi scrie scurte articole despre drumurile de legătură între orașe pentru a vă arăta peisajul iranian, având în vedere că este o țară mai puțin cunoscută românilor. Primul este cel care descrie drumul nostru spre Yazd, următorul popas din programul nostru.

Distanța dintre Teheran și Yazd este de 625 km și drumul ne-a purtat, printre munți, pe lângă deșerturile de sare și de nisip sau lut ale Iranului.

Peisajul este unul arid, fără păduri și chiar fără prea multă vegetație. Soarele arde necruțător și retina se umple de nuanțe de galben și bej, o caracteristică a peisajului iranian, care ne va însoți aproape pe toată durata excursiei.

In Iran, ne aflăm de fapt pe un podiș înalt așa că, fără să ne dăm seama, toate orașele în care vom poposi se află la peste 1000 m altitudine.

DSCN9804 (Copy)peisaj între Teheran și Kashan

DSCN9809 (Copy) Continue reading