La Pura Tanah Lot am experimentat ce înseamnă ca la “pomul lăudat să nu te duci cu sacul”! Stiu că poate unii, care au fost acolo, mă vor contrazice, e dreptul lor, dar eu îmi mențin părerea. Poate că de vină a fost și aglomerația prea mare, din cauza sărbătorii, dar nu prea cred. Altfel îmi imaginasem acest templu, privind fotografii și dând crezare reclamelor!
In primul rând, nu poți intra în templu, îl privești doar de pe mal, atunci când apele oceanului înconjoară mica insulă pe care este ridicat (la maree). Asta îți oferă o imagine destul de limitată. Desigur, dacă ești acolo la apusul soarelui, faci fotografii interesante dar tot cu unghi limitat. Ceea ce vezi, este parcul foarte mare care se întinde lângă templu și care îți oferă posibilitatea de a admira oceanul. Mai sunt vreo două temple mici, pe drum, dar închise călătorului. Ele se deschid doar pentru credincioși, cu ocazia unor ceremonii. Recomandare: află când este refluxul, dacă vrei să ajungi la templu, să îl vezi mai de aproape. Inăuntru nu se poate intra oricum.
In al doilea rând, accesul spre templu se face printr-un bazar deschis, care te lipsește de acea minimă concentrare necesară atunci când vizitezi un astfel de loc. Veselia culorilor mărfurilor expuse precum și nenumăratele voci care se aud în jur, nu prea te îndeamnă la reculegere. De altfel, cred că poziția templului, foarte aproape de stațiunile din jur, precum și numărul mare de turiști care își aleg această excursie, făcând ca parcarea să fie mereu plină de autocare, nici nu mai avea nevoie de o zi de mare sărbătoare pentru a crea efectul despre care vorbesc.
Cu alte cuvinte, deși nu pot spune că nu mi-a plăcut deloc acolo, am rămas cu un gust nedefinit, produs de dezamăgire, de o așteptare prea mare. Asta nu înseamnă că alții nu pot avea alte impresii de la Tanah Lot.
Orele de vizitare (în zilele obișnuite) sunt între 7-19. Se plătește și intrarea dar noi nu am plătit nimic, fiind sărbătoare.
Pura Tanah Lot – e tot ce am văzut din templu în acea zi, în plin flux al unui ocean supărat