In Germania, o Uniune a Orașelor Istorice Fachwerk (stil de construcție), având ca scop principal conservarea lor, a fost fondată în 1975. Abia peste mai bine de 20 de ani, în 1996, s-a creat traseul Deutsche Fachwerkstrasse, cu o lungime de 2800 km, care unește nordul cu sudul Germaniei și numără 100 de orașe mai mari sau mai mici.

Pe blogul meu ați mai poposit, pe acest traseu la Esslingen și la Bietigheim-Bissingen, care fac parte din segmentul Neckar-Schwarzwald-Bodensee (772 km) al traseului amintit. Luna trecută am vizitat alte două orașe, în același segment, despre care vă voi povesti pe blog.

Incep azi cu Markgröningen, un oraș mai mic, de circa 20000 de locuitori, aflat în landul Baden-Württemberg, la 20 km N-V de Stuttgart și la 9 km de Ludwigsburg, în valea pâraielor Glems și Lendels.

Marktplatz, Markgröningen

Wimpelinhof, Muzeul orășenesc

“Zum treuen Bartel”/”La păstorul loial”, un restaurant aflat vis-a-vis de Biserica Sf. Bartolomeu

Orașul a fost fondat de Gruono și apare cu denumirea de Gruoninga în anul 779, într-un act al mânăstirii Fulda. Mai târziu, aceast nume s-a schimbat în Grüningen. Deși mic, nu a fost ocolit de vicisitudinile istoriei. In 1626 ciuma a făcut ravagii, omorând 466 dintre locuitorii orașului. Mai târziu, în urma războaielor, în 1638 au mai rămas doar 40 de locuitori!

Numele de Markgröningen apare târziu, în secolul al 18-lea dar istoricii nu s-au pus încă de acord cu proveniența sa. Unii, spun că ar veni de la “Mark”, semn sau bornă de hotar, aici fiind granița dintre Franconia și Alemania. Alții susțin că s-ar trage de la târgul anual care avea și are încă loc aici, în fața Bisericii Sf. Bartolomeu, numit “Schäferlauf”/”Fuga ciobanilor” (acesta este cel mai vechi obicei popular păstrat în Baden-Württemberg). Pentru că litera “t” dispare în cuvântul “Markt” (piață), în dialectul șvab care se vorbește aici, ipoteza pare mai plauzibilă.

Odată cu construirea reședinței regale de la Ludwigsburg (1704) și cu fondarea orașului cu același nume (1718), înflorește și Markgröningen, care nu a fost însă scutit și de alte vicisitudini, culminând cu al doilea război mondial. Apoi, încetul cu încetul lucrurile s-au așezat. Astăzi, orașul face parte – cum am spus de la început – dintr-un traseu turistic, fiind favorizat și de așezarea sa în zona metropolitană a Stuttgartului.

 

Ce putem vedea în orașul vechi Markgröningen, pentru că turiști fiind aceasta este partea care ne interesează mai mult?

Pătrundem în Orașul Vechi prin Turnul porții (1555). Construcția sa a început în 1555 și s-a terminat în 1561, sub stăpânirea Prințului Christoph. Este unul dintre cele patru turnuri de apărare, construite cu banii locuitorilor, care a rămas în picioare. In anul 1750, în partea de sus a sa, au fost construite două încăperi cu rol de închisoare.

Turnul Porții (1555), Markgröningen

Trecem pe lângă Wimpelinhof, construită în 1599 ca locuință. Zidul înconjurător al orașului era peretele din spate al casei. Acum se află acolo Muzeul Orășenesc. Hambarul alăturat a fost construit de primarul Orașului, Sebastian Vimpelin și de către soția sa în 1630 și adăpostește acum Arhiva orașului.

Strecurându-ne pe străduțe mai înguste, ne îndreptăm spre piața orașului. Casele vechi, acum renovate, aparțineau burgheziei bogate și au fost ridicate în secolele 15-17. Cea mai veche casă păstrată în oraș este din 1347.

acum, Biblioteca orașului

cea mai veche casă din oraș (1347)

In drum ne apar în cale și cele două biserici ale Orașului Vechi dar ambele sunt închise. Prima este o biserică catolică, Biserica Sfântului Duh, cunoscută și ca Biserica Spitalului și construită în secolul al 13-lea și cea de-a doua, protestantă, Biserica Sf. Bartolomeu, construită în același secol.

Biserica Sfântului Duh, sec.13

Biserica Sf.Bartolomeu, sec. 13

Piața Orașului Vechi ne întâmpină cu un cerc de case vechi, în fața cărora se află terasele restaurantelor sau cafenelelor, cu nelipsita fântână și clădirea impunătoare a vechii Primării. Aceasta a fost construită în anii 1440-1441, iar fântâna în 1499. La parterul clădirii primăriei vindeau măcelarii, brutarii și producătorii de sare, iar la etajul întâi – spre care urca o scară exterioară – se vindeau alte produse. Judecătoria și alte birouri administrative se aflau la etajul 2.

Primăria, 1440-1441

Orașul este plin de flori, așa cum vezi în mod obișnuit în Germania. Viața curge aici foarte liniștit. Deși mic, locuitorii găsesc tot ce le trebuie pentru traiul lor de zi cu zi. Mulți muncesc în Stuttgart și se întorc apoi aici pentru a scăpa de agitația și poluarea orașului.

A Stop on Deutsche Fachwerkstrasse, at Markgröningen

Markgröningen was first mentioned in a document of the Fulda monastery in 779. It is a small town (20000 inhabitants), at 20 km N-W from Stuttgart, which can be reached on the Deutsche Fachwerkstrasse, an itinerary of 2800 km from North to South Germany. A hundred towns belong to this road. I visited some on the Neckar-Schwarzwald-Bodensee segment (772 km). May be you have already seen, here on my blog, Esslingen and Bietigheim-Bissingen. About other two I will write now, starting with Markgröningen.