Sienna, diamantul din coroana Toscanei

Siena, alături de Roma, Florența sau Veneția, este unul dintre cele mai vechi orașe din Italia. Se află în nordul regiunii Toscana și numără aproximativ 54500 locuitori.

Până la un punct, istoria ei este istoria multor orașe din Toscana. Inițial, o așezare etruscă (900-400 înainte de Christos), în timpul domniei împăratului roman Augustus (30) devine un avanpost militar roman cu numele de Saena Julia, care, la rândul său, este transformat, în timp, într-un important centru comercial.

Apoi, stă un timp sub stăpânire lombardă și francă, perioadă în care se construiește Via Francigena, care lega ținuturile nordice, de Franța și Italia. Aceasta devine o cale de deplasare pentru numeroase categorii, precum negustori, pelerini și călători. Siena începe să se dezvolte rapid, atât din punct de vedere economic, cât și politic, devenind, în secolul al 12-lea, un oraș-stat. Bogăția sa provenea mai ales din comerțul cu lână și afaceri bancare. Acestea din urmă sunt atât de înfloritoare încât, în secolul al 15-lea, devine cel mai puternic oraș bancar de pe continent (1472 se înființează banca Monte dei Paschi di Siena).

Bogăția și frumusețea sa dar și predominanța politică a ghibelinilor în Siena și a guelphilor în Florența (partide rivale din Germania și Italia, care îl sprijineau pe Papă și respectiv pe împăratul Sfântului Imperiu Roman) le-au adus în conflict aproape permanent, un conflict care avea drept una dintre principalele cauze extinderea teritorială. Siena are o victorie categorică în 1260, în bătălia de la Montaperti dar, în final, rivalitatea se tranșează prin stăpânirea Florenței asupra Sienei.

Piazza del Campo, cu Palazzo Sansedoni în fundal, Siena
Palazzo Tolomei
Catedrala din Siena, Piazza del Duomo
Fântâna Gaia, Piazza del Campo
Continue reading

Artă stradală în Toscana

Când sunt plecată undeva, sunt mereu atentă să observ și eventuale manifestări ale artei stradale, atât de controversate. Adevărul este că, ne place sau nu, ea este un tip de exprimare din ce în ce mai răspândit, care și-a făcut loc deja chiar și în muzee special create.

In Toscana, aflându-mă într-o excursie organizată, cu programul bine stabilit, nu am avut posibilitatea să caut activ asemenea zone și am înregistrat doar ceea ce, întâmplător, a apărut pe traseul nostru. Localitățile pe care le-am vizitat și în care am putut vedea manifestări de artă stradală au fost: Pisa, Luca și Carrara. In Pistoia am observat doar două stencils (formă de graffiti obținută prin utilizarea unui șablon, astfel încât reprezentarea este mereu aceeași, ori de câte ori este realizată).

Cum nu sunt prea multe de comentat, doar de văzut, voi reda mai jos “colecția” adunată de mine în Toscana.

Pisa
stencil în Lucca
Carrara
Continue reading

Ce am mâncat în Toscana?

După cum scriam într-o postare anterioară, excursia a fost în regim de demipensiune, așadar micul dejun, tip bufet și cina fixă, la care puteam totuși alege între două feluri, la primo și secondi, adică felul întâi și felul doi, aperitivul și desertul fiind la fel pentru toată lumea. Desigur, nu ne puteam aștepta nici la cine știe ce mâncăruri nemaipomenite, nici la un plating grozav: până la urmă, era totuși un fel de cantină în regim de restaurant! Gustul a fost însă întotdeauna bun (cel puțin pentru mine).

In pauzele pentru prânz, din timpul excursiilor opționale, fiecare mergea să mănânce unde dorea: la o terasă sau la o trattoria sau un restaurant, după pungă și plăcere. S-a întâmplat chiar să cumpăr o felie de pizza și să o mănânc plimbându-mă, pentru a vedea ceva în plus.

Vă arăt mai jos câteva fotografii însoțite de comentarii, ca să vă faceți o idee despre cum vă puteți descurca cu mâncarea.

sala de mese, la restaurantul hotelului
se poate mânca bine și ieftin la Safeway (aici în Pisa)
în Montecatini Terme
Continue reading

N-ai visat niciodată la Cinque Terre?

Dacă ești călător, nu se poate să nu fi visat că vei ajunge cândva să vezi și tu Cinque Terre! Faptul că în program existau excursii la Cinque Terre și la San Gimignano, două destinații la care mă gândeam mai demult, a fost un imbold în plus pentru a mă înscrie la această excursie.

Așadar, am plecat dimineața devreme din Montecasino Terme pentru a ajunge la La Spezia la timp, pentru a prinde ferry-ul de pasageri care merge de-a lungul coastei, până la Monterosso al Mare, capătul celor Cinci Pământuri. El oprește în fiecare sat, mai puțin la Corniglia, care nu este așezată chiar pe mal.

Deplasarea între satele de la Cinque Terre se poate face cu trenul sau cu ferry, pentru drumeți existând și posibilitatea de a o face pe poteci de munte. Coasta se poate vedea într-o zi sau poți sta acolo două-trei zile pentru a o cerceta în detaliu. Mașina nu este recomandată datorită șoselei înguste și a lipsei posibilității de parcare în localități.

Așezările din zonă datează din secolul 10. Numele de Cinque Terre dat acestui ținut a apărut într-un raport din secolul 15, când zona era sub ocupație genoveză și un funcționar s-a gândit să le cuprindă pe toate într-o singură denumire. Pe atunci, locuitorii erau complet izolați, deplasarea făcându-se doar cu bărcile, pe mare. Oamenii trăiau din pescuit și puțina agricultură pe care o făceau pe coastele abrupte ale muntelui.

Cele cinci sate care compun obiectivul nostru de astăzi sunt: Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza și Monterosso al Mare…sau invers, depinde dacă pornești din Levanto sau, ca noi, din La Spezia, cele două orașe de la extremități.

Aflate în nord-vestul Italiei, pe malurile Mării Liguriei, toate fac parte din Parcul Național Cinque Terre, fondat în 1999 și aflat în grija UNESCO.

In secolul 16, satele și-au întărit apărarea, construind fortărețe sau turnuri, pentru a lupta mai bine împotriva turcilor, care le atacau de pe mare.

Secolele 17-19 au însemnat un accentuat declin economic al acestui ținut. Situația a început să se schimbe abia în anii ’70, când s-a dezvoltat turismul.

De-a lungul vremii, scriitori precum Dante, Boccaccio, Gabriele D’Anunzio și Eugenio Montale au făcut cunoscută frumusețea locurilor.

La Spezia
Porto Venere
plaja din Monterosso al Mare
Continue reading

O întâlnire așteptată: Lucca

După ce am zăbovit îndelung în Pisa, în cele două piețe, nu ne-a mai rămas prea mult timp pentru a vizita Lucca, una dintre perlele toscane…Am făcut, așadar, ceea ce agențiile de turism numesc în programele lor “un tur pietonal” de două ore! Când ești de capul tău, adică îți faci singur programul, ai sta – în mod normal – toată ziua în Lucca. Dacă ai acceptat însă să mergi într-un grup organizat, faci o vizită “pe repede înainte”. E bine și așa, e mult mai mult decât deloc!

Să fim înțeleși: nu am nimic împotriva grupurilor organizate (dimpotrivă, de acum încolo voi merge tot mai mult cu ele) și nici nu-i critic pe cei care au mers și merg doar așa să viziteze o altă țară. Deplâng doar faptul că eu nu mai (prea) pot să-mi organizez singură ieșirile și să umblu de capul meu…Vine o vreme când treci, vrând-nevrând, și prin faza asta…La Lucca am simțit cel mai intens acest lucru.

Dar să lăsăm la o parte filosofia melancolică și să vedem ce putem din Lucca.

Piazza Anfiteatro
Basilica San Michele in Forro
puternicele ziduri ale orașului
Continue reading

Mergeți să vedeți Piața Cavalerilor la Pisa

Piazza dei Cavalieri se află nu departe de Piazza dei Miracoli și a fost al doilea loc pe care l-am văzut la Pisa. Piața s-a dezvoltat pe locul ocupat înainte de un for antic și s-a numit la început Piazza delle Sette Vie, adică Cele șapte străzi, datorită căilor de access spre ea.

In 1406 a venit sfârșitul Republicii Pisa și a început stăpânirea Florenței asupra sa. Marele Duce Cosimo I de Medici a format, în 1561, Ordinul Cavalerilor Sfântului Ștefan, care aveau misiunea  principală de a lupta pe mare împotriva pirateriei, mai ales otomane. El a ales ca și sediu al noului ordin tocmai această piață.

Cel căruia i s-a încredințat construirea noii piețe a fost faimosul pictor și arhitect Giorgio Vasari. El a proiectat-o în 1558, în stilul Renașterii, remodelînd unele clădiri.

semn stradal
Palazzo della Carovana și Biserica malteză
Palazzo dell’Orologio
Continue reading

Miracolele din Pisa

Celebra Pisa, cu Turnul său înclinat! Iată că în cea de-a doua zi a venit și rândul ei. Pentru că aveam la dispoziție doar jumătate de zi (cealaltă jumătate fiind dedicată orașului Lucca), am vizitat doar Piazza dei Miracoli și Piazza dei Cavallieri. Pisa înseamnă însă mai mult, avand palate, poduri, biserici care merită atenția vizitatorilor săi, cu condiția să zăbovească mai mult în oraș.

Așezată pe malul râului Arno, care trece și prin Florența, Pisa numără astăzi peste 90000 de locuitori.

Pentru că odinioară Pisa era port la Marea Tireniană, pisanii sunt cei care, cu puternica lor flotă, au dominat timp de două secole (XI-XIII) vestul Mediteranei. Imbogățiți în urma comerțului cu Spania și cu nordul Africii, și-au înfrumusețat orașul cu construcții-monumente nemuritoare precum cele din Piața Miracolelor, cunoscute acum în întreaga lume.

Piazza dei Miracoli
Baptiseriu
poarta de intrare în Piazza dei Miracoli
Continue reading

Pistoia, o fostă Capitală Culturală a Italiei

Pistoia a fost acea excursie de jumătate de zi care se oferă gratuit în programul Senior Voyage. A noastră a fost și mai scurtă deoarece șoferul italian al autocarului ar fi încălcat ceva reguli și, drept urmare, ne-a reținut poliția într-o parcare destul de mult timp, fapt care s-a lăsat (pentru șofer) și cu o amendă.

In consecință, acel tur pietonal programat s-a făcut mai alert și am ratat intrarea în catedrala unde ghida ținea neapărat să ne arate un altar din argint, unicat în Italia.

Așezată între Florența și Lucca, Pistoia poate părea puțin interesantă pentru turism. Totuși, se găsesc aici numeroase biserici pline de opere de artă ale maeștrilor locali, palate medievale, piețe. Inițial, Pistoia a fost un oraș etrusc (600-500 î.Ch.), apoi roman (secolul doi, era noastră). Are câteva muzee și o grădină zoologică. Orașul se poate încadra ușor în șirul unor excursii de o zi dinspre ambele sale vecine, mult mai cunoscute și vizitate. Este și motivul pentru care, în 2017, Pistoia a fost Capitală Culturală a Italiei.

Piazza del Duomo, Pistoia
Continue reading

Montecatini Alto

Intins între două dealuri, Montecatini Alto are existența atestată chiar înainte de anul 1000, iar în secolul al XIII-lea era un municipiu liber. Așezarea și-a păstrat funcția de sediu al municipalității până în 1905, iar din 1940 a fost inclusă în Montecatini Terme.

La poalele dealurilor, izvoarele creaseră o mlaștină ale cărei miasme nu făceau bine sănătății oamenilor. In plus, acolo era terenul unor veșnice lupte între Lucca, Florența și Pistoia. Abia Marele Duce Leopold a făcut ordine și a asanat mlaștina, construind canale și punând bazele a ceea ce este astăzi Montecatini Terme. Din aceste cauze, locuitorii zonei s-au refugiat sus pe dealuri, în locul numit Montecatini Alto.

Imaginea satului m-a atras încă de la sosirea în Montecatini, așa că mi-am propus să urc neapărat acolo, pentru a vedea orașul de sus. De fapt, ai trei posibilități de a ajunge acolo. Se pare că există un autobuz de la gară, care circulă o dată pe oră dar varianta aceasta nu m-a interesat, așa că nici nu vă pot da detalii despre oră și timp de parcurs. Dacă ești cu mașina personală (nu era cazul meu), poți urca pe un drum pitoresc, flancat de arbori, numit “la Costa”. Am ales cea de-a treia variantă: funicularul (funicolare sau funivia).

Montecatini Alto
Montecatini Terme, văzut de la Montecatini Alto
bătrânul funicular
Continue reading

Băile Termale Tettuccio și parcul termal

Anul trecut, UNESCO a introdus în patrimoniul său 11 destinații-stațiuni balneare din Europa, între care și Montecatini Terme. Stațiunea este și cea mai cunoscută și apreciată în întreaga Italie. Nu e de mirare că i se mai spune și “orașul apelor”. Printre vizitatorii săi de seamă se numără personalițăti importante precum: Giuseppe Verdi, Leoncavallo, Benjamino Gigli, Luigi Pirandelli, Celentano, Grace Kelly, Sofia Loren, Enrico Caruso, Robert de Niro, Christian Dior, Truman Capote.

Localitatea este așezată în Valea Nievole din Munții Apenini, iar izvoarele de aici au primit pentru prima dată recunoaștere oficială în 1417. Ca dovadă, există o scrisoare prin care un medic era întrebat dacă apele de acolo pot ajuta la tratarea unei boli. Prima construcție destinată tratamentului a apărut însă abia în 1530.

După încă 200 de ani, în 1733, Ducele de Toscana Leopold Habsburg-Lorraine a decis construirea băilor. Primele au fost Bagno Regina și Leopoldine Terme. Pe cea mai faimoasă dintre sursele de apă a fost construită, în 1779, Tettuccio Terme, care se bucură de faimă și în zilele noastre. Termele se bazau pe opt izvoare de apă termală provenită din straturi aflate la 60-80m adâncime.

Tettuccio Terme
Continue reading