Zilele astea vremea nu a fost prea îmbietoare nici către vestul Europei. A fost frig, mai mult înnorat și a suflat un vânt puternic, care amintea mai mult de iarnă decât de primăvară.
Fiindcă s-a nimerit să mă aflu în ultimele zile la Stuttgart și apoi la Viena, am fost să văd cum arată și un Târg de Paște.
Piața de Paște, Stuttgart
una dintre Piețele de Paște din Viena
Pura Ulun Danu sau Pura Ulundanu, indiferent cum îl ortografiezi, este un templu mai mare decât ce am văzut până acum. Mai mare și mai populat, în sensul că aici găsim și niște credincioși care se roagă. Trebuie să avem grijă să nu-i deranjăm când facem fotografii și să nu trecem între ei și zeii în fața cărora se prosternează. O fată se ține mereu după noi. Nu știe să spună decât “great meru” și să încerce să ne atragă într-o direcție anume. Fiindcă nu ne poate spune nimic altceva, ne învârtim prin curțile interioare ale templului după cum ne este voia și, la urmă, îi dăm fetei câte 10000 de rupii. Ii ia bucuroasă și dispare imediat!
pe stradă, în fața templului Pura Ulun Danu Batur
poarta despicată prin care pătrundem în templu
Templul de la poalele Muntelui Batur, Pura Ulun Danu Batur, este al doilea ca importanță după Pura Besakih, Templul Mamă. Conform concepției balineze dualiste asupra lumii, acesta reprezintă Pradana sau femininul, în timp ce Besakih este Purusha sau masculinul.
E liniște deplină aici. Primim un sarong, să îl legăm în jurul mijlocului și după câteva cuvinte schimbate de Gede cu un personaj pitoresc care ne întâmpină, intrăm în templu. Ca și în altele ce vor urma, nu se plătește nici o taxă de intrare dar este foarte apreciată o “donație”. Am dat câte 15000 rupii și am primit, deocamdată, un zâmbet larg.
Pura Ulun Danu Batur din exterior, templu secundar
După cum am scris în postarea anterioară, în prima zi ne-am învârtit prin zona Kintamani, în nord-estul insulei. Aici, în satul Sukawana, se află cel mai vechi templu din Bali, construit în secolul al 9-lea, Pura Tegeh Kahuripan sau Puncak Penulisan. “Puncak” se traduce prin vârf și “penulisan” ar însemna aproximativ “unde s-a scris istorie”. Penulisan (1745 m) este și numele vârfului de munte pe care se află templul cu pricina.
intrarea în templu, pe terasa superioară
poarta despicată de la Pura Tegeh Kahuripan
Prima noastră excursie din Ubud a fost către nord-estul insulei, în provincia Kintamani, în jurul Muntelui și Lacului Batur. Gunung Batur (1717 m) este un vulcan activ, care a erupt prima dată în 1804, iar ultima erupție importantă a avut loc în 1968. Stau mărturie bolovanii mari de lavă solidificată, împrăștiați pe o suprafață largă și nu toți încă acoperiți de vegetație.
Lacul și Muntele Batur, văzute din Penelokan
O dată ajuns în Bali, ai la dispoziție mai multe modalități de a vizita insula.
Poți contacta agenții de travel, care organizează excursii pe diverse trasee. Prețurile diferă puțin dar poți totuși compara două-trei, până te decizi. In general, vorbim despre o sumă în jur de 70$ pe zi. La excursie pot lua parte mai multe persoane, funcție de mărimea mașinii și numărul de locuri.
Există și companii de transport care dispun de mai multe mașini pe care le închiriază, cu sau fără șofer. Circulația e dificilă pe insulă, aglomerația mare în anumite locuri și momente, așa că nu am optat pentru a conduce personal în Bali. Dacă închiriezi mașina cu șofer cu tot, compania îți pune la dispoziție diverse trasee pre-determinate, din care poți alege. Costul este de 50$ pe zi.
circulația pe insulă
La 2.5 km de centrul Ubudului, în satul aparținător Kedewatan, am întâlnit o lume minunată a culorii dar și a tradiției, reprezentată, în cazul acesta de keris, arma tradițională balineză. Cel care adăpostește aceste comori și oferă vizitatorului prilejul de a le admira, este Muzeul de Artă NEKA, supranumit “inima artei din Bali”.
El se poate vizita zilnic, între 9-17, taxa de intrare este de 50000 Rp.
Muzeul de Artă NEKA, Ubud
Balinezii sunt un popor înzestrat cu multe talente artistice. Satele din jurul Ubudului sunt “specializate”, dacă pot spune așa, pe câte un anumit meșteșug: sculptură în lemn, pictură, cioplit în piatră, țesături, etc. Produsele se desfac în diverse locuri dar mai ales în magazinele din Ubud și Denpasar. Intr-una din zile șoferul ne-a oprit în dreptul unui asemenea magazin, să îl vizităm. Da, n-am greșit, era chiar o vizită, ca într-un muzeu. Obiectele expuse în interior depășeau așteptările. Ai fi zis că sunt sculptate de cine știe ce maeștri și nu de sătenii de lângă Ubud. Alegerea subiectelor, migăleala dar și precizia lucrului, demonstrau prezența spiritului artistic de necontestat. Prețurile, pe măsura talentului și negociate în dolari americani. Tocmeala e obligatorie.
Chiar la intrare, ca să le poarte noroc, ne întâmpină o statuie a lui Ganesh, apoi un leu sculptat în lemn și un căpătâi de ușă, sculptat și colorat.
Ganesh, zeul elefant, aduce noroc în afaceri, bani, prosperitate
Unul dintre cei mai excentrici străini din Bali, cel mai renumit pictor din Indonesia, artistul de origine spaniolă Antonio Blanco, supranumit “Dali din Bali”, s-a născut în 1911, în Manila. După ce a studiat artele la New York, a călătorit prin lume, stabilindu-se la Ubud în 1952, îndrăgostit fiind de cultura balineză. Regele din Ubud i-a dăruit un teren de 2 ha pe dealul Campuan, deasupra râului cu același nume, pentru a-și construi un studio în care să lucreze. Don Blanco s-a căsătorit cu o faimoasă dansatoare balineză, Ni Rondji și a avut cu ea patru copii. Singurul său băiat, Mario, pictează și el și administrează acum domeniul familiei. Acesta cuprinde, pe lângă reședință, clădirea muzeului, un restaurant, un amfiteatru unde au loc spectacole ocazionale, un magazin cu suvenruri și un templu de familie, cu o pagodă cu un acoperiș cu 12 nivele.
Toate aparțin acum de Blanco Rennaisance Museum, unul dintre locurile foarte vizitate în Ubud. Artistul a început construcția sa cu puțin timp înaintre de a muri, în 1989. Printre vizitatorii și colecționarii care i-au admirat arta se numără Ingrid Bergman, Președintele Sukarno, Michael Jackson, Juan Carlos, Regele Spaniei care i-a acordat titlul de “don”.
Muzeul este deschis zilnic între 9-17, iar taxa de intrare este de 50000 Rp.
deasupra râului Campuan, Ubud
pagoda templului familiei Blanco
intrarea rotundă amintește de tărâmul hobbiților
Grădina cu Lotuși nu este neapărat un obiectiv turistic. Ea este fundalul unei cafenele, Lotus Cafe, și face legătura cu un templu, Pura Taman Saraswati. Acesta este dedicat lui Dewi Saraswati, zeița învățării, a literaturii și artelor și este unul dintre complexele religioase mari din Ubud.
Grădina cu Lotuși, Ubud
