Pe lista patrimoniului UNESCO se află șapte biserici săsești fortificate: Prejmer, Saschiz, Viscri, Câlnic, Dârghiu, Valea Viilor și Biertan. Biertan este “perla coroanei” și abia când am vizitat-o și i-am simțit atmosfera, am înțeles de ce. Trebuie însă subliniat faptul că nu doar biserica este protejată de UNESCO, ci întregul sit rural, cu case valoroase din sec. al XVIII-lea.biserica, văzută de la intrarea în sat
Biserica săsească fortificată Biertan
Valea Viilor (Wurmloch, adică “gaura de vierme”) este locul în care găsim o biserică fortificată săsească, aflată în patrimoniul UNESCO, poate una dintre cele mai frumoase din câte au mai rămas. Satul, atât de liniștit încât ai impresia că este nelocuit, are case frumoase și e plin de flori, ca toate celelalte prin care am trecut deja.
la intrarea în sat
casă tradițională din Valea Viilor
chiar dacă culoarea nu este potrivită mediului rural, casa este frumoasă
Satul Moșna este un sat frumos din nordul județului Sibiu, așezat în Podișul Hârtibaciului, pe valea Moșnei. Numele său vine de la săsescul “meshn” sau “meschen“, care înseamnă “pasăre“. Pasărea se regăsește pe însemnul heraldic al comunei, ceea ce întărește ideea legendei ce spune că sașii au ales locul așezării, urmărind zborul unei păsări minunate.
Biserica evenghelică luterană a fost ridicată în secolul al 15-lea, intre 1480-1486, cu aportul important al pietrarului sibian Andreas Lapicida. Ea se află în centrul comunei și nu poate scăpa neobservată datorită monumentalității sale.
Biserica fortificată evanghelică luterană, Moșna
Primăria comunei Moșna
Pe drumul dintre Sibiu și Mediaș ne oprim la Slimnic, Stolzenburg (Cetatea Mândră) după numele său săsesc. Așezarea a fost întemeiată de coloniștii aduși de la Stolzenbourg, Luxemburg și a fost atestată documentar pentru prima dată în 1282.
Slimnic, văzut de la cetate
La Axente Sever, Frauendorf (Satul Femeilor) după denumirea sa săsească, întâlnim o biserică evanghelică fortificată, menționată prima dată documentar în 1322. Hramul său este Ziua Tuturor Sfinților.
In 1931, la aniversarea a 25 de ani de la moartea revoluționarului pașoptist Axente Sever, născut în aceste locuri, comuna i-a luat numele. Acum trăiesc aici circa 2300 oameni.
Biserica fortificată săsească din Axente Sever
In 1968, aflată în trecere prin Sibiu, am descoperit gravurile lui Hans Hermann (1885-1980), devenit faimos în lume chiar pentru prezentarea Sibiului. Tot cu această ocazie, o mapă cu reproduceri a unor acuarele reprezentând biserici fortificate săsești din Ardeal, mi-a atras atenția asupra unui subiect pe care îl cunoșteam vag dar nu îl cercetasem serios niciodată. Mi-am propus atunci să vizitez măcar o parte dintre aceste biserici dar a trebuit să treacă, iată, 46 de ani până să duc la bun sfârșit ideea de atunci! (așadar, nu spuneți niciodată “eu n-am să apuc să văd vreodată cutare loc”, fiindcă aveți la dispoziție întreaga viață pentru a vă împlini proiectele)
Cele două zile din augustul torid al acestei veri, petrecute în chiar inima Ardealului, au fost susținute de un pliant, achiziționat dintr-o librărie din Sibiu contra sumei de 11 lei.
Când cu 45 de ani în urmă am trecut prima dată prin Valea Arieșului, venind cu Mocănița de la Turda la Câmpeni și apoi cu autobusul mai departe, drumul era de pământ și posibilitățile de cazare ca și inexistente. Ajunși seara în Gârda de Sus, am reușit să ne cazăm o noapte la internatul școlii și, a doua zi, am plecat mai departe.
Eram proaspăt căsătoriți atunci și, privind pe fereastră peisajul mirific (nu se tăiau așa pădurile pe atunci!), mă gândeam că poate, candva, ajunși la vârsta senectuții, vom putea veni aici, să petrecem mai mult timp, după voia inimii. Nici măcar nu bănuiam că gândul mi se va împlini (chiar ceva mai devreme) și că vom avea o mică cabană de lemn în această minunată și mult umblată Țară a Moților.
(dar nu despre asta e vorba aici)
In a doua jumătate a anilor ’90, am asistat la ridicarea, încet-încet, a Mănăstirii Sf. Ilie din Albac. Venind dinspre Arieșeni, mănăstirea este așezată pe o coastă de deal, la dreapta drumului. La șosea este o mică parcare, unde, în timpul verii, vezi mereu câteva mașini.
intrarea la Mănăstirea Sf. Ilie, Albac
intrarea în biserica mănăstirii Continue reading
Casa de vacanță Didi din Gura Humorului (str. Ghiocei), pe care am ales-o pentru că acolo putea să ne însoțească și prietenul nostru, Caro, s-a dovedit a fi o alegere foarte bună și atrăgătoare ca preț.
Despre Voroneț, mica bijuterie arhitecturală a Bucovinei, care – împreună cu altele – face parte din patrimoniu UNESCO, s-a scris foarte mult și nu știu ce aș mai putea adăuga. Desigur, câteva impresii și gânduri personale.
fragment din pictura murală exterioară “Judecata de Apoi”, Voroneț
