Gozo, insula plină de comori

Posted on by December 28, 2017
5

Daca va decideti pentru o calatorie in Malta, trebuie sa stiti ca aceasta va fi, in primul rand, una culturala. Nu va asteptati la tone de nisip auriu si apa calda, buna de balacit pentru ca veti fi dezamagiti. Malta nu este o asemenea destinatie! Daca insa sunteti pregatiti sa va intalniti cu o istorie mai veche decat cea a piramidelor, cu un minunat amestec de culturi si civilizatii, cu credinta adanca si harnicia unui popor mic (numeric), care traieste o viata moderna pe trei insule tasnite din Mediterana, la jumatatea drumului intre Europa si Africa, mergeti in Malta!

Azi vreau sa va povestesc despre excursia in Gozo, a doua insula a Maltei, ca marime. Supranumita si Insula lui Calypso, Gozo are cca. 31000 de locuitori harnici, care produc aproape tot necesarul de legume si fructe al tarii. Densitatea bisericilor – 22 – raportata la numarul de locuitori (31000) este un bun indicator al credintei gozitanilor. Capitala insulei este orasul Victoria, numit astfel doar din 1897, in cinstea reginei Marii Britanii. Numele sau original este Rabat si locuitorii il folosesc frecvent si astazi.

Am plecat dimineata, devreme, din portul Cirkewwa – in nord-vestul insulei Malta, cu un ferry. Traversarea dureaza 25 de minute, iar un bilet costa 4.65 euro/persoana. Pana in port ne-a adus din Buggiba, unde eram cazati, un microbuz al firmei de turism de la care am cumparat excursia.

Este sfarsitul lui aprilie si vremea este minunata pentru a calatori in Malta. In timpul verii caldura este mare. Debarcam in micutul port Mgarr (pronuntat Imgar), de unde ne preia – cu alt microbuz – Manuel, care ne va fi azi sofer si ghid in acelasi timp. Daca sunteti pe cont propriu, din port puteti lua autobuzul nr. 25 care va va duce pana in Victoria.
ne apropiem de Gozo
portul Mgarr

Mergem mai intai la Xaghra (pronuntat Sagra), sa vedem templele de la Ggantija. Intrarea costa 3.50 euro/persoana. Aceste structuri neolitice au 5600 de ani, cu 1000 de ani mai mult decat piramidele! Nu stiam, pana nu m-am documentat pentru calatoria in Malta, ca exista constructii mai vechi. Este vorba despre doua temple alaturate, care prezinta, fiecare, cate un ax central, constructia in sine avand o forma de frunza in jurul axului. Langa intrarea la temple, producatori locali isi vand produsele ecologice.

Itinerarul excursiei ne-a purtat apoi spre biserica Ta Pinu. Se spune ca, in iunie 1883, o taranca ar fi auzit vocea Fecioarei Maria, in timp ce se ruga intr-o capela veche, din sec. al XVI-lea. In 1931, s-a construit actuala biserica, care include acea capela. Papa Pius al XI-lea a ridicat-o la rang de basilica. Este o biserica moderna, cu cateva mozaicuri frumoase in altar, care – alaturi de teme religioase – prezinta si flora locala!
Mergem pentru pranz, in statiunea Xlendi (pronuntat Slendi), prilej pentru o scurta incursiune fotografica pe malul golfului.
In continuare, ne indreptam spre Dwerja, un loc care adaposteste trei “minuni” ale insulei. Este vorba despre Fereastra albastra, “marea” interioara si Fungus Rock.
“Marea” interioara este o parte ramasa dupa retragerea tarmului marii si care comunica azi cu restul printr-un tunel.
Fereastra albastra este o formatiune stancoasa, alcatuita din doua coloane cu un diametru de cca. 40 m, unite printr-o lespede de cam 100 m lungime, suspendata la 20 m deasupra marii. Impreuna formeaza aceasta “fereastra”. Este unul dintre locurile preferate de scufundatori pentru a intra in mare. Noi suntem preveniti ca, in pauza care ni se da, sa nu ne aventuram la baie in acest loc deoarece, datorita curentilor foarte puternici, s-au intamplat cateva tragedii.
In sfarsit, cea de-a treia “minune” o constituie Fungus Rock sau Piatra Ciupercii. Este numita astfel deoarece aici crestea Fungus Gaulitanus, o ciuperca cu proprietati terapeutice misterioase, foarte apreciata de cavalerii Sf. Ioan. Acestia o pazeau fara incetare, cel prins ca fura fiind condamnat pe loc la moarte. Stancile abrupte nu puteau fi escaladate dinspre mare.Ciuperca era atat de apreciata de nobili si de capetele incoronate ale Europei, incat constituia un dar de pret pentru vizitatorii de vaza ai insulei. Stancii i se mai spunea si Stanca Generalului (il-Gebla tal-General).

Pe tarmul stancos, in locurile in care a patruns – in vreme de furtuna – apa de mare, aceasta se cristalizeaza, dupa evaporare, cristalele mici de sare stralucind in lumina soarelui.

As mai sta in acest loc minunat, sa ascult valurile lovindu-se de Fungus Rock dar trebuie sa plecam. Ne indreptam acum spre capitala dar, inainte, facem un scurt popas in Gharb pentru a vizita un mic muzeu privat de etnografie si folclor. Muzeul este adapostit intr-o casa malteza tipica din sec. al XVIII-lea si prezinta, in 28 de incaperi, un inventar complet al unei gospodarii. Pare o mica fortareata intarita, cu o curte interioara. Intrarea la muzeu costa 2.50 euro/persoana.Biserica din mica piata unde se afla muzeul a fost proiectata de Borromini, acelasi arhitect care a proiectat si Biserica Sf. Agnes din Piata Navona de la Roma. Se apreciaza ca este cea mai mare reusita arhitecturala intre cele 22 de biserici ale insulei.

In periferia Victoriei, oprim 15 minute la Fontanella, locul in care femeile veneau dupa apa sau ca sa spele. Alaturi, un magazin de branzeturi si unul de vinuri malteze, ne imbie cu bunatati.
In sfarsit, intram in Victoria. Arhitectura nu difera de cea a celeilalte insule. Casele sunt din acelasi calcar de culoare galbuie si sunt prevazute cu ferestrele tipic malteze.

La Citadela urcam pe langa piata – il-Tokk -, admirand in treacat si cateva produse de artizanat local, expuse intr-o vitrina.
Citadella sau Gran Castello este o fortificatie foarte veche a orasului, care a trecut, in timp, prin numeroase transformari. Dupa marea victorie asupra turcilor, in urma marelui asediu din 1565, cavalerii ordinului ioanit au refortificat-o pentru a o include in lantul de aparare al Maltei. In secolul al XVII-lea, a fost ridicata biserica baroca, dupa planurile arhitectului maltez Gafa, pe locul unui templu roman. In urma unui cutremur din 1693, multe cladiri din interiorul citadelei au fost afectate. Ele se afla acum in curs de renovare, utilizandu-se vechile planuri. In interiorul citadelei exista mai multe muzee: cel al catedralei, arheologic, de istorie naturala si de folclor.
Pe langa insemnatatea sa istorica si culturala, citadela ofera privelisti panoramice asupra intregii insule Gozo. Citadela se afla in patrimoniu UNESCO.
Ziua noastra pe Gozo s-a incheiat aici. Plecam spre port cu sentimentul ca aici trebuie sa revenim, sa stam mai mult, sa ne patrundem de spiritul locului. La Cirkewwa ne asteapta microbuzul care ne duce la hotel, incheind o zi minunata care ne-a daruit o multime de amintiri.

Cirkewwa


Camden Town Market

Posted on by May 11, 2017
10
Mai putin batut de turistii care viziteaza Londra in 3-4 zile si prefera sa vada locurile de referinta, Camden Town Market este un loc plin de culoare si fantezie, in care poti petrece o zi intreaga daca stai in Londra mai mult timp.

Se ajunge usor cu linia de metrou Northern, statia Camden Town. Pentru cei care vor ceva mai deosebit, se poate lua o barca de la Little Venice (in spatele garii Paddington). Un drum costa 5.20 lire englezesti si un drum dus-intors, 6.60 lire.

Locul in care se lanseaza moda de avantgarda, Camden Town Market atrage in fiecare weekend peste 100000 de vizitatori, cifra anuala ajungand la 5 milioane de oameni. Aceasta este cea mai mare piata de strada din Marea Britanie.

Pe langa magazine de tot felul, cu cele mai inimaginabile marfuri, se afla aici o multime de puburi si restaurante sau locuri de mancat pe strada, astfel incat orice buzunar face fata provocarii.

De fapt, Camden Town Market inseamna 6 piete, nu una! Prima, cea originala, Camden Lock Market a fost inaugurata in 1972. Inverness Street este cautata mai ales pentru legume si fructe, cele mai proaspete din Londra, se spune! Canal Market, cu multimea sa de terase, se intinde de-a lungul canalului Regents, oferind o priveliste interesanta a ecluzelor care inchid canalul si a barcilor care circula pe acolo.

Cea mai noua este Stables Market, amenajata pe locul unui fost spital veterinar pentru cai, din epoca victoriana. Si aici, o multime de standuri ofera mancare indiana sau chinezeasca, abunda magazinele de antichitati. Piata este impodobita cu opere de arta din bronz, infatisand scene cu cai.

Oriunde te-ai duce, este un loc plin de viata care nu se poate sa nu te prinda. Fiecare gaseste aici ceva pe gustul sau, chiar daca va fi vorba doar despre un muffin de ciocolata si o cafea, servite pe o terasa pe Regents Canal. Dar nu e doar atat… Pe mine personal m-a atras spectacolul strazii, simplu si adevarat, dar va las sa judecati singuri, dupa fotografii.

Odon Lechner, Gaudi estului european

Posted on by December 28, 2017
7
Unii ii spun Gaudi maghiar, altii il numesc Gaudi estului european. Oricum l-ar numi, Odon Lechner este creatorul stilului maghiar Art Nouveau, numit si secession maghiar. Operele sale pot fi admirate nu doar la Budapesta, ci si la Szeged si Kecskemet sau la Zrenjanin (Serbia) si Bratislava.(Slovacia).
In operele sale reprezentative, el a utilizat in mare masura ceramica de Zsolnay. Aceasta este produsa intr-o fabrica infiintata la 1853 de Miklos Zsolnay si condusa apoi, pana in 1900, de catre fiul sau. Succesul acestei ceramici a venit la expozitia de la Viena din 1873, cand fabrica a primit numeroase comenzi din Franta, Anglia, Rusia si S.U.A. Si alti arhitecti au folosit acest material asa ca aceasta ceramica poate fi admirata si pe acoperisul Bisericii Matthias, al Parlamentului sau al Bailor Gellert.Dintre lucrarile sale din Budapesta, trei sunt cele mai reprezentative: Muzeul de Arte Aplicate, Institutul Maghiar de Geologie si Trezoreria. Primele doua se pot vizita, al treilea, evident, nu.
Muzeul de Arte Aplicate se afla pe Calea Ulloi (Ulloi ut). Pana in Kalvin ter se poate ajunge cu un metrou si de acolo, pe jos. Daca se merge pe strazile laterale se mai pot admira si alte edificii, unele chiar Art Nouveau. La muzeu exista o expozitie permanenta de obiecte Art Nouveau precum si expozitii temporare. Pentru fiecare se plateste un bilet separat de intrare. Pentru prima, am platit 800 Ft/persoana ( mai putin de 3 euro). Pentru cine doreste sa vada toate cele 4-5 expozitii, exista un bilet integral, care costa 2500 Ft (aproape 9 euro). Cladirea se poate fotografia fara restrictii. Daca doriti sa fotografiati exponate, taxa este de 2000 Ft (cam 7 euro).

Afara era cam innorat si asta a afectat fotografiatul si erau si o gramada de fire pe care le-am evitat, cat am putut. Iata o selectie din ce am fotografiat eu aici:

La Institutul National de Geologie (construit in 1899), pe Stefania ut, se poate ajunge cu metroul M1 pana la statia Stadionok, apoi pe jos sau cu autobuzul 75. Intrarea costa 500 Ft (mai putin de 2 euro). Muzeul este unul de fosile, pietre si minerale si are si o sectie de istorie a cartografiei si geologiei in Ungaria. Este deschis doar in zilele de joi, samabata si dumineca, intre orele 10-16. Pe mine ma interesa interiorul cladirii, mai putin exponatele. Intrucat chiar cand am iesit din metrou ploua, conditiile de fotografiat au fost si mai vitrege.

Trezoreria, in apropierea statiei de metrou Arany Janos, aproape de Banca Nationala a Ungariei. Culorile sunt mai sterse si contrastul mai slab la aceasta cladire. Momentan, parterul este in renovare.


Odon Lechner, Gaudi of the European East

Odon Lechner is named by some the Hungarian Gaudi, and by others Gaudi of the European East. He is the founder of the Hungarian Art Nouveau.His works may be admired not only in Budapest but also in Szeged and Kecskemet or in Zrenjanin (Serbia) and Bratislava (Slovacia). The most important of his works, in Budapest, are The Museum of Applied Arts, The Hungarian Institute of Geology and the Treasure House.

Veneția – măști și sticlă de Murano

Posted on by May 11, 2017
9
Venetia este un oras in care te poti duce oricand. Poti petrece acolo un sejur sau poti face o excursie de city break. Intotdeauna proaspata, intotdeauna cu ceva nou de oferit, Venetia este un spectacol continuu. Poti cauta palatele ei sau podurile nenumarate, fantanile vechi din micile piatete, poti zabovi pe Podul Rialto pentru a privi oamenii, te poti delecta in muzeele ei.

Intr-o zi din anul trecut mi-am propus sa ma uit prin vitrine sau pe strazi dupa masti si obiecte din sticla de Murano. Si unele si altele sunt cumparate ca suveniruri de turisti, asa ca magazinele cu asemenea marfa abunda pe strazile orasului.

Mastile, traditionale pentru carnavalul venetian, sunt foarte variate ca forma, culori si materiale intrebuintate. Sticla de Murano poate fi cumparata sub diverse forme: obiecte utile (ex. lustre, farfurii, pahare, etc.), obiecte decorative, bijuterii – foarte cautate si apreciate de doamne. Iata ce am ales pentru voi, sa va arat azi:



Art Nouveau la Budapesta (2)

Posted on by December 28, 2017
3
Am continuat “vanatoarea” de edificii Art Nouveau si astfel am gasit Casa Bedo sau Casa stilului secession ungar, de pe strada Arany Janos. Pacat ca era inchisa si nu am putut sa o vizitez! A fost construita in 1903 si adaposteste o expozitie permanenta iar, la parter, o cafenea si un mic magazin.
In Pesta, langa Podul Libertatii, se afla o constructie datand de la 1890 si refacuta in 1994, foarte frecventata de turisti. Este vorba despre Hala Comerciala Centrala, o piata acoperita, unde se vand marfuri agroalimentare si nu numai si unde, daca ai bani mai putini, poti manca bine si ieftin “la botu’ calului” sau chiar la un mic restaurant cu autoservire. Tot aici gasesti “suveniruri” culinare de tip boia de ardei, pasta de ardei, salam Pick.
Daca treci podul pe celalalt mal al Dunarii, Hotelul Gellert etaleaza si el acelasi stil de constructie Art Nouveau.
La capatul altui pod budapestan, Podul Szecheny (Podul cu lanturi), puteti admira Palatul Gresham construit in stil Art Nouveau in anul 1907, dupa proiectul fratilor Vigo si al lui Zsigmond Quittner. Cladirea, transformata partial in hotel de lux, este o capodopera a genului. Numele sau vine de la Sir Thomas Gresham, intemeietorul Bursei din Londra si de la Societatea de asigurari cu acelasi nume, care a comandat lucrarea.
Si daca mai puteti si mai vreti, putem discuta peste o zi-doua despre minunatele edificii ale lui Odeon Lechner, supranumit Gaudi maghiar sau Gaudi estului european.

Art Nouveau la Budapesta (1)

Posted on by December 28, 2017
4

Dupa cum scriam in prededenta postare despre Budapesta, de data aceasta obiectivul meu central a fost acela de a vedea cateva creatii arhitecturale Art Nouveau/Jugendstil tipic unguresti. De mai multi ani ma intereseaza acest stil, mai ales sub aspect fotografic, si am adunat deja destul de multe fotografii de pe unde am umblat.

Pentru cei care nu stiu sau vor sa afle mai multe, numeroase site-uri le pot oferi detalii. Daca ne uitam in Wikipedia ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Art_Nouveau) aflam ca “Art Nouveau (termen provenit din limba franceza inseamnand Arta noua) este un stil artistic manifestat plenar in artele vizuale, designul si arhitectura de la inceputul secolului 20…….”

Stilul este caracterizat de linii curbe, inclusiv la feronerie, si motive luate din natura (plante sau parti din plante, animale, scoici, oameni sau fetele acestora, fiinte fantastice).

Doream sa vad mai ales operele arhitecturale ale lui Odeon Lechner, arhitect maghiar renumit in Art Nouveau dar, in drum spre ele, am gasit multe altele. Pentru ca, asa cum spune si definitia, avem de-a face cu o arta vizuala, va las sa vedeti fotografiile si sa apreciati singuri.



Murano – Burano – Torcello

Posted on by December 28, 2017
13

Anul trecut, intr-o excursie de 4 zile la Venetia, am decis sa mergem sa vedem cele trei insule din laguna: Murano, Burano si Torcello. Este o excursie usor de facut cu vaporetto numarul 42 si LN.

Noi am locuit in cartierul San Polo, asa ca l-am luat de la capat, de langa Piazalle Roma. Era o zi frumoasa cu soare, la sfarsit de aprilie. La Murano, cum era de asteptat, lume multa. Capitala mondiala a sticlei, cum este el considerat, atrage in fiecare an o multime de turisti.

Un port comercial in secolul al VII-lea, ajuns atat de prosper in secolul al X-lea incat avea moneda proprie, Murano a devenit important pentru fabricarea sticlei o data cu decizia republicii venetiene, din anul 1291, de a muta atelierele de sticlarie la Murano, din cauza pericolului de foc pe care il reprezentau pentru Venetia.

Sticlarii erau cetateni privilegiati ai republicii, avand dreptul sa poarte sabie si sa-si casatoreasca fiicele cu nobili venetieni. In schimb, nu aveau voie – sub amenintarea cu moartea – sa paraseasca republica. De ce? Pentru ca erau singurii din Europa care stiau sa fabrice oglinzi si detineau secretele unor tehnici speciale de prelucrare a sticlei (sticla laptoasa, sticla smaltuita, sticla cu foita sau fire de aur) si de imitare a pietrelor pretioase. (credit site-ului lui Durant si Cheryl Imboden – Venice for Visitors)

Se pot vizita aici atelierele in care se fabrica sticla,

…doua din cele patru biserici ramase in Murano, dupa distrugerea si inlocuirea lor cu ateliere de sticlarie, in timpul ocupatiilor franceza si austriaca (1797-1866)
…va puteti plimba de-a lungul canalelor, admirand case si palate construite in stil venetian:
…sau, pur si simplu, puteti manca la o terasa asezata chiar pe canal, avand pe masa vaze mici cu trandafiri din…sticla de Murano, cum altfel?!
Plimbandu-va, veti observa pe multe case medalioane din mosaic colorat:
Mergand spre port, sa va imbarcati pentru Burano, veti trece pe langa turnul cu ceas, ridicat in Campo Santo Stefano, pe locul unei biserici din secolul al XII-lea:
Ne-am continuat periplul mergand la Burano cu LN. Se poate merge si direct din Venetia, cu vaporetto nr. 12 si 14, de la statia Fondamenta Nuove. Insula se afla la 7 km nord de Venetia. Din cate am aflat de pe insula, aceasta este locuita doar cat tine sezonul turistic. Ea nu mai poate oferi locuri de munca in afara celor legate direct de turism, asa ca oamenii s-au mutat in alte parti. La apropierea de insula dar si din multe locuri de pe ea, veti putea vedea turnul inclinat al Bisericii San Martino.Turistii vin la Burano, atrasi de arhitectura sa proprie, de casutele mici, inghesuite si foarte viu colorate care reprezinta bune subiecte pentru fotografi. De asemenea, insula este vestita pentru dantela lucrata de mana desi, in prezent, putine tinere mai invata si practica aceasta arta si meserie. In mare parte, ceea ce se vinde pe insula, provine din Asia. Adevarata dantela este foarte scumpa asa ca nu va lasati pacaliti!


In continuare, mergem la Torcello. Desi in secolul al V-lea insula a fost loc de refugiu din calea hunului Attila, dupa 6 secole insula s-a inmlastinat, locuitorii trebuind sa caute alte locuri in care sa poata trai.Basilica Santa Maria Asunta, datand din secolul al VII-lea (639), este principala atractie pentru Torcello. Intrarea in catedrala costa 4 euro, ea fiind deschisa pentru vizitare zilnic, intre 10-12.30 si 14-18.30. Ernest Hemingway a stat si el un timp pe insula.

In drum spre Marmaris, Troia

Posted on by December 28, 2017
4

Acum trei ani am facut ceea ce credeam ca nu voi face, adica o calatorie in circuit, cu autocarul, prin Turcia si cu sejur de o saptamana la Marmaris, cu plecarea din Bucuresti. Spun asta pentru ca mi-e cam peste mana sa merg o noapte intreaga de la Timisoara la Bucuresti si apoi sa stau o zi intreaga in autocar. Era insa prima oara cand mergeam in Turcia si doream sa impusc doi iepuri deodata: sa am un sejur acolo si sa si vad ceva din aceasta tara, inclusiv putin din Istanbul. Si cum arta cere sacrificii…

Iata-ne deci intrati pe teritoriul Turciei unde, la cca.25 km de granita, oprim la Edirne sa vizitam celebra capodopera a lui Mimar Sinan, Moscheea Selimiye. Mitologia greaca pretinde ca Oreste, fiul lui Agamemnon, a construit aici orasul Orestia, devenit in timpul stapanirii romane Hadrianopolis, capitala provinciei Tracia. Ma itarziu, capitala a mai avut o epoca de glorie, intre 1365-1457, cand a fost si capitala Imperiului Otoman.

Edirne mai este cunoscut in Turcia si pentru festivalul anual de lupta care se desfasoara aici. In oras exista chiar si un monument inchinat acestui eveniment.De aici ne indreptam spre Peninsula Gelibolu, spre portul Eceabata de unde, in ziua urmatoare traversam stramtoarea Dardanele, spunand adio pentru un timp partii europene a Turciei. Traversarea cu ferry-ul dureaza jumatate de ora.

partea europeana a Turciei
stramtoarea Dardanele
partea asiatica a Turciei

De pe ferry vedem in Cannakale calul troian folosit la filmarile pentru “Troia”, ca o anticipare a vizitei pe care o facem la Truva, antica Troie, la 32 km sud de Cannakale. Biletul de intrare la situl arheologic costa 10 lire turcesti (TL). Prin sit ne conduce un arheolog turc foarte competent, care ne spune ca nu au fost scoase la suprafata pana in prezent decat un sfert din vestigiile vechii Troii, care numara 9 straturi suprapuse. Orasul adapostrea cca. 15000 de oameni, ceea ce este foarte mult pentru vremurile acelea. Despre Troia cred ca nu trebuie povestti prea mult, istoria fiind cunoscuta din Iliada lui Homer sau, pentru cei care nu au citit, din filmul cu acelasi nume (care insa dezvaluia prea putin din detaliile istorice). Situl este patrimoniu UNESCO.

Izmirul, antica asezare Smyrna, este al treilea oras al Turciei, ca populatie. Asezat la Marea Egee, in Golful Izmir, el a intrat sub autoritate turca abia in anul 1922.
De la Izmir, drumul se desfasoara spre Marmaris, spre care coboram in serpentine, dupa ce i-am admirat de sus asezarea la poalele muntilor. Din ziua urmatoare a inceput sejurul nostru acolo.

Hoch, am Dachstein Land

Posted on by December 28, 2017
6

Cam asa suna refrenul unui popular cantec austriac, adica “acolo sus, in tinutul Dachstein”. E un cantec pe care l-am auzit in copilarie si pe care, mai tarziu, l-am asociat cu Heidi, nu stiu de ce fiindca ea e din Elvetia, nu din Austria dar asa credeam eu pe atunci.

Vara trecuta, fiind in Saltzkammergut, m-am gandit ca ar fi bine ca, in sfarsit, sa vad si eu cum stau lucrurile in tinutul acela de sus. Am plecat din Gasteiner Tal (Valea Gastein), de la pensiunea la care ne-am cazat, chiar la intrarea in vale, in afara de orice localitate, intr-un traseu in circuit, trecand prin St. Pongau, unde am vizitat catedrala si spectaculoasele Liechtensteinklamm (Cheile Liechtenstein).

St. Pongau
Liechtensteinklamm

In continuare, cu foarte scurte opriri in Altenmarkt si Radstadt, ambele ca niste mici bijuterii, am ajuns in preajma localitatii Schladming. Mic orasel minier, in ultimele decenii s-a transformat intr-o foarte cautata si apreciata zona de schi. De acolo, nu peste mult timp incepem sa urcam spre Ramsau am Dachstein, o mica statiune foarte iubita de turisti pentru panorama frumoasa a Dachsteinului. Ne oprim aici sa mancam, apoi vizitam bisericuta cu cimitirul micut, unde sunt inmormantati alpinistii invinsi de munte.

Altenmarkt


Radstadt

Schladming

Ramsau am Dachstein
Ne continuam drumul spre telegondola care urca la Dachstein, pana aproape de varf. Un drum dus-intors costa 29 de euro ( da, in Austria instalatiile pe cablu sunt scumpe). Telegondola urca din 20 in 20 de minute. Varful are 2995 m. Intregul masiv face parte din patrimoniul natural UNESCO, din 1997. Sus este unrestaurant mare, unde bem o cafea si admiram peisajul. Stanci si multa, multa zapada in 19 iulie si schiori in actiune. Nu suntem echipati corespunzator fiindca noi vroiam sa vedem doar varful mai de aproape, asa ca ne invartim pe terasa de sticla, atarnata deasupra haului (nu fara emotii la inceput, recunosc). E ciudat sa vezi sub picioarele tale un abrupt si, mult mai jos, platoul de pe care ai plecat, iar tu sa te simti si chiar sa fii, suspendat deasupra lor. Albul imaculat al zapezii si cerul foarte albastru ne amintesc de zilele de iarna petrecute in Retezat.
varful Dachstein (2995 m)

Curand trebuie sa plecam, se anunta inchiderea restaurantului si ultima cursa de coborare a telegondolei. Se umple rapid cu ultimii tineri care au mai ramas pe partii si coboram. Desi scurta, aceasta intalnire a mea peste ani, cu Dachsteinul cel din cantec, a fost emotionanta. Acum pot spune “si eu am fost acolo”.

Ca sa inchidem circuitul, am luat-o spre Filzmoos. Inainte de asta, am luat-o insa pe o vale, pe care am mers pana la Hofalm. E un drum cu taxa (4.50 euro) si cu restrictionarea vitezei la 30 km/ora. Sus este o cabana-restaurant, cu o terasa, o moara veche si un mic tau. E destul de multa lume la mese. Noi mergem in plimbare, cam 10 minute de la cabana, sa vedem micul lac Almsee, in ale carui ape foarte linistite se oglindeste varful Bischofsmutze, adica “caciula episcopului”. Avem cateva momente de liniste intensa, cum numai langa un lac de munte poti trai, apoi ne intoarcem la soseaua noastra.

Trecem prin Filzmoos, o statiune foarte indragita de austrieci si nu ma mira, deoarece are o asezare foarte frumoasa si este o localitate cocheta. Inainte de apleca spre Austria am cautat cazare acolo dar mi s-a parut semnificativ mai scumpa decat alte localitati, asa ca am renuntat. Acum vad ca mi-ar fi placut sa stau macar 2-3 zile aici. La Bischofshofen reintram in soseaua care ne duce in Gasteiner Tal.

Filzmoos

Pentru cine are o masina la dispozitie, este o excursie frumoasa de o zi, in care poti vedea multe lucruri noi. Poate e o idee, nu?

Impresii din Budapesta

Posted on by December 28, 2017
8

M-am intors luni dupa 3 zile petrecute la Budapesta cu impresii noi despre o capitala deja vazuta de doua ori. Am vizitat Budapesta la intervale mari de timp si, desi cunosteam obiectivele principale, amintirile erau mai estompate.

De data aceasta mi-am propus sa caut, cu precadere, Art Nouveau la Budapesta si sunt tare multumita de rezultat! Sper sa va placa si voua ce am descoperit dar despre asta voi vorbi in urmatoarea postare.

Acum, v-as plimba putin prin Pesta dar si prin Buda, sa va arat ce am vazut. Am locuit, in conditii mai mult decat convenabile ca pret, pe dealul Gellert, in Buda, intr-un cartier foarte linistit, de vile – Balassi Guesthouse. Pentru unii ar parea un dezavantaj ca exista de acolo o singura posibilitate sa cobori “in centru”: autobuzul 27 si apoi un tramvai in directia dorita. Drumul pana la tramvai se poate face si pe jos, coborand pe stradute in serpentine sau multe trepte.

Tramvaiele te trec peste Podul Erzsebet (Podul Elisabeta) sau Podul Szabadsag (Podul Libertatii) sau te duc, paralel cu Dunarea, pana vis-a-vis de cladirea Parlamentului sau chiar mai departe. Parlamentul poate fi vizitat, accesul fiind gratuit pentru cetatenii Uniunii Europene. Pentru amatori, orarul este intre 8-18 in zilele lucratoare, 8-16 sambata si 8-14 dumineca.

Poza clasica a Parlamentului

Acum trebuie sa va spun ca in aceste zile la Budapesta s-a desfasurat Szigeti Festival, un frate mai mare al lui Bestfest, festival care atrage amatori de muzica din toata Europa dar mai ales englezi, nemti si olandezi. Mii de tineri si mai putin tineri au pus stapanire pe Budapesta, in afara turistilor obisnuiti. Ii recunosteai usor dupa bratarile care le dadeau acces pe insula unde se desfasura festivalul. Trupe si interpreti foarte cunoscuti, dintre care enumar doar pe Mika, Kasabian, 30 Seconds to Mars, Iron Maiden, Muse i-au facut sa se dezlantuie. Personal, nu am fost la festival dar a fost fiica mea. De la ea am inteles ca organizarea este ireprosabila. Inclusiv cea a transportului spre oras, dupa terminarea concertului. Organizatorii au contract cu o firma de taxiuri, care vin fara intrerupere, pana toti participantii sunt dusi acasa. Pe cand asa ceva si la Bestfest? Nu de alta dar sa nu-mi umble fiica pe jos, noaptea in Bucuresti, de la Piata Presei Libere pana in Crangasi! Daca vreti impresii la cald si in direct despre festival, aruncati o privire aici: http://arashi.me/

Daca folositi mult mijloacele de transport in comun, un bilet pe trei zile (dar exista si de una sau doua) este cel mai indicat. El costa 3850 Ft. (1 euro= 280 Ft)

Noi am lasat masina in parcarea de pe Gellert si am cumparat biletul! Pentru cei care doresc insa sa incerce, am adus cele mai “proaspete” taxe de parcare:

Inarmati cu harta metroului si cea a centrului, unde se afla cele mai multe obiective, am pornit la pas prin Budapesta. Metroul il gasiti usor, dupa semnul specific. Unele statii mai pastreaza semnul vechi, un M albastru pe fond alb.

Dupa ce am trecut de “gemenele” Matilda si Klotilda am intrat pe Vaci utca, strada trendy a Budapestei, ca sa pozez niste cladiri vechi. Aici am vazut o promotera in costum popular maghiar (pe care am fotografiat-o) si apoi si papusi imbracate astfel, care se vand ca suveniruri.

Palatele Matilda si Klotilda (in curs de curatare)

Vaci utca (cele 3 de mai sus)

Ne-am plimbat pe Corso, pe malul Dunarii, pe langa hotelurile mari si moderne Mariott, International, Sofitel, si am admirat pe inserat Castelul si Biserica Mathyas, aflate in Buda, pe malul celalalt. Malul Dunarii si intreg cartierul castelului budapestan fac parte din patrimoniul UNESCO. Multimea de terase dar si panarama minunata a podurilor frumos iluminate atrag turistii ca un magnet in aceasta zona.

Am mai vazut Sinagoga de pe strada Dohany, construita in stil bizantin cu puternice influente maure, de catre un arhitect vienez – Ludwig Forster. Este cea mai mare sinagoga din Europa.

In ceea ce priveste podurile as indrazni sa spun ca mie imi plac mai mult decat podurile Parisului. Acelea sunt mai masive pe cand cele din Budapesta au o linie mai eleganta (singurul care imi place cu adevarat la Paris este Podul Alexandre III). Trebuie insa sa mentionez ca toate au trebuit refacute dupa razboi.

Podul Elisabeta, construit in 1903, a detinut titlul de cel mai lung pod suspendat pana in 1926 In 1945 a fost bombardat de germani, iar forma sa actuala o are din 1964.

Podul Libertatii, cel mai putin deteriorat in timpul razboiului, a fost construit in 1899 si reconstruit in 1946. Impreuna cu Hotelul Gellert, unul dintre hotelurile faimoase si scumpe ale capitalei ungare si, in acelasi timp, un frumos exemplu de Art Nouveau, alcatuiesc in sine un obiectiv de vazut.

Podul Szechenyi sau Podul cu lanturi a fost construit intre 1839-1849 si, cand implinea 100 de ani de existenta, adica in 1949, a fost reconstruit.

Practic cele trei poduri sunt cele in jurul carora turistul trebuie sa zaboveasca cat mai mult.

Spre Palatul regal se poate merge cu autobuzul din Batthyany ter sau cu funicularul. Cei care se deplaseaza cu masina pot trece prin Poarta Palatului, de langa funicular (biletul cumparat este valabil si pentru funicular).

In Piata Batthyany exista o frumoasa biserica, Biserica Sf. Ana, construita intre 1740-1761. Asa cum s-a intamplat cu atatea biserici sau case valoroase bucurestene, in anii comunismului si aceasta biserica a fost propusa pentru demolare dar, din fericire, a scapat. Apropo de acest lucru, mi-a placut sa vad pe ziduri o campanie impotriva demolarii caselor valoroase.

Budapesta are si ea cladiri moderne dar, pentru mine, ele sunt mai putin interesante. Banca Nationala insa mi-a atras atentia prin masivitate si basoreliefurile sale.

Seara ne-a gasit hoinarind tot pe malul Dunarii unde, mergand la intamplare, am avut o surpriza amuzanta. Atentie, Imperator! Uite ce este acolo! L-ai vazut? Avem reducere acolo 🙂 ?

Vi-am aratat pana acum ce mi-a placut dar a fost si ceva ce nu mi-a placut! Asteptand tramvaiul, sedeam in statie si mancam o inghetata cand vad o masina care se urca pe trotuar, chiar in statie! Apuc sa comentez, fara a ma uita la numar doar la masina: “Uite si pe asta, ce nesimtit, sa se urce pe trotuar, in statie, in plin centru!” Cand m-am uitat si la numar…va las pe voi sa judecati.