Traveling Hawk

Buses, subway and even taxis (with a special sign for this) may be paid with T money card. The card costs 1500 won and you may buy it at automated machines in the subway or at convenience stores like 7-Eleven, Buy the Way, GS25, Family Mart. They are rechargeable and you may cash the money not spent at the end of your vacation.

The Seoul subway was constructed starting 1974 and today it is one of the biggest in the world. It is very well marked in English, so everyone may use it very easy. Station names are pronounced in Korean, English, Chinese and Japanese.  At information points you may receive an English subway map, which gives you information about buying tickets, T money cards and obtaining refund. Big maps of the surrounding area give you information about the exit you need to use in order to reach a certain point. The subway is really easy to use, rapid and very clean. People are disciplined, they queue waiting the train. The stations could be used as shelter too, so they are endowed with masks and there are usage instructions (not to forget that this country is in an armistice since many years, so they need to be able to defend themselves).


There are little shops with food, newspapers and so on, in the stations. Some of them are real art exhibitions. Some of them are huge, with 14 exits or more. To transfer you need to walk kilometers but it is easy because of the signage and the color codes for the lines. There are lifts for elder people or disabled.


Knowing so much about Seoul public transport, you may start to plan for your trip!

Dupa cum va dati seama din titlu, acesta va fi mai mult un articol informativ, necesar celor care vor sa mearga la Seul. Dau aceste detalii deoarece daca pentru Hong Kong, Thailanda, China, Singapore sau chiar Vietnam, Cambodgia, Malayesia sau Indonesia am gasit numeroase relatari pe bloguri si forumuri, se pare ca mult mai putin romani (cel putin din cei activi pe internet) au calatorit in Coreea de Sud. Aceasta situatie se poate insa schimba si poate ajut astfel pe cineva!

Din capul locului vreau sa spun ca transportul public urban este minunat pus la punct, ca sa deserveasca un oras cu peste 10 milioane de locuitori, iar daca e sa luam in considerare aria metropolitana (Greater Seoul), vorbim de peste 20 de milioane!.

Va reamintesc, pentru a face mai usor calculele, ca 1$ face 1043 won si 1 euro, 1519 won. Cursul este, evident, fluctuant. Exista ATM-uri care au expus semnul Global si care accepta cardurile straine uzuale (VISA, Master). Cele mai bune banci pentru straini, pentru schimb valutar sunt Citibank, Hana Bank, Shinhan Bank si Korea Exchange Bank.

Despre cum ajungeti mai usor la si de la aeroport vi-am povestit deja in prima postare. Statiile unde opresc autobuzele speciale pentru aeroport sunt marcate distinct, chiar daca sunt comune cu alte statii de autobuz. Acum va voi povesti cum va puteti descurca in oras.

Reteaua de autobuze este extinsa, existand patru categorii: rosii, verzi, albastre si galbene. Cu acestea este mai greu sa va descurcati daca nu cititi alfabetul hangul, deoarece totul, inclusiv traseul, este scris in coreeana. De aceea eu le-am evitat. De asemenea, trebuie sa stiti mereu din ce zona vine (prima cifra) si in ce zona merge (a doua cifra), iar ultima sau ultimele doua cifre indica traseul de deplasare. Autobuzele circula de la 4.40 dimineata pana la 1 noaptea. Exista autobuze urbane albastre, verzi si galbene. Cele verzi sunt private si circula intr-n anumit cartier, iar cele galbene circula in centru, fiind mai de folos pentru obiectivele turistice si zonele de shopping. Autobuzele rosii, comode si de mare viteza, sunt interurbane, legand Seul de zonele invecinate precum Incheon, Suwon, Ilsan, etc. Autobuzele mai mici, cu rute mai scurte, leaga diverse zone rezidentiale ale orasului. Biletul se cumpara in autobuz si costa –  pana la 10 km – 1000 won cash sau 900 won cu card de transport.

Despre taxiuri am amintit deja in postarea despre sosirea la Seul, nu mai repet. La taxiurile obisnuite, taxa este de 2400 won pentru primii 2 km, apoi se adauga cate 100 won la fiecare 144 m. La taxiurile de lux (cele negre) se platesc 4500 won primii 3 km, apoi se adauga 200 won la fiecare 164 m. Eu am folosit taxiul doar de doua ori. In Seoul, din centru pana la locul de cazare (nu stiu cati km, nu m-am uitat) am platit 4400 won, adica mai putin de 3 euro, iar in Gyeongyu, o alta localitate unde am fost, am platit 10000 won ( 6 euro si ceva) pentru cca. 8-10 km. Partea buna in Coreea este ca nu se da bacsis, nici nu este asteptat.

Cardul de transport, reincarcabil, numit T money, se cumpara la automatele din metrou sau la magazinele de cartier de tip 7-Eleven, Family Mart, Buy the Way, GS 25, si costa 1500 won. O calatorie costa 900 won daca distanta este de pana la 10 km, adaugandu-se cate 100 won la fiecare 5 km parcursi in plus. Suma ramasa necheltuita se poate recupera tot la automate din metrou. De exemplu, in 6 zile in Seul am cheltuit pe metrou cam 18000 won, adica 11.60 euro.

Turistul mai foloseste si Seoul City Tour Bus, care realizeaza un circuit pe la majoritatea obiectivelor turistice si se foloseste pe principiul hop off/hop in, adica platesti un bilet de 10000 won si il poti folosi toata ziua. Statiile in care opreste, sunt marcate distinct. Sunt doua pe ora si se iau din acelasi loc in care ai coborat. Circuitul respectiv cuprinde 27 de statii. Autobuzul circula zilnic, mai putin lunea, intre orele 9-18. Exista un asemenea autobuz si pentru un tur de noapte dar acesta realizeaza un circuit pe un traseu dat, fara posibilitatea de a cobori. Costul sau este de 12000 won.

O sugestie foarte importanta pentru cei care mergeti anul acesta sau anul viitor la Seul si doriti sa vizitati si altceva in afara capitalei: in perioada 2010-2012 se desfasoara o importanta campanie de promovare turistica a Coreei de Sud pentru straini. In cadrul acestei campanii, se pun la dispozitia turistilor straini autocare gratuite, zilnic mai putin lunea, care circula pe rutele Seul – Gyeongyu; Seul – Busan si Seul – Jeonju. Se pot face inscrieri pe internet. Detaliile le gasiti aici http://english.visitkoreayear.com/english/benefit/benefit_07_01_01.asp

In sfarsit, ajung sa spun cateva cuvinte despre metroul seulit,mijlocul de transport pe care l-am folosit cel mai mult. Lucrarile la metroul din capitala Coreei de Sud au inceput in 1974, iar astazi acesta se numara printre cele mai mari din lume. Are 9 linii principale si mai multe secundare si nenumarate statii. Daca sunteti curiosi, gasiti detalii pe internet, nu vreau sa incarc articolul. Desigur, turistului obisnuit ii sunt de folos doar cateva linii.

O nota speciala: metroul este foarte curat, atat in vagoane, cat si in statii, inclusiv toaletele publice.

Nu va ghidati dupa fotografiile mele: metroul nu arata intotdeauna asa. Eu nu l-am folosit prea mult la ore de varf, cand e o mare de oameni, si, chiar si asa, l-am vazut atat de gol doar sambata dimineata, la 8.30!

Cum va descurcati la metrou? Toate indicatiile sunt scrise si in engleza, asa ca nu aveti alta problema decat sa fiti atenti si sa le urmati.

Mai intai, evident, va cumparati biletul, care costa intre 900-1400 won calatoria, functie de distanta. Alternativa o constituie cardul T money, care va ofera si o reducere de 100 won de calatorie! In toate statiile gasiti automate pentru bilete, unde va alegeti limba in care vorbiti cu ele (engleza, presupun:) si gata, il puteti cumpara! Ghiseele existente in unele statii sunt doar pentru informatii, nu puteti cumpara bilete acolo. In schimb, puteti primi o harta a metroului, in limba engleza.

Veti observa ca denumirea statiei este scrisa si in engleza, existand si o numerotare a statiilor (ca la metroul din Beijing). In plus, acest pliant va invata si cum sa cumparati biletul si cum sa va recuperati banii necheltuiti de pe cardul de calatorie.

In metrou, statiile sunt anuntate in coreeana, engleza, chineza si japoneza. Unele vagoane au panouri pe care ele apar si in scris, insotite de indicarea partii pe care se afla coborarea.

Metroul se afla la adancime destul de mare, fiind necesar sa coborati (si apoi sa urcati!) 45-50 trepte.

Dupa cum observati in a doua fotografie din acest set, s-a adaugat o sina pentru a usura efortul celor care doresc sa isi ia bicicletele cu ei in metrou pentru a le folosi apoi in alte zone. Operatiunea este in curs de desfasurare.

Unele statii sunt foarte intinse, avand un numar mare de iesiri (chiar 14),  ceea ce solicita atentia turistului care trebuie sa stie unde doreste sa iasa la suprafata. De asemenea, pentru transfer, se fac uneori kilometri pe sub pamant! Pentru persoanele in varsta si cei cu disabilitati exista lifturi, pe care insa nu le-am prea folosit, fiind prea solicitate.

In toate statiile exista panouri protectoare, motiv pentru care nici nu am fotografiat nici un tren. Pe ele este indicata statia precedenta, cea actuala si urmatoarea. Oamenii se aseaza frumos, pe doua randuri, in fata usii. La oprirea trenului, asteapta cu rabdare sa se coboare, apoi se urca. Asta spre deosebire de Beijing unde se urca si se coboara in acelasi timp, fiecare cum poate (parca am mai vazut uneori si prin Bucuresti sistemul…)

De asemenea, tot in statii veti gasi harta zonei inconjuratoare, ca sa va puteti orienta mai usor. De multe ori, daca am parut in dilema, s-a apropiat cineva care s-a oferit sa ma ajute. Cand nu stia, suna pe cineva si intreba!

Nu trebuie sa uitam nici faptul ca aceasta tara traieste intr-un armistitiu de foarte multi ani si ca trebuie sa fie pregatita sa se apere oricand (dovada, atacul din ianuarie a.c.). De aceea, metroul joaca si rol de adapost. In statii sunt dulapuri cu masti si instructiuni de folosire.

As you know, I have spent the Easter vacation at Seoul, South Korea. After months of reading forums, blogs, internet sites and touristic guides, the day of departure was here. First a short flight (2 and a half hours) from Bucharest-Otopeni to Helsinki, and then a much longer one (eight hours and forty five minutes) to Seoul.

The whole itinerary covers aprox. 10000 km. Over Finland, I saw the frozen lakes and then, we were above the clouds and the night came. At sunrise, I followed the thin line which parted the sky and the Earth at horizon, a red line first and then the whole air was pinkish and the Korean soil appeared beneath. 


At arrival, I saw a welcome board and then I found my trolley, after traveling with a shuttle train to the area of baggage claim. In the Arrival zone it is a tourist information point, where I collected the first leaflets and maps and received two consistent brochures.


Out of the airport, I found the bus no. 6011 which I have to ride to my address. Everybody around was ready to help and people do speak English! I have been told  or I read on internet that English is not extensively spoken in South Korea but, somehow, I always managed to find somebody who did! If not, having written in Korean the name of the place I was going to, always helped. People went beyond themselves to help, even calling friends to ask for answers!


After one hour and 20 minutes I arrived to my destination and I walked 10 minutes to the hostel. About Inside at Home hostel and the area I lived in Seoul for a week, I will tell in my next post.

Dupa cum stiti, mi-am petrecut vacanta de Paste la Seul, in Coreea de Sud. Dupa luni de citit pe bloguri si forumuri, ghiduri turistice si diverse site-uri pe internet, a venit, in sfarsit, ziua plecarii. Dupa o noapte aproape nedormita in acceleratul Timisoara-Bucuresti, ajung la Otopeni  si astept sa treaca orele…

Compania Finnair m-a dus, intr-un zbor de doua ore si jumatate, de la Bucuresti pana la Helsinki, survoland Ucraina, Belarus, Lituania si Estonia.

Zborul a decurs normal, in grafic, doar ca la Helsinki am aflat ca nu am deloc o ora si cincizeci de minute la dispozitie, cum scria pe biletul meu, ci doar patruzeci si cinci de minute! Trebuia deci sa ma grabesc spre sala de imbarcare. Aici, o gramada de coreeni au modificat peisajul.

Vad avionul pe pista. Un asemenea motor iti da incredere, nu? Ne imbarcam si plecam. Privesc pe geam un strat de nori negri deasupra marii inghetate, in timp ce monitoarele incep sa ne arate traseul si sa ne informeze cu privire la distanta de parcurs de la Helsinki la Seul.

Sunt 7039 km, pe care ii vom parcurge in opt ore si patruzeci si cinci de minute. Un timp, mai vedem intinderile si lacurile inghetate ale Finlandei apoi, ridicati deasupra norilor, lumea dispare pentru noi, inghitita treptat de noapte.

Petrec a doua noapte fara prea mult somn si, cand cred ca s-ar putea sa rasara deja soarele, ridic incet acoperitoarea hubloului. Urmaresc cu incantare spectacolul rasaritului, de la o dunga care desparte cerul de deasupra de cerul de dedesubt, pana la trandafiriul diminetii, care ne gaseste deasupra Marii Galbene.

Si iata tarmul spre care ma indrept, cu o puzderie de insule, printre care si cea pe care este construit Aeroportul International Incheon.

Voi vedea imediat cat de bine ma pot descurca, cum sunt oamenii, cum stau cu semnalizarea pe aeroport, daca mi-a ajuns bagajul sau s-a ratacit, cum gasesc autobuzul si alte asemenea maruntisuri care te preocupa cand ajungi pe un aeroport, mai ales cand esti singura, la 10000 km de casa.

Primul lucru care ma face sa zambesc este panoul mare, pe sub care trecem:

Mai departe, totul decurge normal, ca si cand as fi intr-un loc familiar. Un panou mare, electronic, ne informeaza imediat, in engleza dar – daca vreti – si in coreeana, chineza si japoneza – de pe ce banda ne putem recupera bagajul. Apoi, un semn ne indreapta spre trenul care ne duce in zona de sosire a bagajelor, sa nu obosim prea tare, facand km pe aeroport!

Dupa ce rasuflu usurata ca mi-am gasit trolerul, ies in sala de sosiri, unde nu ma asteapta nimeni si trebuie sa cercetez mai departe cum imi voi continua drumul. Sala e imensa dar prietenoasa, plina de flori. Acolo se afla un punct de informare turistica, de unde “recoltez” primele pliante si o harta. Cele trei fete de acolo sunt tare prietenoase. A fi european e o buna carte de vizita, asa ca primesc, in plus si doua brosuri consistente despre Coreea si despre mancarea traditionala coreeana. Apoi, mi se scrie in coreeana numarul si directia autobuzului pe care il caut si sunt indrumata la un ghiseu. De acolo, afara, pe peronul autobuzelor.

De la aeroport se poate ajunge in oras cu taxiul sau cu “limousine bus”, autocare confortabile care merg pe diverse trasee. Un taxi, de la aeroport in centrul orasului, costa intre 60000-100000 won dar trebuie sa stii ca cele albe/argintii/portocalii sunt mai ieftine, in timp ce cele negre, de lux, pot costa cu pana la 50% mai mult!  Cu autobuzul, drumul dureaza o ora si 15-20 de minute, in functie de trafic si este mult mai ieftin. O alta posibilitate ar fi AREX, expresul de aeroport, in doua variante: direct in centru, cu un parcurs de 43 minute sau cu statii intermediare cu acces la metrou, cu un parcurs de 53 minute.

Eu am folosit autobuzul, care era mai ieftin si ma ducea direct pana la 10 minute de mers pe jos de hostel. Cei de la hostel mi-au trimis toate indicatiile necesare pentru a ajunge la destinatie. Stiu ce numar de autobuz sa caut, stiu cate statii voi merge (de pe internet) si stiu cat voi plati – 10000 de won, adica ceva mai mult de 6 euro. Pentru calcule viitoare, retineti ca rata de schimb (in ziua sosirii mele) era de 1043 won pentru 1$ si 1519 won pentru 1 euro. Se prefera dolarii, ca peste tot in Asia, dar se accepta orice valuta convertibila.

Pe peron, un domn cu manusi albe, care supraveghea mersul autobuzelor s-a oferit imediat sa ma ajute, vorbind o engleza corespunzatoare. Mi-a mai adus o harta, m-a intrebat unde merg si mi-a spus la a cata statie sa cobor si chiar m-a dat, ca pe un copil, in grija soferului care sa se asigure ca voi cobori unde trebuie! O tanara, care vorbea si ea engleza, mi-a spus sa stau langa ea, fiindca ea va cobori cu o statie inaintea mea 🙂 Ma simt chiar rasfatata! Nu ma asteptam la atata solicitudine.

Si am pornit, iesind imediat pe autostrada cu cate 3 benzi pe sensul de mers.

Dupa aproape o ora intram in Seul. Privesc curioasa pe geam, totul e nou aici pentru mine. Vad un oras care imi pare foarte curat, cu o arhitectura variata. Trecem pe langa un muzeu, un palat, constructii mai noi sau mai vechi.

Am ajuns! Cobor din autobuz si urmez semnul spre Universitatea Sungkyunkwan, in apropierea careia se afla hostelul Inside at Home, care va fi casa mea timp de o saptamana. Dar despre el si zona in care stau, va voi povesti in postarea urmatoare.