Am fost de nenumărate ori la Viena și am văzut cam tot ceea ce se numește “obiectiv turistic”, mai ales cele foarte mediatizate și frecventate în mod curent de către turiști.
De aceea încerc acum să descopăr locuri mai noi, interesante, de care nu am auzit încă. Dacă plimbarea prin zonele consacrate sau prin parcurile frumos îngrijite, savurarea unei cești de cafea într-o veche cafenea sau o nouă vizită într-un muzeu arhicunoscut sunt îndeletniciri plăcute, parcă aș vrea, totuși, să văd și ceva nou pentru mine! Sigur că asta presupune o căutare mai atentă, cercetarea unor surse mai puțin frecventate și discuții cu prietenii și cunoștințele de acolo, la curent cu ce se întâmplă în orașul lor.
Așa se face că în iunie, când am stat o săptămână în Viena, m-am dus să văd zona riverană cuprinsă între cartierele Dobling (zonă posh a orașului) și Simmering, numită Donaukanal. Acesta nu este fluviul propriu-zis, ci un braț al Dunării, care, între 1870-1875, era numită “Mica Dunăre”.
Aici, pereții din beton ai cheiului au fost puși la dispoziția artiștilor stradali, pentru a-i înfrumuseța.
