In copilarie, povestea celor 1001 de nopti mi-a adus aproape imaginea unor orase minunate precum Samarkand si Bukhara, precum si acel inconfundabil amestec oriental de visare si poezie. Aceste amintiri au ramas cu mine timp de decenii. In excursiile mele in fosta Uniune Sovietica acoperisem cam tot ce se putea vedea in mod organizat (singura modalitate de a calatori in acea vreme), cu exceptia a doua excursii: una in capitale ale Asiei Centrale (Alma-Ata/Almaty – Kazakhstan, Dusanbe – Tadjikistan, Frunze/Biskek- Kirghistan), cealalta pe traseul de pe care tocmai am revenit. Nu lipsa curiozitatii m-a impiedicat, ci pretul prohibitiv pentru mine atunci, acestea fiind cele mai scumpe excursii in Uniunea Sovietica. Vremurile s-au schimbat insa si, de mai multi ani ma gandesc la realizarea acestui proiect. Dupa cercetari mai detaliate, m-am lamurit ca o calatorie pe cont propriu este mai dificila din punct de vedere organizatoric. Viza necesara se obtine, pe baza unei scrisori de invitatie, pe care o poti cumpara de la o agentie turistica din Uzbekistan (cca. 30 euro, depinde de agentie), numai mergand la o ambasada dintr-o tara apropiata. Intrucat cea din Viena se ocupa doar de tarile fostei Yugoslavii, mai ramanea Kievul sau Istanbulul. Facand o socoteala, costul acestei “aventuri” adaugat la cel al excursiei in sine s-ar ridica cam la cel al unei excursii organizate. Avantajul celei din urma este ghidul, care iti ofera toate informatiile necesare la fiecare obiectiv turistic, iti economiseste timpul abordandu-le intr-o logica pe care tu nu ai cunoaste-o si iti poate furniza informatii pretioase despre orice ai vrea sa faci in localitatea respectiva, in timpul liber. Am optat deci pentru aceasta varianta.
Mansur, ghidul nostru, dand explicatii despre Drumul Matasii
