O dată în viață, China ep.3 – Grădina botanică din Beijing

Dacă se întâmplă să mergeţi la Beijing, faceţi-vă o favoare şi vizitaţi Grădina Botanică! Ea se află în partea de nord-vest a capitalei, în cartierul Haidian, la cca. 15 km de centrul oraşului. Grădina este deschisă zilnic, între 7-17 şi un bilet de intrare costă 5RMB (0.58 euro). Pentru oricine, o zi petrecută aici va însemna relaxare într-un mediu optimist, plin de culoare (chiar dacă plouă, aşa cum a fost în acea zi).
intrarea la Gradina Botanica, Beijing

ep. 4 – La plimbare, în Vancouver (2)

(din seria Visul canadian)
Capilano Suspension Bridge, împreună cu parcul natural în care se află, este un obiectiv pe care mulţi dintre cei care vizitează Vancouverul doresc să îl vadă. Construit, în 1889, sub forma unei punţi elastice din scânduri de cedru, cu o balustradă din odgon de cânepă, a fost denumit de indienii băştinaşi “podul care râde”, din cauza zgomotului pe care îl făcea când se trecea pe el. Abia în 1903 odgonul de cânepă a fost înlocuit cu un cablu de oţel.

Continue reading

ep.3 – La plimbare, în Vancouver (1)

(din seria Visul canadian)

Din Victoria, se ajunge la Vancouver cu ferry-ul. B.C.Ferries are opt curse pe zi, inclusiv pentru maşini, cu două porturi de destinaţie pe continent. Costul unui bilet este de 14 CAD pentru un pasager adult, 7 CAD pentru copii (între 5-11 ani), cei sub 5 ani călătorind gratuit. Taxa pentru maşină este de 46.75 CAD. Dimineaţa devreme, după ce am stat la o coadă parcă nesfîrşită de maşini, ne îmbarcăm şi noi.

Continue reading

Heraclea, aşezarea antică de lângă Bitola,”Oraşul consulilor”

Am aflat mai multe despre Bitola, “oraşul consulilor”, de la gazdele noastre de anul trecut, din Ohrid. Se numeşte astfel pentru că, în timpul stăpânirii otomane, aici se aflau consulatele a 12 ţări. Ceea ce ni s-a părut însă şi mai incitant, este prezenţa, la numai 2 km de centrul oraşului, a ruinelor anticei Heraclea Lynkestis. Numele acesteia provine de la eroul Herakles, iar Lynkestis inseamna “tara linxului”

La numai 12 km de graniţa grecească de la Niki, în drumul nostru spre casă, ajungem la Heraclea, în Macedonia/F.Y.R.O.M. Suntem doar noi şi muncitorii care lucrează la conservarea mozaicurilor. Spre deosebire de Stobi, aflat mai la câmpie, Heraclea beneficiază de un fundal generos, oferit de muntele Baba, care se înalţă până la 2601m.

ruinele de la Heraclea

Continue reading

ep. 2 – Visul unei zile de vară la Butchart Gardens

(din seria Visul canadian )
Acum 5 ani am petrecut 3 săptămâni în oraşul Victoria, pe Insula Vancouverului. Unul dintre obiectivele deja faimoase ale insulei este Butchart Gardens, devenit, în 2004, sit istoric naţional.Fondatorii acestei grădini minunate sunt o familie de producători de ciment. Doamna casei este cea care, la un moment dat, a început să construiască această grădină pentru a înfrumuseţa locul rămas în urma unei exploatări de piatră de var. Cu timpul, grădina a crescut şi a devenit mândria familiei, care invita oamenii să o viziteze. Ea se află şi astăzi în proprietatea aceleiaşi familii.

Continue reading

O dată în viaţă, China ep.2 – Guijie Street, Beijing

Dacă ajungeţi prin Beijing, nu evitaţi să mergeţi seara, pe Guijie Street sau Food Street, cum i se mai spune, aflată în cartierul Dongzhimennei Dongcheng. Noi am locuit chiar la un hotel de pe această stradă, aşa că am mers destul de des.E strada celor peste 100 de restaurante deschise, aproape toate, non-stop. Sunt prezente toate stilurile de gătit din China dar sunt şanse mici să ştii să alegi! Meniurile, chiar atunci când sunt traduse în limba engleză, îţi oferă feluri tare ciudate, cum ar fi “pui fără viaţă sexuală”, ceea ce în opinia traducătorului ar fi echivalentul lui “chicken”!

Continue reading

Novi Sad, doar cu buletinu’

Pentru că în ultimele zile mulţi din blogosferă şi de pe forum discută despre faptul că s-a dat liber la Serbia “doar cu buletinu’ “, ieri după-amiază m-am gândit şi eu să mergem la Novi Sad. Azi dimineaţă, la 7, am plecat. Ajungem la punctul de trecere a frontierei de la Jimbolia cam în 45 de minute.
N-am mai ieşit pe aici din ţară până azi dar câtă deosebire între clădirea nouă, care pare dată în folosinţă de curând şi amintirea mea de copil, despre cum debuta o vizită în Jimbolia, acum mulţi ani (mă tem că s-ar putea să fie mai mulţi decât au majoritatea cititorilor mei)! Copil fiind, veneam uneori cu mama, să vizităm nişte rude care au locuit vremelnic aici. Când trenul oprea în gară şi toată lumea cobora, se înşirau câte unul în rând şi treceau, ca printr-o strungă de oi, prin faţa unui soldat (sau să fi fost subofiţer? nu ştiu, dar eu îi studiam fascinată nasturii de la uniformă, aceia aproape semisferici, care aveau pe ei stema Republicii Populare România, pentru cine ştie) şi îi arătau o cărticică mică şi gri, care se numea “buletin”. Când ajungeam şi noi în dreptul său, întrebările veneau monotone, mereu aceleaşi: “De ce aţi venit în Jimbolia?”, “La cine mergeţi?”, “Cât staţi?”. Does it ring a bell, Imperator, că tot ne povesteai despre Coreea de Nord lucrurile acelea incredibile dar adevărate? Poate ar trebui să ne mai amintim din când în când, unii dintre noi (şi să povestim şi celor mai tineri, care nu au trăit acele timpuri), cam cum a fost şi pe la noi, în diferite perioade, cea despre care vă spun fiind dinaintea ştiţi voi cui. Ceva amintiri despre cum călătoream atunci, voi scrie în alt post, la rubrica “despre mine”. Continue reading

În fugă, Carthago

Carthago, cum îl numeau latinii, a fost construit – conform surselor romane – de către “puni” (nume dat fenicienilor) sau cartagenezi, în anul 814, sub domnia Reginei Dido, amintită de poetul Vergiliu în epopeea sa, Eneida.Este vorba, de fapt, despre o serie de aşezări în Golful Tunisului. Nu este locul aici să detaliem istoria. Aş adăuga doar că romanii, după ce au distrus Carthago în urma celui de-al treilea război punic, l-au reconstruit, lăsându-l să joace un rol important de putere în Imperiul Roman. În anul 698 e.n., oraşul a fost distrus a doua oară, după ce a fost cucerit de musulmani (pentru detalii, vezi wikipedia).

Tunis, oraş de vis

Nu ştiu dacă Tunis rimează bine cu vis şi nici nu ştiu dacă titlul are acoperire în realitate, ceea ce ştiu însă cu certitudine este că, dacă aş mai avea timp, Tunisul ar fi unul dintre oraşele pe care mi-ar plăcea să-l iau la pas, în tihnă.În excursia de o zi care a avut ca traseu Sousse-Tunis-Cartagina-Sidi Bou Said-Sousse, suntem doar 6 persoane: patru din Satu-Mare şi noi doi. Ghida noastră este de fel din Oradea. S-a întâmplat să fim cam din aceeaşi parte a ţării.Cum înainte de fiecare călătorie consult cu sfinţenie “biblia” Lonely Planet sau alta asemănătoare, aflasem deja că Tunisul sau anticul Tynes se afla deja aici în sec. al V-lea î.e.n., deci înainte de venirea romanilor care au sosit în 255 î.e.n., înainte de primul război punic. După ce i-au înfrânt pe cartaginezi (vă aduceţi aminte de Hannibal, de la lecţiile de istorie, fiindcă mie tare mi-a plăcut povestea aceea cu elefanţii?), romanii nu au mai fost interesaţi de Tunis. Soarta oraşului s-a schimbat atunci când cuceritrul Hassan bin Nooman a hotărât că găsise aici un bun punct de apărare. Naşterea adevărată a oraşului este legată de anul 732 e.n., când s-a construit Marea Moschee Zitouna sau Moscheea Măslinului. (Se poate vizita zilnic, cu excepţia zilei de vineri; se identifică uşor înmedina, după minaretul său pătrat. Având doar o oră la dispoziţie, din păcate, nu am putut să o vedem înăntru, cum se întâmplă cu multe obiective la aceste excursii “împachetate”.)

Continue reading