Fiindca e si 1 martie, deci inceputul unei luni noi care, sper sa ne aduca mai repede primavara, m-am gandit sa intercalez in serialul despre HK cateva postari despre excursii facute demult, inainte de 1989. Poate va mai amintiti de postarile despre Danemarca, Finlanda, Suedia, Italia si Spania, cand am folosit pentru ilustrarea lor fotografii color pe hartie, pe care le-am pozat cu aparatul digital pentru a putea sa vi le arat pe blog.
anul trecut, in gradina mea/ last year, in my garden
De data asta voi folosi diapozitive color, facute spre sfarsitul anilor ’70 si inceputul anilor ’80, intr-o excursie in capitale ale unor state azi independente, din Asia Centrala. Este vorba despre Armenia, Azerbaidjan si Georgia, pe atunci parti componente ale Uniunii Sovietice.
Inainte insa de a va povesti cate ceva despre Erevan, Baku si Tbilisi, as vrea sa readuc in amintirea celor de varsta mea si sa spun celor tineri, cum se calatorea in anii ’70-’80 in afara Romaniei.
Acum e simplu: daca te pasioneaza calatoriile ti-ai luat biletul, ti-ai rezervat cazarea, iti faci bagajul si pleci! Sau, contractezi o excursie cu o agentie de turism si te poti bucura de un tarm insorit, undeva, departe sau poti petrece multe ore intr-un autocar, facand un circuit printr-o tara straina. Dar nu a fost intotdeauna asa.
In primul rand, pana prin anii ’70, conceptul de “calatorie” asa cum il stim azi, nu exista pentru romani. Pentru multe familii vacanta se reducea la a merge la rude, la tara (daca aveau), daca nu si-l petreceau acasa, mergand la strand. In cel mai bun caz, mergeau in statiuni, cei mai multi cu bilete primite prin sindicat, fiindca erau mai ieftine. La ONT (Agentia Nationala de Turism, pentru cine nu stie, transformata apoi in Oficii Judetene de Turism sau OJT-uri), sejurul intr-o statiune costa mai mult. A, sa nu uit! Mai erau camerele “la particular”. Adica, in garile statiunilor, la munte sau la mare, stateau mereu cativa care iti ofereau spre inchiriere o camera. Multi preferau acest sistem, fiind mai rezonabil ca pret decat la OJT, mai ales ca unii iti dadeau voie sa si gatesti! Ce all inclusive, ce croaziere, ce calatorii in tari exotice???Va dati seama? Oamenii nici nu se gandeau la asa ceva, in vremurile acelea! Si asta nu neaparat fiindca nu aveau bani. Pur si simplu din Romania nu se putea pleca oriunde si oricum.
Calatoriile “externe”, erau excursii organizate in grup, cu ghid insotitor, numai in tari din Europa de Est: Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, RDG (Republica Democrata Germana), Bulgaria si, bineinteles, URSS sau Uniunea Sovietica, unde se ofereau numeroase itinerare. In orasele vizitate, timpul turistului era ocupat cu programul obligatoriu, “timp liber” fiind foarte putin sau deloc. Totul se intampla sub supravegherea ghidului. Si in aceste tari (cu exceptia Uniunii Sovietice), mai ales in capitale, puteai merge pe cont propriu, la “adrese”, obtinute de la prieteni, ale unor particulari care ofereau cazare contra cost. Utilizand aceasta metoda, am iesit prima data din tara, neorganizat, intr-o calatorie cu trenul la Budapesta si la Praga, unde am stat cate 3 zile. Era candva, la inceputul anilor ’70.
Apoi, pe la inceputul anilor ’80, daca imi amintesc bine, incepuse o anume relaxare. Aparuse posibilitatea de a calatori, tot prin OJT, “cu servicii platite”. Adica, tu iti faceai itinerarul, spuneai in ce localitati vrei sa te cazezi si cate zile. Cei de la OJT iti faceau rezervarile la hoteluri si tu primeai un voucher pentru cazare si masa. Erai mai liber sa te misti dupa cum doreai si asta a inceput sa-mi placa mai mult. In felul acesta am vizitat cateva orase din RDG.
Si a venit Revolutia din ’89. In primul an toate granitele ne-au fost deschise, puteai calatori unde doreai. N-am putut profita de acest lucru, atunci. Apoi, vestul Europei s-a trezit si a introdus vizele. Si a inceput calvarul cozilor interminabile pe la ambasade, pentru obtinerea lor. Pentru provincie, acest lucru devenea mult mai complicat datorita obligativitatii de a te deplasa personal la Bucuresti si a astepta uneori cateva zile, viza. Asta insemna, desigur, pe langa oboseala si costuri suplimentare. Si totusi, am continuat sa umblu prin lume…
Acum nu mai avem asemenea probleme. Suntem liberi sa batem lumea in lung si in lat, sa ne bucuram de ea. Faceti acest lucru (daca va place si aveti posibilitatea) pentru ca amintirile pe care vi le veti crea astfel raman ale voastre! Nu va putea sa vi le ia nimeni, niciodata!
Legat de acest lucru, dati-mi voie insa sa va dau un sfat. Tineti un mic jurnal de calatorie, in care sa va notati macar datele esentiale: perioada si locul in care ati calatorit; obiectivele pe care le-ati vizitat; costuri de transport/cazare/masa – pe care le veti putea compara peste ani, daca veti mai reveni intr-o locatie anume. Nu va bazati pe memorie! Dupa 20 de ani, nu va fi ca in romanul lui Dumas…Veti fi uitat multe din detaliile unei calatorii…Bucurati-va de minunatiile lumii in care traiti si, mai ales, bucurati-va de libertatea voastra! Nu stiti ce inseamna sa nu o ai…
anul trecut, in gradina mea/ last year, in my garden
How Did We Travel Abroad, from Romania, During the ’70s -‘80s.
Today is the first of March, and I hope that spring will come soon. I will interrupt a while my HK series, to tell you the story of some of my travels abroad before 1989. Today it is easy to go abroad but it wasn’t always like this.
I will use color slides, which a specialized shop have digitalized. I visited 3 states which are independent nowadays but then they belonged to the Soviet Union: Armenia, Azerbaidjan and Georgia. But before I tell you about Yerevan, Baku and Tbilisi, let me tell you how we traveled abroad during those times.
First of all, I would tell that around the ‘70s, we lack the concept of “travel”. Vacation signified to visit the relatives in the villages (if you have any) or just stay at home, visiting the swimming places. What all inclusive, which cruises, which exotic islands? Nobody thought about them in those times. And not because they wouldn’t have the money, but because one couldn’t travel abroad anywhere and anyhow, from Romania. It was not allowed.
All the external trips were organized in groups, supervised by guides. The visiting programme left little “free time” for the participants, to go wherever they pleased. The allowed countries have been: Hungary, Bulgaria, Cehoslovakia, Poland, Democratic Germany and, of course, the Soviet Union. Then, I managed to see the above mentioned capital but also Tallin, Riga, Vilnius, Kiev, Moscow, Soci, and Leningrad (now Sankt Petersburg).
My first travel abroad was at the beginning of the ‘70s, when I received the addresses of private people lending rooms for tourists. I went alone, by train, to Budapest and Prague.
A kind of relaxation appeared at the beginning of the ‘80s. The state travel agencies offered the so called “paid services” system. This meant that you established your own itinerary, and stated how many days you would like to stay in every town. That was a system more suitable for my taste, and so I visited some towns in the Democratic Germany (Dresda, Meissen, Leipzig, Weimar, Erfurt, Potsdam, Berlin).
Then the Romanian Revolution happened and the borders have been opened. At the beginning, during the first year, one could travel everywhere (I mean in Europe) but after that year or so, the Western countries imposed the visas, and the ordeal of long days and nights of expectation to obtain a visa have begun. But I continued to travel…
Nowadays, all those problems disappeared. So, I tell you: travel as much and as far as you can! Enjoy new places and new people, new cultures! Make a lot of nice memories! Because memories are – in my opinion at least – the most precious things. Nobody could take them away from you, never!