O țară alcătuită din peste 17000 de insule, care are de hrănit peste 238 milioane de locuitori, trebuie să aibă o agricultură foarte productivă. Orezul este planta de bază în agricultura indoneziană și felul principal de mâncare pe masa balinezului. Cu o producție de 30 milioane de tone, Indonezia își acoperă aproape în întregime nevoile interne.
La Pura Tanah Lot am experimentat ce înseamnă ca la “pomul lăudat să nu te duci cu sacul”! Stiu că poate unii, care au fost acolo, mă vor contrazice, e dreptul lor, dar eu îmi mențin părerea. Poate că de vină a fost și aglomerația prea mare, din cauza sărbătorii, dar nu prea cred. Altfel îmi imaginasem acest templu, privind fotografii și dând crezare reclamelor!
In primul rând, nu poți intra în templu, îl privești doar de pe mal, atunci când apele oceanului înconjoară mica insulă pe care este ridicat (la maree). Asta îți oferă o imagine destul de limitată. Desigur, dacă ești acolo la apusul soarelui, faci fotografii interesante dar tot cu unghi limitat. Ceea ce vezi, este parcul foarte mare care se întinde lângă templu și care îți oferă posibilitatea de a admira oceanul. Mai sunt vreo două temple mici, pe drum, dar închise călătorului. Ele se deschid doar pentru credincioși, cu ocazia unor ceremonii. Recomandare: află când este refluxul, dacă vrei să ajungi la templu, să îl vezi mai de aproape. Inăuntru nu se poate intra oricum.
In al doilea rând, accesul spre templu se face printr-un bazar deschis, care te lipsește de acea minimă concentrare necesară atunci când vizitezi un astfel de loc. Veselia culorilor mărfurilor expuse precum și nenumăratele voci care se aud în jur, nu prea te îndeamnă la reculegere. De altfel, cred că poziția templului, foarte aproape de stațiunile din jur, precum și numărul mare de turiști care își aleg această excursie, făcând ca parcarea să fie mereu plină de autocare, nici nu mai avea nevoie de o zi de mare sărbătoare pentru a crea efectul despre care vorbesc.
Cu alte cuvinte, deși nu pot spune că nu mi-a plăcut deloc acolo, am rămas cu un gust nedefinit, produs de dezamăgire, de o așteptare prea mare. Asta nu înseamnă că alții nu pot avea alte impresii de la Tanah Lot.
Orele de vizitare (în zilele obișnuite) sunt între 7-19. Se plătește și intrarea dar noi nu am plătit nimic, fiind sărbătoare.
Pura Tanah Lot – e tot ce am văzut din templu în acea zi, în plin flux al unui ocean supărat
Pura Rambut Siwi mi-a rămas în amintire mai ales ca templul de pe plaja cu nisip negru. Mult mai puțin vizitat de către turiștii occidentali decât alte temple, el este cel mai mare din vestul insulei. Are același fondator ca și mult mai cunoscutul Pura Tanah Lot, Dang Hyang Nirartha. Se spune despre el că ar fi donat templului părul său, gest de la care provine și numele de Rambut Siwi care înseamnă “Adorarea Părului”.
Pădurea luxuriantă și Oceanul Indian dau acestei locații un farmec deosebit.
Pura Rambut Siwi, pe malul Oceanului Indian
A treia zi de excursii ne-a purtat cel mai departe de Ubud, în vestul insulei. Introdusesem aici în traseu un templu pe care nu l-am prea văzut menționat în ofertele agențiilor, Rambut Siwi. Deși am stat mult timp în mașină în ziua aceea, nu aș putea spune că regret. Atmosfera templului în sărbătoare și așezarea lui chiar pe malul oceanului, cu priveliști de vis, m-au răsplătit pe deplin.
Deși, teoretic, din Ubud poți ajunge oriunde în Bali, în realitate excursiile spre vestul insulei sunt mai lungi și mai obositoare datorită distanței mai mari și a aglomerației de pe șosele, atât în zona Denpasar – litoralul de sud cât și spre portul Gilimanuk în vest, care asigură legătura cu Java.
De la Denpasar ne-am îndreptat spre vest, vizitând mai întâi Templul Tanah Lot în sărbătoare, apoi, mai departe, spre Templul Rambut Siwi. Acestea au fost cele două obiective propuse pentru excursia respectivă.
Pura Tanah Lot
Oceanul lIndian la Tanah Lot
Pura Rambut Siwi, una dintre curți
Naga, la Rambut Siwi
Izolat la marginea junglei și a unui sat din apropiere de Ubud, Bangli, Pura Kehen mi s-a părut cel mai frumos templu din Bali. Poate pentru că se apropia asfințitul, mascat în mare parte de nori, dar reușind totuși să arunce umbre ciudate în curțile pustii. Poate din cauza poziției înalte pe care o ocupa, dominând satul. Poate pentru că, deși mic, ascundea o bogăție de detalii din care multe îmi aminteau cumva de templele aztece văzute la televizor.
In estul insulei Bali, desfășurat pe coastele Muntelui Agung (Gunung Agung, 3148 m) la o înălțime de aprope 1000 de metri, se înalță Templul Mamă Besakih. Dacă sacru ar avea grade de comparație, acesta este cel mai sacru loc pentru balinezi. Este singurul templu hindus de pe insulă unde se pot ruga credincioși aparținând tuturor castelor. A fost demult propus pentru lista UNESCO dar nu s-a finalizat încă nimic.
cuibărit pe pantele M. Agung, se înalță Templul Mamă Besakih
intrarea principală în templu
scara monumentală care duce la poarta dublă (despicată)
La Klungkung, un complex înconjurat de ziduri, ce a mai rămas din Palatul Semarapura al regelui local, se află obiectivul cunoscut sub numele de Kerta Gosa.
La cca. 40 km de Denpasar, capitala insulei Bali, a fost ridicat în 1686, din porunca conducătorului regatului Klungkung, un palat. In timpul colonizării insulei de către olandezi (1908-1942) localnicii au purtat o mare bătălie împotriva unei expediții militare olandeze, în care au fost înfrânți. Regele de atunci și cei credincioși lui au murit, iar palatul a fost distrus. Tot ce a mai rămas sunt Bale Kambang și Taman Gili, care se vizitează în zilele noastre.
Bătălia a avut loc în 28 aprilie 1908 și este cunoscută în Bali sub numele de Puputan Klungkung. Lângă Kerta Gosa a fost ridicat, în 1992, un monument în amintirea acestei bătălii.
Bale Kampang, Kerta Gosa, Klungkung – Bali
Taman Gili, Kerta Gosa, Klungkung – Bali
monument dedicat bătăliei din 28 aprilie1908
A doua excursie din Ubud a avut ca puncte centrale Templul Besakih și Kerta Gosa, Curtea de Justiție din Klungkung. Bonusurile au fost reprezentate de Templul Kehen, templul care mie mi-a plăcut cel mai mult și terasele de orez de la Rendang.
terasele de orez de la Rendang
poartă la Pura Kehen
Zilele astea vremea nu a fost prea îmbietoare nici către vestul Europei. A fost frig, mai mult înnorat și a suflat un vânt puternic, care amintea mai mult de iarnă decât de primăvară.
Fiindcă s-a nimerit să mă aflu în ultimele zile la Stuttgart și apoi la Viena, am fost să văd cum arată și un Târg de Paște.
Piața de Paște, Stuttgart
una dintre Piețele de Paște din Viena
Pura Ulun Danu sau Pura Ulundanu, indiferent cum îl ortografiezi, este un templu mai mare decât ce am văzut până acum. Mai mare și mai populat, în sensul că aici găsim și niște credincioși care se roagă. Trebuie să avem grijă să nu-i deranjăm când facem fotografii și să nu trecem între ei și zeii în fața cărora se prosternează. O fată se ține mereu după noi. Nu știe să spună decât “great meru” și să încerce să ne atragă într-o direcție anume. Fiindcă nu ne poate spune nimic altceva, ne învârtim prin curțile interioare ale templului după cum ne este voia și, la urmă, îi dăm fetei câte 10000 de rupii. Ii ia bucuroasă și dispare imediat!
pe stradă, în fața templului Pura Ulun Danu Batur
poarta despicată prin care pătrundem în templu
