Turnul lui Hassan și Mausoleul

Califul Yusuf Yaqub al-Mansour din dinastia Almohadică, cel care a mutat capitala Marocului la Rabat, este cel care a dorit să construiască aici cea mai mare moschee din lume. Construcția a început în anul 1195 dar la moartea califului, în 1199, totul a fost abandonat. O parte din zidul înconjurător, din gresie roșie, o parte din turnul și din coloanele moscheii sunt ceea ce vedem astăzi.

Minaretul, Turnul Hassan, cum i se spune, are doar 44 m, adică jumătate din înălțimea inițială. In fața sa se înșiră cele 348 coloane care sprijineau acoperișul moscheii deja pus, pe care marele cutremur din 1755 le-a distrus. Coloanele au fost aduse de la situl de la Volubilis. Mi se pare că totul seamănă acum cu decorul unei tragedii antice.

Cel care a proiectat totul a fost astronomul și matematicianul Jabir Ibn Aflah, care – se spune – s-a inspirat din construcția Farului din Alexandria.

Turnul lui Hassan, Rabat, văzut din afara sitului

parte din zidul înconjurător al fostei moschei

Continue reading

Palatul Regal din Rabat

După cum am scris în articolul anterior, regele nu locuiește permanent în palatul său din Rabat. Asta nu împiedică numeroși turiști să meargă până la poarta sa, pentru a-l vedea măcar pe dinafară. Să fie un miraj care atrage? Nu știu. Pentru noi, Palatul Regal sau Dar al-Makhzen a fost un punct din program…

Palatul a fost inaugurat în 1864 și ales drept reședință regală principală. Totuși, în decursul timpului, regii au locuit și în alte palate. Arhitectul său a fost un francez, care s-a inspirat din arhitectura islamică.  Palatul privește spre o piață mare, mechouar, unde se desfășoară parăzile oficiale. Mai sunt numeroase clădiri oficiale și administrative. Gărzile  regale locuiesc și ele aici. Un Colegiu Regal oferă educație membrilor familiei regale.

Palatul Regal din Rabat

Continue reading

Ce poți vedea în Rabat?

Rabat, capitala Marocului, are multe de arătat turistului grăbit, preocupat de Fes și Marrakesh mai degrabă decât de orașul în care poposește, în cel mai bun caz, doar o zi. Și asta pe nedrept. Sper că prin acest articol și cele câteva care îi vor urma, despre Rabat, voi putea să vă demonstrez că așa este!

Rabat

                                                                                                                                                             zidurile medinei

Continue reading

Moscheea Hassan II, singura pe care o pot vizita non-musulmanii

Spre deosebire de alte țări musulmane, unde poți vizita nestingherit moscheile, în Maroc există una singură în care este permis accesul “necredincioșilor” și asta doar în grup organizat. Aceasta este Moscheea Hassan II sau Masjid al-Hassan ath-thani, din Casablanca.

Construită, parțial, deasupra oceanului, ea pare că plutește pe ape și acest lucru mi-a amintit de Moscheea Roz din Putrajaya, Malaezia, inspirată de cea din Casablanca și pe care o puteți vedea aici.

N-am avut ocazia să o văd dinspre ocean, așa că trebuie să-i cred pe cuvânt pe cei care afirmă asta.

Moscheea Hassan II, Casablanca

Continue reading

Casablanca, unde Ingrid Bergman și Humphrey Bogart rămân mereu tineri

Mărturisesc că am ales acest titlu pentru cum sună el, nu pentru că orașul ar aminti prea mult de cei doi faimoși artiști holywoodieni. Oricum, visele mele legate de Casablanca se învârtesc în jurul filmului cu același nume, vizionat cu mulți-mulți ani în urmă. Mirajul depărtării, întărit de o arhitectură diferită și de valurile Atlanticului, condimentate cu mister și puțin pericol, au așezat de la început Marocul pe lista mea de destinații.

Trebuie să spun de la începutul relatărilor mele că foarte multe fotografii sunt făcute din autocar, din mers. De aceea, veți vedea la unele reflecții ale geamului sau un albastru-vernil, nefiresc, al cerului, provenit de la umbralul geamului.

Casablanca, din autocar

Continue reading

Maroc, țara pământului roșu – o călătorie așteptată multă vreme

In 2007, când am vizitat Tunisia, un ghid pe care l-am întâlnit acolo mi-a spus că Marocul este și mai interesant decât Tunisia și să fac tot posibilul să-l vizitez, când se va da drumul turismului de masă în această țară.

Doream de multă vreme să ajung în Maroc dar, cu ani în urmă, acest lucru era mai dificil de realizat de la noi. Așadar, în luna octombrie a anului trecut am plecat în călătoria așteptată de multă vreme.

Ce m-a impresionat în mod deosebit și mi-a rămas în minte ca element distinctiv, este pământul roșu, predominant parcă în Maroc, prezent în toate zonele prin care am trecut.

Continue reading

Cea mai înaltă catedrală din lume se află la Ulm

Ne-am abătut din drum la Ulm, pentru a vedea ceea ce l-a făcut faimos și anume catedrala sa. Catedrala și faptul că aici s-a născut acel geniu numit Einstein, sunt cele două recomandări pentru acest oraș mic, de doar 120000 de locuitori, așezat pe malul Dunării, în landul Baden-Württemberg.

Catedrala din Ulm

Continue reading

Nihil Sine Deo la Sigmaringen

Nu, postarea asta nu este despre Castelul Sigmaringen pentru simplul motiv că, deși am ajuns acolo, nu l-am vizitat, așa cum îmi propusesem. Am stat mai mult la Castelul Lichtenstein și am ajuns la Sigmaringen târziu, așa că am decis să îl vizităm altădată.

Aici, la Sigmaringen, în apropiere de Munții Pădurea Neagră se află una dintre reședințele Casei de Hohenzollern-Sigmaringen, din care se trage dinastia regală a României. Acesta este locul de naștere al Regelui Ferdinand. Deviza familiei, preluată și de dinastia românească, este Nihil sine Deo, adică Nimic fără Dumnezeu (germ. Nichts ohne Gott). Ne amintim că Regele Mihai I a rostit-o în multe dintre discursurile sale. Am găsit-o scrisă și pe peretele unei case din orașul vechi, de la baza castelului înălțat pe o stâncă lângă Dunăre.

Castelul Sigmaringen

Continue reading

Biserica Sf. Bartolomeu din Markgröningen

Biserica evanghelică din Markgröningen, cu aspectul său gotic și turnuri diferite, este unul dintre elementele de atracție ale orășelului. Ea este dedicată Apostolului Bartolomeu și a fost ridicată între secolele 13 și 15, trecând prin diferite faze de construcție.

Turnul său nordic a servit drept turn de observație și de aceea aparține încă primăriei, în timp ce turnul sudic, cu patru clopote, este al bisericii.

Un obelisc aflat în fața bisericii amintește că Markgröningen a devenit oraș în timpul domniei regelui Friedrich al II-lea (1194-1250).

turnurile Bisericii Sf. Bartolomeu, Markgröningen

Continue reading

Nu ocoliți micuța insulă Lindau din Lacul Constanța

La granița a trei țări, Germania, Austria și Elveția, s-a format pe cursul Rinului cel mai mare lac din Munții Alpi, Lacul Constanța sau Bodensee, cum este mai degrabă cunoscut în cele trei țări amintite.

Pe lac sunt zece insule mai mari, între care Insula Lindau este cea de-a doua ca mărime. De multă vreme mă tot gândesc să o vizitez, ca și Insula Mainau de altfel, pe care însă am ratat-o din nou!

Pe insulă se află orășelul cu același nume, un cunoscut loc de excursii pentru cei care locuiesc în jurul lacului și nu numai. In luna mai am poposit vreo două-trei ore acolo, în drum spre Austria, bucurându-mă de străduțele sale înguste, cu case vechi dar și de peisajul lacului, brăzdat de vapoare de croazieră, care fac legătura cu Austria și Elveția.

Trebuie însă să spun că orașul este foarte aglomerat și locurile de parcare greu de găsit. Dacă mersul pe jos nu este o problemă pentru voi, e mai bine să lăsați mașina dincolo de podul care unește insula cu orașul modern Lindau. Nu a fost cazul nostru, așa că singura parcare accesibilă a fost cea de la gară, unde se poate staționa doar jumătate de oră așa că a trebuit să “hrănim” foarte des aparatul de taxat cu câte 1.10 euro…Sacrificatul a fost soțul meu, care a putut să se plimbe mai puțin.

Primăria Veche, Lindau

emblema insulei, intrarea în port

Continue reading