Citta Alta din Bergamo a fost construit în secolul al 17-lea, locuitorii săi viețuind aici după celți, goți, romani și longobarzi.
Timp de aproape trei secole (15-18), cetatea s-a aflat sub stăpânirea Republicii Venețiene care, pentu a o apăra mai bine, a încercuit-o cu ziduri puternice care, în mare parte, există și în zilele noastre.
zidurile venețiene văzute din Orașul de Jos
în Orașul de Sus
La câteva minute de mers pe jos de pensiune, se află La Rocca, un loc interesant, recomandat de gazda mea.
Pe locul numit pe atunci Santa Eufemia, în locul în care se afla cea mai veche biserică creștină din Bergamo,s-a ridicat în anii 1331-1336, o fortăreață. Acest lucru s-a întâmplat o dată cu sosirea în oraș a Regelui Ioan de Bohemia, care a marcat începutul perioadei Signoria. Mai târziu fortăreața a fost transformată în arsenal, apoi aici s-a aflat prima fabrică de praf de pușcă. Sub stăpânirea austriacă, clădirea fortificată era închisoare. La începutul secolului trecut, Primăria orașului a cumpărat La Rocca și, în 1960 a deschis aici un Muzeu de Istorie, dedicat în mare parte mișcării cunoscute în istorie sub numele de Il Risorgimento. Aceasta este, pe scurt, istoria locului pe care vi-l arăt astăzi.
intrarea în Parcul La Rocca
La Rocca – Muzeu de Istorie
intrarea în muzeu
Ceea ce adaugă un plus de farmec orașului Bergamo sunt funicularele, două la număr. Unul leagă Orașul de Jos (Citta Bassa) de Orașul de Sus (Citta Alta), celălalt te duce din Orașul de Sus pe dealul Colle di San Vigilio, de unde ai o frumoasă panoramă asupra întregului oraș.
stația funicularului din Orașul de Jos
sus, la San Vigilio
In Bergamo am ales să stau în Citta Alta pentru a mă putea bucura de atmosfera orașului vechi.
Am găsit pe booking.com, unde îmi rezerv de obicei cazările, un bed&breakfast aflat chiar vis-a-vis de stația de funicular, care leagă orașul de jos cu cel de sus.
In acest fel, m-am aflat în orașul vechi, care nu este mare, se poate face ușor la pas și, în același timp, puteam ajunge repede în orașul “nou” unde, de la autogară, puteam lua un autobuz care să mă ducă în orice direcție doream.
Locul în care m-am cazat se numește Up Town B&B și se află în Mercato della Scarpe (Piața de Pantofi).
Up Town B&B, la etajele 2 și 3
acolo, jos, se află Mercato della Scarpe
Aflat în nord-vestul Italiei, în provincia Lombardia, la 30 km de Milano, Bergamo – un oraș cu 120000 de locuitori – poate fi o excelentă bază pentru excursii la lacurile din nordul Italiei: Como, Garda, Maggiore sau Iseo dar și în mici orașe cu centre medievale precum Brescia, Monza, Pavia. Sistemul de transport cu autobuzul este foarte bine pus la punct, așa că poți merge și veni în aceeași zi, după ce te-ai cazat la Bergamo. In plus, chiar la aeroport așteaptă autocare moderne care în jumătate de oră te duc la Milano (preț bilet: 5 euro)
Bergamo – Orașul de Sus, văzut din Orașul de Jos
Orașul de Sus
Aflat la jumătatea drumului între Dublin și Cork, orășelul Cashel din ținutul Tipperary oferă lumii o comoară de istorie irlandeză:. Rock of Cashel sau Orașul Regilor sau Stânca Sfântului Patrick. Chiar aceste denumiri în sine ne arată că acest loc a fost, mai bine de un mileniu, un centru al puterii regale și ecleziastice.
La Rock of Cashel, ca în atâtea alte cazuri, istoria se împletește cu legenda care spune că acest mic deal, răsărit din câmpia plată Golden Vale, este un bolovan pe care Sf. Patrick l-ar fi azvârlit spre Satana pentru a-l scoate dintr-o peșteră în care s-a ascuns.
Cashel provine de la Caiseal care, în irlandeza veche înseamnă “fort circular, din piatră”. In timpurile pre-creștine, pe Sid-Druim sau Fairy Hill (Dealul Zânelor) cum se numea acest loc, se afla un “dun” sau castel al clanului Eoghnacht din Munster. Clanul provenea din Wales și, în secolul patru, și-a stabilit baza la Rock of Cashel. Ei au cucerit Munsterul și au devenit regii săi. Au fost mereu asociați cu Sf.Patrick. Se spune că, în 330, Regele Corc a construit aici un castel și și-a stabilit capitala. In secolul al zecelea, clanul a pierdut Stânca în favoarea clanului O’Brian sau Dal glais, aflat sub conducerea lui Brian Boru.
In secolul al 5-lea, a venit aici (și a rămas timp de șapte ani) Sf. Patrick, considerat protectorul și patronul Irlandei, pentru a predica la Rock of Cashel. In anul 432 el l-a convertit la creștinism pe Regele Aonghus sau Aengus, primul conducător creștin al Irlandei. Acesta, a finanțat în anii care au urmat, multe dintre bisericile ridicate de Sf. Patrick în Irlanda.
Marele complex de clădiri laice și religioase de pe Rock of Cashel dăinuiesc aici de aproape două mii de ani, din care mai bine de opt sute de ani au reprezentat reședința regilor de Munster (până la 1100). In 990 aici a fost încoronat Regele Brian Boru, cel care a reușit unificarea teritoriului irlandez pentru o perioadă importantă de timp și a fortificat Rock of Cashel.
In 1101 Regele Muirchertach O Brain a dat bisericii Rock of Cashel și, imediat după aceea a fost ridicat Turnul Rotund (The Round Tower), cea mai veche construcție încă existentă. Peste mai bine de 25 de ani, în 1127, Cormac Mac Carthaigh, Rege de Desmond, a ridicat lângă palatul său aflat pe Stâncă, o bisericuță care acum îi poartă numele, Capela lui Cormac (Cormac’s Chapel), sfințită în 1134.
Orașul Cashel a fost fondat în 1218. Catedrala gotică a fost și ea ridicată în secolul al 13-lea, laolaltă cu multe alte clădiri de pe deal. Din păcate,în 1647, armata lui Cromwell a prădat aceste locuri și a masacrat aproape 3000 de oameni și astfel mare parte dintre edificii au dispărut.
Rock of Cashel
S-a scris atât de mult despre Dublin și doar la modul apreciativ, încât cred că ziua mea petrecută acolo nu a fost nici pe departe destul ca să mă hotărăsc ce părere să am!
Trei-patru ore într-un tur ghidat și apoi vreo 3 ore libere ar trebui, totuși, să-ți ofere măcar o idee! Ei bine, eu nu o am! Nu pot spune că nu mi-a plăcut (atmosfera este apropiată de cea britanică) dar “nici nu m-a dat pe spate”. Probabil că un city break petrecut la Dublin m-ar lămuri mai bine. Trebuie însă să mai treacă ceva timp până se închid șantierele care scurmă tot centrul orașului și acest lucru contribuind, probabil, la nehotărârea mea.
Mai bine să vă las să citiți/să vedeți ce mi-a dezvăluit mie Dublinul în acea zi de august 2016, una dintre puținele însorite pe care ni le-a oferit Irlanda!
Pictura peisajelor urbane reprezintă un loc aparte în istoria artei, începuturile sale fiind marcate încă în antichitate. Nu-mi propun aici, acum, un curs de istoria artelor, nici nu sunt calificată pentru așa ceva. Ceea ce vreau, este să vă arăt că puteți să vă plimbați printr-un oraș, îi puteți cunoaște secretele și descoperi colțuri mai puțin cunoscute ale sale, privind picturi care au ca subiect locuri din acel oraș.
Intâmplarea face ca, aflându-mă la Viena de foarte multe ori, să vizitez numeroase muzee din această metropolă europeană și să privesc orașul dinăuntrul unei încăperi de muzeu, prin intermediul penelului unor pictori cel puțin pentru mine, necunoscuți. Face și asta parte din plăcerea de a călători!
Parcul Palatului Belvedere, Viena
Belvedere de Jos (Untere Belvedere), Viena – decembrie 2005
R. Pokorny – Biserica Sf. Carol
Nici n-am băgat de seamă că a trecut momentul aniversar, în august, și fiindcă el, Blogul, nu poate fi serbat cu tort cu lumânări, m-am gândit că poate ar fi de interes să fac, în primul rând pentru mine, un fel de – să nu-i zic analiză, că ar fi prea pompos și nici nu s-ar potrivi de fapt cu ceea ce este acest scurt articol aniversar – ci o clasificare, pe categorii, a tipului de obiective turistice prezentate aici de-a lungul celor cinci ani. Poate asta m-ar ajuta să mă definesc mai bine ca și călător și mi-ar ajuta cititorii să găsească, grupate pe interese, informațiile pe care le caută. De ex., știu un blog al unui expat din Coreea de Sud, care se ocupă doar de temple, așa că, dacă doresc asemenea informații, caut mai întâi acolo. Sunt șanse bune să găsesc ceea ce-mi doresc.
Japonia, Kyoto – Sahnen zakka, 2012
Croația, Lacurile Plitvice, 2010
China, Hong Kong – Templul Man Mo, 2013
