In Valea Bistriței, ajunși în satul Chiril când începuseră să cadă primii stropi de ploaie, am dat de indicatorul spre Transrarău (DJ175A), noul drum care atrage turiștii spre Bucovina. El are o lungime totală de 26.5 km și leagă satul Chiril de satul Pojorâta. In 2014, drumul a fost refăcut și extins. Cei care au circulat pe el i-au conferit locul 3, după Transalpina și Transfăgărășan.

De fapt, acesta nu este un drum cu totul nou. Cu peste 40 de ani în urmă am urcat la Pietrele Doamnei din Câmpulung Moldovenesc. Drumul acela vechi s-a deteriorat însă în timp și, simțindu-se nevoia legării celor două zone turistice importante, au fost reabilitate două vechi drumuri județene, rezultând ceea ce vedem acum, Transrarăul. Ultimele porțiuni de drum, cei 7 km de la bifurcația spre hotel până în satul Chiril, au fost terminate de asfaltat abia în 2014.

Această porțiune necesită multă atenție la condus, fiind, de fapt, un drum cu o singură bandă, fără parapeți, unde întâlnirea a două mașini creează oarece dificultăți dacă șoferul nu este destul de experimentat. Acostamentul acoperit mai lățește puțin drumul, fiind uneori de mare ajutor. Existând și numeroase curbe, viteza de condus recomandată ar fi cea de 30 km/oră.

Ajunși la Hotelul Rarău constatăm o mare aglomerare de mașini, unde găsim cu greu un locșor de parcat. Ploaia s-a întețit între timp, făcându-mă să mai rămân un timp în mașină până la un moment mai prielnic, când pot ieși să fac câteva fotografii. Nu sunt cine știe ce, având în vedere vremea de afară dar sunt totuși, Pietrele Doamnei!

Pietrele Doamnei, Munții Rarău

Hotelul Rarău (1520m alt.)

De fapt, construcția hotelului este mai reușită decât se vede în fotografie dar ploaia care cădea șiroaie pe mine nu m-a lăsat să caut un unghi mai bun…

Transrarăul mai poartă numele de “Drumul Comorilor“, datorat unei legende care spune că, în timpul unei invazii, domnitorul Petru Rareș și-a ascuns familia și averea în acești munți. Intrați într-o peșteră să se roage, doamna și fiul, bolovani din tavanul peșterii s-au surpat peste locul în care se afla comoara, care a rămas îngropată pentru totdeauna.

Vremea rea nu ne îmbie să mai adăstăm și, deși ploaia a stat, pornim mai departe și bine facem fiindcă, în curând, întorși în drumul principal, care acum devine un drum bun, cu două benzi, dăm de o zonă însorită, unde au oprit câteva mașini ai căror ocupanți au coborât – ca și noi – să facă fotografii.

Peisajul e frumos. Aprecierea “îți taie răsuflarea” este deja demonetizată de atâta folosire fără discernământ. Aici este cu adevărat frumos, să vezi văile și munții albaștri care se văluresc până departe, în zare.

Mergem puțin mai departe, până la următoarea parcare și oprim din nou, să mai aruncăm o privire spre Pietrele Doamnei.

De aici drumul devine mai spectaculos, curbe în ac de păr succedându-se prin pajiști alpine sau pădure. Când ești în mașină parcă nici nu-ți dai seama că e, într-adevăr, impresionant dar dacă urmărești traseul pe YouTube, filmat dintr-o dronă, lucrurile se schimbă. Desigur, mai există și varianta de a urca pe jos, pe culmi mai înalte decât șoseaua dar, pentru mine, nu mai este valabilă…

Pe nesimțite am coborât până în Pojorâta, iar de aici ne-am îndreptat spre Gura Humorului, locul în care am rămas câteva zile. Ce am văzut de acolo, urmează!

pufulița cu flori mari

 

Transrarău, a New Picturesque Road in Bukowina

A new road (finished in 2014) connects two villages: Chiril, in the Bistrița Valley (Moldavia) and Pojorâta, in Bukowina. The length of the road is of 26.5 km (DJ175A).

The name of the road is determined by the fact that it crosses the Rarău Mountains (1651m). Besides, the nickname “The Road of the Treasures” comes from a legend. It is said that during an invasion, the king Petru Rareș hide his wife and son, together with his treasures, in these mountains. While they were praying in a cave, some boulders felt and covered the treasures for ever.

There is a hotel near the spectacular “Pietrele Doamnei” (The Stones of the Queen), called Hotel Rarău

.