Se spune că Nanxiang, un alt “oraș pe apă ” din perimetrul Shanghaiului, este locul în care s-ar fi făcut pentru prima dată delicioasele găluște numite “xiaolongbao“. Deși ele se vând în toată zona Shanghaiului, n-am putut să nu mergem să le gustăm la ele acasă, în Nanxiang.
restaurant din Nanxiang, specializat în xiaolongbao
A ajunge la Templul Donglin a fost pentru noi o adevărată aventură! Templul mi-a atras atenția pe internet, unde am dat de el întâmplător. Nu erau prea multe informații și, și acelea, s-au dovedit a fi eronate.
Templul Donglin se află în orașul Zhujing, districtul Jinshan al Shanghaiului. Pentru a ajunge acolo am luat metroul linia nr.1 și am coborât către capătul liniei, în stația Lianhua Rd. De acolo trebuia să luăm un autobuz, care ne-ar fi costat 11 RMB de persoană și ne-ar fi dus până aproape de templu. Autobuzul era însă greu de identificat. Când am coborât în stația de metrou am văzut mai multe autobuze venind dar, cum pe toate totul era scris doar în limba chineză, a fost mission impossible să îl găsim pe cel care ne trebuia. Și de aici a început aventura…
Templul Donglin
Cea atât de poetic numită Grădina Norilor de Toamnă, Quixia, a fost construită într-o perioadă de mai bine de douăzeci de ani, în timpul dinastiei Ming (1505-1526), ca și grădină privată a Ministrului Muncii din acea vreme, Gong Hong.
Ea este cea mai veche și cea mai bine conservată dintre cele cinci grădini clasice ale Shanghaiului: YuYuan Garden, Guyi sau Yi Garden, Zuibaiki Garden, Qushui Garden și Quixia. Cu excepția Grădinii Qushui, le-am vizitat pe toate.
In anul 1962 grădina a fost declarată Loc Istoric Protejat al Municipalității Shanghai și, în 1987, a fost deschisă pentru public.
Chiar in prima dimineață a noastră în Shanghai, am luat metroul, linia 11 și din stația Jiading North un taxi ne-a dus până în fața grădinii (12 RMB). Intrarea costă 10 RMB. Programul de vizitare este între orele 8-16.30
Grădina care se află chiar lângă Templul lui Confucius, în Jiading, își trage numele de la o legendă. Se spune că în acest loc se întâlneau 5 râuri, asimilate în mitologia chineză, prin dinamica lor, cu 5 dragoni. In mijlocul punctului de întâlnire se afla o mică insulă, echivalată cu o perlă, cu care se jucau dragonii. “Huilongtan” se traduce prin “lacul unde se întâlnesc dragonii“.
Huilongtan Pond, Jiading
scena operei din parc
In lumea budhistă de pretutindeni există numeroase temple închinate filosofului Confucius dar aici, în Jiading, unde aveau loc examenele imperiale, locul său mi se pare foarte potrivit.
Cele cinci virtuți umane propăvăduite de ideologia confucianistă – bunătatea, probitatea, buna-cuviință, înțelepciunea și fidelitatea – sunt trecute și astăzi din generație în generație. Un bun confucianist le respectă și le aplică – pe cât îi stă în putință – pe toate.
Templul lui Confucius din Jiading este cel mai mare și cel mai bine păstrat templu de acest fel din China.
prima intrare în Templul lui Confucius, Jiading
Templul lui Confucius, Jiading
Odinioară locul în care se desfășurau examenele imperiale pentru înalți funcționari, Jiading este una dintre cele mai vechi părți ale Shanghaiului, chiar mai veche decât acesta, după unii. Timp de secole, Jiading a fost un oraș separat, înconjurat de un canal de apărare construit cu mai bine de 800 de ani în urmă, care există și astăzi.
Pentru mine Jiading reprezenta locul în care se află una dintre cele cinci grădini clasice ale Shanghaiului, Grădina Qiuxia și de aceea m-am și grăbit să ajung acolo chiar în prima zi! Am luat metroul linia 11 și am mers până la capătul său, coborând în stația Jiading North. De la hotel până acolo am făcut o oră și jumătate, adică cam cât fac de la Timișoara la Caransebeș.
Inainte de a vă arăta însă și vouă grădina, vă voi povesti câte ceva și despre alte obiective cu care se poate lăuda Jiading și nu sunt chiar puține, pentru a le înghesui într-o zi de excursie! Cu toate acestea, în Jiading nu veți întâlni nici autocare, nici turiști străini, așa că vă veți putea plimba pe îndelete, pe unde și cum vreți.
Jiading, la vremea crizantemelor
farmecul unui oraș pe apă
Pagoda Fahua, Jiading (1205-1207)
Pudong este centrul financiar al Shanghaiului, locul în care se află și aeroportul internațional. Asta ar spune majoritatea oamenilor despre partea orașului aflată la sud de fluviul Huangpu. Aici însă poți găsi și un loc de relaxare cu muzee, un centru cultural, acvariu, malluri și o frumoasă promenadă de-a lungul fluviului, care îți oferă priveliști spre Bund.
Lujiazui Bridge, Pudong – Shanghai
Oriental Pearl Radio&TV Tower, Pudong
Century Boulevard, Pudong
Un templu care mi-a rămas bine întipărit în minte, amintindu-mi prin sobrietatea îmbinării albului zidurilor cu nuanța închisă de maro a lemnului, de templele japoneze, este Templul Longevității sau Templul Zhenru.
In timpul dinastiei Song, în actualul district Putuo din Shanghai, a fost construit un templu ce avea să devină actualul Templul Zhenru în 1320, în timpul dinastiei Yuan. Este unul dintre puținele temple budhiste din acea perioadă, păstrate în China. Pavilionul său principal constituie cea mai valoroasă lucrare în lemn care a supraviețuit în bazinul fluviului Yangze, din perioada respectivă. Impreună cu pagoda, la fel de valoroasă, sunt martorii a peste 800 de ani de istorie.
Templul Zhenru – poarta principală
Templul Zhenru – intrarea din prima curte spre restul templului
In districtul Putuo din Shanghai se afla încă în noiembrie, când am fost acolo, cea mai mare piață de pește și fructe de mare din oraș, Piața Tongchuan Lu. Anul acesta ea se va desființa, datorită plângerilor rezidenților din zonă, pe care îi nemulțumește mirosul și gălăgia.
Piața de pește și fructe de mare Tongchuan Lu, Shanghai
Yu Fo Si sau Templul Budha de Jad este unul dintre cele mai cunoscute temple din oraș, deși a fost construit abia în 1918. Faptul că aici se află două statui din jad ale lui Budha, l-au făcut foarte popular.
Un călugăr întors din Burma (actual Myanmar) în 1882, a adus cu el cinci statui ale lui Budha, pe care intenționa să le transporte pe insula sfântă Putuoshan. Cu permisiunea regelui din Burma, el a tăiat cinci blocuri mari de jad, în care a pus să i se sculpteze cinci figuri ale lui Budha Sakyamuni. Până la urmă, datorită greutății, a lăsat două dintre ele în Shanghai, unde li s-a construit imediat un templu, din donațiile generoase ale zen budiștilor. Acesta a ars însă în întregime, în 1918, fiind înlocuit de cel prezent.
Cea mai mare dintre statui, 195 cm, îl reprezintă pe Budha în momentul iluminării, iar cealaltă, 96 cm, un Budha culcat, intrând în Nirvana. Pentru ambele, materialul folosit este un minunat jad alb.
Puteți vizita templul folosindu-va de linia 7 de metrou, stația Changshou Rd., ieșirea 5. Intrarea costă 20 RMB. Se pot face fotografii, cu excepția personajului principal al templului, adică Budha de Jad!
Templul Budha de Jad, Shanghai
