Apărută nu se știe când la poalele Muntelui Parnas, Arachova poartă un nume de rezonanță slavă, care înseamnă “loc cu nuci”. In timpul stăpânirii turcești i se spunea Rahova, dar până a ajunge sub turci, locul a fost stăpânit de Bizanț, de franci și catalani.
Venind dinspre autostrada Atenei, Arachova îți apare în față, la o cotitură a drumului, ca o pisică întinsă la soare pe coastele muntelui.
Arachova
Prin poziția sa, Delphi îți înlesnește câteva incursiuni, fie montane, fie spre marea care se zărește de sus, de pe străzile sale. In felul acesta, el îți oferă nu doar posibilitatea contactului cu istoria, prin muzeul și situl arheologic, ci și petrecerea câtorva zile în natură, dacă hotărăști sș-ți instalezi aici baza pentru câteva zile. Noi am stat doar două, așa că nu pot să vă povestesc mai multe dar dacă cercetați puțin internetul veți vedea ce posibilități vi se oferă..
La doar 8 km sud-vest, coborând pe o șosea în serpentine foarte bună și aproape pustie, puteți ajunge la mare, la Itea.
coborând în serpentine, de la Delphi la Itea
Informații despre Delphi găsiți câte doriți pe internet. Numeroase bloguri de călătorie descriu și ele, în fel și chip, călătorii în sanctuarul zeilor antici. Mă alătur și eu azi acelor demersuri.
Ajunși la Delphi într-o duminecă, ne-am confruntat cu o aglomerație îngrozitoare de mașini și autocare cu turiști. Ziua, deși eram în 21 septembrie, era deosebit de caldă: 28 grade, care se simțeau ca 32-33.
Fiindcă am cumpărat bilet combinat pentru muzeu și situl arheologic, am trecut de la muzeu direct la sit și am uitat să cumpăr o sticlă cu apă. Greșeală pe care am plătit-o scump. M-am deshidratat rapid și toată vizita, într-o zonă cu puțină umbră pe deasupra, s-a transformat în chin.
în situl arheologic de la Delphi
Pentru cei care iubesc istoria și locurile în care se pot bucura de urmele unei civilizații de mult apuse, Delphi reprezintă un “must”, după cum se spune. El este nu doar cel mai sfânt și mai frecventat loc al Greciei antice, încărcat de legende, ci înfățișează celui care îl cercetează și o parte din Parcul Național Parnas. Pentru antici, Delphi era “buricul pământului” (omphalos), fapt marcat de o piatră aflată acum în muzeu. Zeus însuși l-ar fi determinat ca atare, conform legendei. El a trimis doi vulturi de aur să zboare din direcții diferite, iar la locul lor de întâlnire a aruncat din cer o piatră, care să marcheze centrul Pământului.
către intrarea în Muzeul de Arheologie, Delphi
muzeul, Delphi
sarcofag din piatră din a doua jumătate a secolului al doilea,, descoperit în perioada 1828-1831
ombilicul Pământului
Când am revenit pe continent după sejurul pe insula Evia, am decis să mergem la Delphi care, până acum, a fost mereu în afara drumurilor noastre în Grecia.
situl arheologic Delphi
“Drago“, cum le numesc localnicii, sunt construcții specifice care se găsesc în Evia de Sud. Construite din blocuri de piatră, perioada lor de construcție a fost apreciată a fi undeva între secolul al 7lea și al 2lea, înainte de Cristos.
pe șoseaua spre Marmari
Timișoara, Piața Operei, decembrie 2014
Așezat la poalele Muntelui Ohi, Karistos este cel mai mare oraș din sudul Eviei. El se află doar la două ore de mers de Atena așa că e lesne de înțeles că atenienii și-au găsit aici Paradisul. Plaje nesfârșite se înlănțuie, una după alta, în estul și vestul portului.
Karistos, la poalele Muntelui Ohi
plajă la vest de Karistos
In golful de la Marmari plajele se tin lanț, de o parte și de alta. Nu o dată am văzut câte un localnic oprind motoreta lângă șosea. Se dezbrăca, intra în apă, făcea o baie și, răcorit, pleca mai departe. M-am gândit că trebuie să fie minunat să poți face asta în fiecare zi, tot anul!
mai multe plaje în jurul golfului de la Marmari
Nu aveam în plan să vizitez Tübingenul acum, iarna, ci mai spre primăvară. Când am citit însă că aici se organizează, doar în a treia săptămână de Advent, un târg de Crăciun de trei zile, m-am hotărât imediat.
Tübingen – case pe malul Neckarului și Turnul Holderlin în prim plan
