Pentru a ajunge la apartamentul în care am locuit la Erevan, treceam pe sub o poartă și intram într-o curte mare, înconjurată de blocuri. Pe spațiul dintre blocuri era un teren de sport, parcări și câteva mici magazine de cartier. Cam același tipic, aveam să constat, îl urmau mai toate blocurile. Parcările mari din spațiul interior rezolvau rezonabil această problemă a orașului.
Ceea ce aveam să constat ulterior, este faptul că mai peste tot pereții coridoarelor de sub porți aveau picturi murale, viu colorate, multe dintre ele reprezentând teme urbane, ceea ce m-a condus la ideea de “oraș în oraș”. Ele au, desigur, și o funcție estetică, înfrumusețând pereții goi de sub porți.
Iată că, la scurtă vreme după muralele din Gdansk, le-am descoperit și pe cele din Erevan!
