Intins între două dealuri, Montecatini Alto are existența atestată chiar înainte de anul 1000, iar în secolul al XIII-lea era un municipiu liber. Așezarea și-a păstrat funcția de sediu al municipalității până în 1905, iar din 1940 a fost inclusă în Montecatini Terme.
La poalele dealurilor, izvoarele creaseră o mlaștină ale cărei miasme nu făceau bine sănătății oamenilor. In plus, acolo era terenul unor veșnice lupte între Lucca, Florența și Pistoia. Abia Marele Duce Leopold a făcut ordine și a asanat mlaștina, construind canale și punând bazele a ceea ce este astăzi Montecatini Terme. Din aceste cauze, locuitorii zonei s-au refugiat sus pe dealuri, în locul numit Montecatini Alto.
Imaginea satului m-a atras încă de la sosirea în Montecatini, așa că mi-am propus să urc neapărat acolo, pentru a vedea orașul de sus. De fapt, ai trei posibilități de a ajunge acolo. Se pare că există un autobuz de la gară, care circulă o dată pe oră dar varianta aceasta nu m-a interesat, așa că nici nu vă pot da detalii despre oră și timp de parcurs. Dacă ești cu mașina personală (nu era cazul meu), poți urca pe un drum pitoresc, flancat de arbori, numit “la Costa”. Am ales cea de-a treia variantă: funicularul (funicolare sau funivia).
