Gdanskul are multe biserici, valoroase monumente istorice și religioase, deținătoare ale unor lucrări de artă dn secole trecute. Dintre toate, am ales să văd două: Biserica Sf. Ioan și Basilica Mariacka sau Biserica Sf. Maria.
Biserica Sf. Ioan, Gdansk
Basilica Mariacka, Gdansk
In 2009, acum șase ani, am pus pentru prima dată piciorul în Asia, la Beijing. Ultima călătorie a acestui an m-a purtat (coincidență sau nu) tot în China, de data asta la Shanghai, unde mă aflu de o săptămână. La iarnă, la gura …caloriferului, voi depăna amintirile.
I’m Still In Shanghai But I’ll Be Back Soon
Six years ago, in 2009, I set foot for the first time in Asia, in Beijing. The last travel of this year took me in China too (coincidence or not), in Shanghai. I’m already here from the last week of October and soon I’ll fly back home. In winter, I will start to write about my Shanghainese memories.
Paralel cu Dluga, artera principală a Orașului Vechi, te poți plimba pe o străduță mică, Mariacka, care te va încânta cu clădirile sale cu splendide ancadramente de piatră la porți, spre care urcă câteva trepte mărginite de balustrade din fier forjat. Aceasta este, de altfel, o caracteristică distinctă a caselor nobilimii de la Marea Baltică. Strada este pavată cu dale de granit. Aproape fiecare casă îți oferă prilejul de a fotografia ceva. Ziua în care am fost acolo a fost una capricioasă, ca de aprilie și nu de mai: ba nori amenințători de care nu știai unde să te ascunzi, ba soare oglindit în băltoacele lăsate în urmă de o ploaie cu clăbuci. Intre aceste episoade meteorologice am reușit totuși să fac câteva fotografii.
In cele câteva zile de plimbare prin Gdansk mi-a atras atenția bogăția de lucrări de feronerie care ornamentează străzile din partea veche a orașului. Ele sunt reprezentate mai ales de două categorii, felinare și balustrade. Deoarece am făcut o grămadă de fotografii avându-le drept subiect, m-am gândit că poate ați vrea să le vedeți și…iată-le!
La Gdansk, Calea Regală – pe care se deplasa alaiul regelui când vizita orașul – începe la Poarta Wyzynna sau Poarta Țării de Sus, construită în 1588 de către Hans Kramer. Până aici vin o serie de tramvaie și autobuze din toate părțile orașului, așa că nu este deloc greu să o găsești.
Aceasta era cea mai elegantă poartă de intrare în oraș și făcea parte din fortificațiile sale. Aici avea loc o ceremonie în cinstea regelui, căruia i se înmânau cu această ocazie, cheile orașului. Era cea mai lungă axă urbană din Europa, în Evul Mediu. Acum, în interiorul porții se află un punct de informare turistică, de unde vă puteți procura pliante și hărți.
Prima parte a drumului este închisă de Poarta Verde, al cărei nume se trage de la piatra verzuie folosită la construcția sa. Deși fusese construită ca reședință regală, nici un rege nu a locuit vreodată aici.
Poarta Wyzynna, Gdansk
stema Poloniei
Gdansk, cel mai prosper oraș al Ligii Hanseatice din secolul al 15-lea, a fost pentru mine “a dream comes true” (un vis care devine realitate). Doream să-l văd de multă vreme dar, nu știu cum, Polonia nu a fost în cărți atunci când am început să călătoresc.
Atestat documentar în 999, după ce a devenit scaunul ducilor de Pomerania, Gdansk și-a început existența în secolul al 9-lea ca o așezare de pescari.
Gdansk sau Danzig, cum a fost cunoscut în timpul stăpânirii germane a prusacilor și apoi sub ocupația hitleristă, a ajuns în ruine după 1945. Devastarea sa a condus chiar, la un moment dat, la ideea de a se construi aici un oraș complet nou dar, spre norocul nostru, a prevalat până la urmă hotărârea de refacere a sa în stilul vechi. Abia în 1975 o bună parte a fost terminată, alte lucrări continuînd și astăzi.
Gdansk, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial (foto la Muzeul de istorie)
Centrul istoric, despre care voi mai vorbi, este o etalare a bogăției dar și a bunului gust a locuitorilor Gdanskului medieval. El este pietonal, așa că poate fi străbătut la pas. In acest articol vreau să vorbesc și mai ales să vă arăt minunatele porți ale Gdanskului vechi.
In drumul nostru de la Torun la Gdansk ne-am abătut să vizităm castelul de la Malbork, unul dintre locurile istorice faimoase în întreaga Europă, aflat pe lista monumentelor UNESCO din 1997. Așezat pe malul râului Nogat, castelul a fost construit de către marii maeștri ai Ordinului Cavalerilor Teutoni, în diferite etape, începând din secolul al 13-lea, iar în 1309 a devenit chiar sediul Marilor Maeștri. El deține, în Europa, cel puțin două titluri de “cel mai”/”cea mai”: cea mai mare fortificație și cel mai mare castel gotic (21 ha).
Castelul Malbork, intrarea principal[
castelul, văzut din spate, de pe malul râului Nogat
Bogăția economică a Torunului în timpul aparteneței sale la Liga Hanseatică l-a făcut să fie cel mai important oraș din Europa pentru vânzarea grâului. De aceea Vistula, pe care se transporta grâu cu plutele, a fost numită “râul de aur”.
La zestrea culturală și spirituală a orașului au contribuit diversitatea de stiluri arhitectonice, nașterea unuia dintre cei mai mari astronomi ai lumii, Copernic, precum și câteva dintre vechile sale biserici.
Biserica Sf. Maria, Piața Veche, Torun
Biserica Sf. Iacob, Piața Nouă, Torun
Catedrala Sf. Ioan Botezătorul, Torun
Fostul centru administrativ și comercial al Torunului, care a adăpostit Primăria Veche, datează din secolele 14-18 și este o clădire într-o combinație de stiluri gotic și baroc. Marele Maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni a acordat orașului privilegiul de a construi o Primărie, în secolul 14. Clădirea are o curte interioară și un turn înalt de 40 m, datorat meșterului Andrzej. Patru secole mai târziu, s-a decis lărgirea Primăriei și în acest scop a fost chemat arhitectul Antoni van Obberghen din Gdansk, care a mai adăugat un etaj, a mărit ferestrele și a adăugat la colțuri turnurile renascentiste.
Primăria a fost aproape complet distrusă datorită unui incendiu care a avut loc în timpul asediului suedezilor, în 1703. Reconstrucția, care a dat clădirii înfățișarea pe care o vedem astăzi, a durat mai mulți ani din prima jumătate a secolului al 18-lea.
Muzeul Regional ființează în Primărie de după cel de-al doilea război mondial.
Primăria Veche din Torun, cu Muzeul Regional
Așa cum la Wroclaw am fost încântată să descopăr piticii orașului, la Torun mi-au atras atenția cetățenii săi din ceramică. Inițial, au fost câțiva, așezați în curtea interioară a Primăriei Vechi și pe zidurile orașului, apoi, cineva inspirat i-a presărat și prin alte părți, mărind farmecul unui oraș deja foarte atractiv. Nu prea e de povestit nimic în plus despre aparițiile de la ferestrele caselor din Torun, așa că vă las să le descoperiți și voi.
