Mi-am dorit mult să văd aceste grădini dar ele nu erau în programul nostru de vizitare. Totuși, în cele din urmă, am reușit să îl conving pe Azizi să oprim acolo, pentru maxim o oră, în ziua plecării spre Essaouira. Iată-ne deci, dimineața devreme, la poarta Grădinilor Majorelle.
la intrarea în Grădinile Majorelle, Marrakesh
După cum știu toți cei care au călătorit în Maroc, regina mâncărurilor este acolo tajine! Tajine de pui, tajine de vită, tajine de legume. Este considerată cea mai gustoasă și oriunde ai cere o recomandare pentru masă, ți se va răspunde, fără îndoială, “tajine“!
In esență, este vorba despre un fel de mâncare foarte răspândit în nordul Africii, gătită lent (slow-cooking), la temperaturi nu prea mari, într-un vas special, care i-a dat și numele. Tajine-vasul de gătit este alcătuit din două părți: o formă rotundă, puțin adâncă, în care se așează toate ingredientele și un capac de formă conică sau boltită în formă de dom, înaltă, pe sub care poate circula aerul. El este făcut din lut, care poate fi smălțuit sau vopsit și poate avea și frumoase încrustații metalice.
la piața din Meknes
la atelierul de ceramică Art Naji din Fez
la un magazin în medina din Fez Continue reading
La Marrakesh, în medina, fiecare breaslă meșteșugărească are piața (souk) sa, după obiceiul arăbesc. Acolo, cei care produc și/sau vând produse de o anumită natură își comercializează marfa. Asemenea locuri atrag localnici și turiști, deopotrivă, fiindcă aici găsești tot ceea ce dorești și încă ceva în plus. In timp ce unii chiar cumpără, alți turiști se plimbă admiră, pipăie, încearcă, gustă și…vânează fotografii.
In apropierea Moscheii Koutoubia se află Mormintele Saadiene, un monument al orașului, care atrage nenumărați vizitatori. El a fost construit de către Ahmad el Mansour, cel mai faimos dintre sultanii saadieni, pentru a servi drept loc de înmormântare pentru predecesorii săi. In 1603 a fost înmormântat el însuși aici.
Peste aproape 70 de ani, în 1672, sultanul Moulay Ismail din dinastia alauită, a distrus toate monumentele din perioada Mansour și a zidit intrarea la aceste morminte. Ele au fost uitate în timp și, abia în 1917, cu prilejul unei scanări aeriene făcută de francezi, au fost redescoperite. S-a început restaurarea lor, după ce s-au descoperit două mausolee cuprinzând 66 de morminte, la care s-au adăugat alte 100 locuri de veci ale familiei regale, risipite în grădina de trandafiri înconjurătoare.
în mica grădină de la mormintele saadiene
Poate cel mai așteptat oraș de pe traseul nostru de vizitare, Marrakesh (sau Marrakech) reprezintă, alături de Fez, tot ceea ce poți vedea mai interesant pentru cultura marocană. Spre deosebire de celelalte orașe în care am fost până acum, Marrakesh este un oraș berber, care a fost și încă este capitala triburilor berbere din Munții Atlas. Sclavii, aurul și fildeșul, aduse de caravane, erau bogățiile care se negustoreau aici.
Supranumit Orașul Roșu, nume luat de la vechile case din lutul cărămiziu specific locului, acesta este orașul almoravizilor, care l-au întemeiat în anii 1062-1070. Primul din această dinastie, Youssef Ben Tachfine a înființat aici un tsar, adică un oraș fortificat, care cuprindea o tabără și o piață. Culoarea cărămizie poate fi văzută și la clădirile moderne (inclusiv la hotelul la care am stat), fiind păstrată intenționat pentru a respecta tradiția. Intre anii 1122-1123, Ali ibn Yusuf a ridicat zidurile care înconjoară medina. Deși, în timp, Marakesh a fost depășit de Fez, el a redevenit capitală imperială în secolul al 16-lea (1521), când sultanii saadieni au adăugat la zestrea sa arhitecturală alte clădiri minunate, precum Palatul El Badi și Mausoleul care adăpostește Mormintele Saadiene.
Orașul numără în jur de un milion de locuitori. El se află la 327 km de capitala Rabat și este cea mai importantă dintre capitalele imperiale marocane. După cum ne-am obișnuit deja, găsim în Marrakesh medina, Orașul Vechi, înconjurat de ziduri și Orașul Nou, dezvoltat de francezi la mijlocul secolului al 20-lea.
Marrakesh, Orașul Roșu
Am dat intenționat acest titlu ca de tablou postării care urmează pentru că astfel am perceput eu peisajul marocan, defilând în fața ochilor mei între Fez și Marrakesh: ca pe o suită de tablori într-o expoziție mare cât o țară.
Spre deosebire de ariditatea mai accentuată a zonelor dintre Casablanca și Rabat, de exemplu, aici apar – între peisajele cu sol roșu, caracteristic Marocului, după cum spuneam aici – regiuni întinse de dealuri îmbrăcate în păduri și ferme izolate, înconjurate de vegetație.
Mă gândesc că ați vrea să știți cum arată și orașul mai nou deși, nu cred că prea mulți turiști își bat capul cu asta…La Fez mergi să te întâlnești cu trecutul, prezentul îl cauți în altă parte.
De altfel, nici nu veți vedea nimic spectaculos. Ca și la Casablanca sau Rabat, același amestec de blocuri mici, de două-trei etaje, rar mai mult dacă nu vorbim despre hoteluri. Multe mașini, numeroase restaurante și cafenele, care își întind pe trotuare mesele, ocupate preponderent de bărbați, care pierd vremea flecărind și urmărind cine mai trece pe stradă…
Totuși, nu pot trece cu vederea Dar el Makhzen, Palatul Regal din Fez, unde turiștii opresc doar ca să facă fotografii cu porțile monumentale.
Dar el Makhzen, Palatul Regal din Fez
Am lăsat la urmă Moscheea Karaouine, cea mai veche universitate din lume, care se află tot în medina din Fez, în chiar inima orașului. In Islam, baza învățământului o formau moscheile și medresele. Moscheea Karaouine a fost fondată în anul 859 de către Fatima al-Fihri, fiica unui negustor bogat, refugiat la Fez din Tunisia. Mezquita din Cordoba andaluză i-a servit drept inspirație. In prezent, tot ce s-a construit, înghesuit, în jur, nu mai permite distingerea clară a formei moscheii. Tot ceea ce poate face un “necredincios”, este să tragă cu ochiul în curte, dacă poarta este deschisă. Am avut acest “noroc”, chiar înainte ca ea să fie închisă sub nasul nostru!
Moscheea Karaouine, Fez
Medina din Fez, acest cel mai vechi oraș medieval locuit din lume, este un loc fascinant, un amalgam de mirosuri, sunete și culoare cum greu ai putea să întâlnești în altă parte. Cu cele peste 9000 sau după alții, 12000 de străduțe înguste și întortocheate, locul este un labirint în care te poți pierde cu ușurință.
Avem de a face, de fapt, cu două medine diferite: una din secolul al 9 lea – Fes el-Bali (medina veche) și alta din secolul al 14-lea, Fes el-Jdid. Acestea, laolaltă cu zidurile și porțile orașului, au constituit motivația intrării Fezului în patrimoniul UNESCO încă din 1981.
culori, lumini și umbre
în medina din Fez
balek, balek
La doar 3 km de Fidakia există un loc, numit Tsagaralona, unde Lacul Kremasta ți se așterne la picioare.
In 1965, prin construirea unuia dintre cele mai mari diguri de pământ din Europa, la confluența râurilor Acheloos, Agrafioti, Trikeriotis și Tayropos, a luat ființă lacul de baraj cel mai mare din Grecia, Kremasta. El are o înălțime de 160 m și lungimea de 467m.
Podul Tatarna leagă cele două maluri ale lacului lângă satul Episkopi. El a fost construit între 1971-1973. Numele i se datorează unei mănăstiri aflate în apropiere. Aici, lângă vechiul pod de piatră Tatarna, a avut loc prima luptă între grecii revoluționari și otomani, în războiul lor pentru independență, din 1821.
Arhitectul podului este Aristarchos Economou, care a primit trei premii internaționale pentru realizarea sa. Tsagaralona este locul din care podul se vede cel mai bine.
In rest, nu ai ce povesti despre acest loc! Trebuie doar să stai și să te lași pătruns de frumusețea sa.
Tsagaralona, 3 km de Fidakia
Lacul Kremasta
Podul Tatarna pe Lacul Kremasta
