Muzeul Naţional Bardo

Mărturisesc că atunci când am auzit că programul de vizită a Tunisului cuprinde şi un popas la Muzeul Naţional Bardo, nu am fost prea încântată. Aş fi preferat să petrec timpul respectiv hoinărind prin oraş. Când am părăsit însă muzeul, părerea mea era schimbată şi aveam o cu totul altă stare de spirit. Muzeul, care fiinţează din anul 1888, adăposteşte cea mai mare colecţie de mozaicuri din lume. E păcat să treci prin Tunis fără să îl vezi!

Colecţiile sunt împărţite în perioadele: preistorică, punică, romană şi creştină. Accentul vizitei noastre a fost pe perioada romană dar am putut vedea şi suficiente mostre de artă islamică în însăşi construcţia care adăposteşte muzeul. Colecţia în sine (vase, ţesături, bijuterii) se află în Palatul Hussein, pe care nu l-am vizitat din lipsă de timp.

Construcţia iniţială, Palatul Hafsizilor, data din sec. al XIII-lea. Hafsizii reprezentau o dinastie care a condus Tunisia timp de cca. 350 de ani.

Palatul Bardo, ca reşedinţă a beyului şi exemplu de artă arhitectonică arabă, datează din sec. XVII-XVIII. Plafoanele bogat împodobite, stucaturile de pe pereţi, curţile interioare, ceramica frumos colorată ne transferă, parcă, în lumea de basm a Şeherezadei. Personal, m-a dus cu gândul la Allhambra din Granada.

Câteva săli adăpostesc artefacte, măşti, statuete din perioada punică. Apoi intrăm în sălile care expun pe pereţi şi pe pardoseală minunatele mozaicuri romane, descoperite în vilele din El-Jem, Sousse, Carthago, Djerba, Dougga, Kerkouane, Kairouan. Temele sunt foarte variateŞ scene de vînătoare, animale, păsări, peşti, Neptun cu cele patru anotimpuri (Sousse), o vilă romană, poetul Vergiliu, autorul Eneidei – singurul său portret cunoscut (El-Jem), Neptun răpit de piraţi, Ullysse şi sirenele sunt doar câteva dintre sutele de mozaicuri expuse.

Ca orice muzeu şi acesta este închis în zilele de luni, în celălalte zile fiind deschis între 9-17. Nu rataţi vizitarea sa, fără de care popasul în Tunis nu ar fi întreg.

The National Bardo Museum in Tunis

What we saw in this museum represents the most rich collection of mosaics in the world.

The Bardo Palace (17th.-18th.centuries) is an example of Arabic architecture.

Mănăstirea Sveti Naum

O excursie frumoasă, de o zi, se poate face din Ohrid, mergând cca. 30 km pe malul lacului Ohrid, până spre graniţa albaneză, pentru a vizita Mănăstirea Sveti Naum.

La ieşirea din Ohrid, trecem prin mici localităţi, cum ar fi Lagadin, cu multe hoteluri mari, de tip comunist aş spune, adică acele paralelipipede care se văd şi la noi la Mamaia sau în alte staţiuni mai vechi. Alături de ele însă au apărut o seamă de pensiuni private, care oferă condiţii foarte bune. Nu sunt plaje de nisip, oamenii mulţumindu-se cu pietricelele de pe mal şi cu priveliştea minunată oferită de lac şi de munţii din jur.
Oprim puţin la Gradişte, un camping mare cu căsuţe private, construite în diverse stiluri. Apa lacului limpede, verde-albăstruie e ca o anticipare a mării greceşti spre care urmează să mergem peste două zile.

Altă recomandare, făcută de gazdele noastre amabile, este Trpejca. Satul, cu cca. 300 locuitori, este agăţat pe un mal mai abrupt. Se spune că, în dreptul său, lacul Ohrid are cea mai mare adâncime: 289 m! Numărul mare de maşini pe care îl zărim ne face să lăsăm maşina la şosea şi să coborâm pe jos, spre lac. Flori frumoase ne zâmbesc din curţile caselor. Indicatoare confecţionate manual ne îndrumă spre o terasă sau alta. Coborâm pe plajă şi mâncăm la terasa Saint Tropez. Un prânz ne costă 12 euro pentru două persoane. În sat se pot închiria camere cu 20-25 euro pe zi. Este o destinaţie frumoasă de vacanţă, mai ales pentru cei mai puţin pretenţioşi şi care doresc un concediu
mai ieftin.
La cca. 1 km de graniţa cu Albania, drumul se bifurcă. O luăm spre dreapta, spre mănăstire. Parcăm maşina şi ne îndreptăm spre un loc plin de terase şi standuri cu suveniruri. Ne oprim la confluenţa râului Crn Drim cu lacul Ohrid şi, urmând sfatul gazdelor, ne urcăm într-o barcă care face, timp de jumătate de oră, un tur d e-a lungul râului. Plătim 2 euro de persoană. Barca înaintează uşor, plutind pe o apă fascinantă: e foarte limpede şi pe fundul ei se văd pete mari de nisip alb, alge verzi şi, în anume locuri, izvoare subterane. Ni se spune că sunt 30 de izvoare subterane şi 12 de coastă, de care ne apropiem cu barca. E un fenomen interesant, pe care nu l-am mai văzut. Locul în care izvorăşte apa e ca un mic con vulcanic, deasupra căruia bolboroseşte apa ieşită din izvor. Poza nu e prea reuşită, dar poate vă faceţi o idee. Temperatura se păstrează constantă, 10 -12 grade, chiar şi iarna. La orizont se înalţă masivul pe care l-am văzut deja la Trpeica. Pădurea masivă se oglindeşte în lac. Aproape din senin se adună nori grei. Ajungem la capătul traseului, unde vedem pe mal o mică bisericuţă, construită în acelaşi stil, din cărămidă roşie, ca şi bisericile din Ohrid. Ne întoarcem spre terasa de unde am plecat.
Pe malul lacului se făcea plajă când am sosit dar acum oamenii se grăbeau să plece de teama ploii.
Ne grăbim şi noi spre mănăstire, ca să pot face fotografii din exterior până nu începe ploaia.
Prima biserică a fost fondată aici de Sfântul Naum în secolul al IX-lea. Actuala mănăstire, de origine greco-bizantină, păstrează fresce din secolele XVI-XVII. În prima încăpere se vede o frescă care îi reprezintă pe Sfinţii Chiril şi Metodiu, alături de elevii lor, Sf. Naum şi S. Klement. Icoanele de aici sunt considerate a fi cea mai reuşită pictură religioasă din Balcani.
De pe terasa largă admirăm lacul în fugă fiindcă norii sunt tot mai ameninţători. O rază de soare, filtrată printre norii negri, creează o lumină aparte pe lac.
Parcul care înconjoară mănăstirea e plin de păuni. Păcat că nu mai avem timp să ne plimbăm, nici să mâncăm la una din multele terase.
Valurile lacului se zbat agitate şi mor pe mal. Toate şezlongurile de pe plajă au fost adunate în grabă, lumea a fugit, căutând adăpost. Ploaia se dezlănţuie torenţial, înainte de a ajunge la maşină. E atât de puternică, încât ştergătoarele de parbiriz nu-şi pot face treaba! Rămânem pe loc 15-20 de minute, înainte de a putea pleca spre Ohrid.
Chiar dacă ploaia ne-a stricat puţin planul, a fost o excursie frumoasă. Apă, munţi, meditaţie religioasă…pace în suflet.
Sveti Naum Monastery
30 km from Ohrid, on the shore of Ohrid lake, not far from the Albanian border, we found the Sveti Naum Monastery. What we see today was constructed during 17th.-18th. centuries but the first church here was erected in the 9th. century by Saint Naum.
The frescoes and icons in the monastery are considered to be the most beautiful in the Balcans.

Visul canadian. ep.1 – La pas prin Victoria, B.C.

Victoria, supranumită “oraşul grădinilor”, este o destinaţie turistică importantă din British Columbia, atrăgând 3 milioane şi jumătate de turişti, anual. Capitala provinciei canadiene British Columbia este un oraş cu ceva peste 78000 de locuitori (peste 330000 împreună cu localităţile înconjurătoare, aşa-numita Greater Victoria), aflat în sudul insulei Vancouver. Pentru a ajunge în Victoria, aveţi la dispoziţie aeroportul internaţional care deserveşte zboruri directe pentru Toronto, Seattle şi San Francisco, precum şi terminalul de ferry, aflat la 29 km de oraş, care leagă insula Vancouver de oraşul Vancouver prin numeroase curse zilnice.

Zona, locuită la început doar de către indienii Salish, este explorată de spanioli abia în anul 1790, cu un deceniu şi jumătate mai târziu decât partea de nord-vest a Americii de Nord. Istoria oraşului începe în anul 1841, când se hotărăşte construirea unui fort de apărare, decizie pusă în practică de Hudson’s Bay Company doi ani mai târziu. Aşa apare Fort Victoria, a cărui populaţie creşte mai întâi până la 300, pentru ca apoi, brusc, în 1858, să sară la 5000 doar în câteva zile, datorită afluxului de oameni sosiţi aici odată cu descoperirea aurului în valea râului Fraser. Un monument din oraş, aşezat la Finlayson Point, aminteşte despre primii băştinaşi şi sosirea omului alb.

Clima blândă a locului, peisajele minunate oferite de strâmtoarea Juan de Fuca şi vârful Olympic din munţii statului american Washington, aflat dincolo de ea, ritmul de viaţă plăcut, diferit de al metropolei Vancouver (aflată pe partea continentală a provinciei) şi chiar faptul că aici se poate practica golful în tot timpul anului, au atras în Victoria un mare număr de pensionari, care se retrag aici după munca de o viaţă. Nu trebuie însă să vă lăsaţi induşi în eroare, crezând că Victoria este un oraş care doarme! Departe de aşa ceva, Victoria este un oraş frumos, plin de viaţă, căruia oceanul care îl înconjoară în trei părţi şi dragostea pentru flori a locuitorilor săi îi conferă un aer de staţiune de odihnă.
Ca în orice alt oraş şi aici există câteva obiective, pe care turistul documentat se străduieşte să le descopere. Centrul oraşului care se numeşte peste tot, în Canada ca şi în S.U.A., Downtown, se află în jurul aşa-numitului port interior. Aici puteţi vedea clădirea Parlamentului Provincial din Victoria, Hotelul Fairmont Empress (1908) – cel mai cunoscut, adevărată emblemă a oraşului, vizitat de celebrităţi precum regele George al VI-lea, Regina Elisabeta, Prinţul de Wales, Rudyard Kipling (autorul binecunoscutei “Cărţi a junglei”) sau Shirley Temple. Un totem, specific indienilor canadieni, veghează promenada de-a lungul portului interior.

În aceeaşi zonă se mai pot vedea Muzeul provinciei British Columbia, Parcul Thunderbird – împodobit cu totemuri -, Muzeul Maritim (aflat într-o clădire din 1889, care a adăpostit Curtea Provicincială de Justiţie) cu exponate legate de istoria maritimă a Canadei, Galeria de Artă cu colecţii interesante de artă japoneză (în mica sa curte, amenajată ca o grădină japoneză, se află un altar shintoist original) dar şi tablourile pictoriţei canadiene Emily Carr (care face parte din aceeaşi “familie” de artişti cu Frida Kahlo şi Georgia O’Keeffe).

Centrul oraşului adăposteşte clădiri bine păstrate din secolul al XIX-lea dar şi altele, mai moderne, fără însă a şoca prin spectaculos. Zgârie-nori nu există în capitală. Totul respiră normalitate, accesibilitate, calm. Nu lipseşte nici Chinatown, al doilea ca mărime, după cel din San Francisco.


Market Square, amenajat într-un perimetru de la sfârşitul anilor 1800, adăposteşte 35 de obictive precum magazine, restaurante, cluburi şi este locul de desfăşurare a unor concerte, festivaluri sau
alte evenimente.
Nu departe de centru se poate vizita reşedinţa celui mai bogat şi renumit om din B.C., industriaşul Robert Dunsmuir, Craigdarroch Castle. Este vorba despre o construcţie în stilul unui castel (mie nu mi s-a părut deloc atrăgătoare), care atrage anual cca. 150000 de vizitatori.
Parcul Beacon Hill, care se întinde pe o suprafaţă de 75 ha de-a lungul strâmtorii Juan de Fuca, este un cunoscut loc de plimbare şi agrement, cu multe flori, lacuri cu peşti, raţe, gâşte canadiene şi lebede, o mică grădină zoologică. Aici se află şi cel mai înalt totem din lume – 38.8 m – înălţat în 1956. Alt parc atrăgător este Parcul Guvernatorului, cu colecţii diferite de flori şi privelişti frumoase ce se deschid spre ocean, printre stejarii Garry, un copac specific insulei, care creşte doar aici. După cum îi arată numele, aici se află şi reşedinţa guvernatorului, de aceea vizitele în parc se pot face numai în anumite intervale de timp, afişate la poartă.
Transportul public urban mi s-a părut scump, 2 dolari canadieni un drum. Dar centrul poate fi străbătut cu uşurinţă cu piciorul. Şi nu doar centrul. Sunt nenumărate locuri de plimbare, inclusiv la malul oceanului, care pot oferi vizitatorului momente de relaxare şi reverie.
Hm, mai că-mi vine să-i înţeleg pe canadienii care se mută aici la pensie…

O dată terminată vizita în centrul oraşului şi la obiectivele amintite, am preferat să ne plimbăm prin splendidul cartier Oak Bay, partea cea mai veche a oraşului, unde s-au aşezat primii colonişti englezi şi unde azi poţi admira vile şi viluţe, construite în cele mai variate stiluri, dar toate de bun gust şi înconjurate de flori (fără gard!). Minunate sunt vilele aflate chiar pe malul oceanului, unele cu plajă privată. Vă las în tovărăşia fotografiilor, să le admiraţi în voie. Cât despre mine, ultima fotografie aş explica-o printr-o “numărătoare de copii”, de care sigur vă amintiţi, puţin modificată: “În oceanul Pacific, / am ajuns un peşte mic.”

Canadian Dream ep.1 Walking in Victoria, B.C.
Victoria, nicknamed “the gardens’city” attracts yearly 3.5 millions of tourists, even if it has only 78000 inhabitants (Greater Victoria – 330000). An airport connects the capital city of B.C. with Toronto, Seattle and San Francisco, and a ferry terminal with Vancouver. Oh, I forgot to say Victoria is the capital of British Columbia and it lies on the Vancouver Island.

The area was inhabited by the Salish Indians. The Spaniards explored the region only in 1790, and the history of the town begun on 1843, when a defence fort was built. Victoria Fort, with only 300 people at the beginning, grew to 5000 only in few days, on 1858, because of the people who came here due to the discovery of gold in the Fraser Valley.

In the Downtown, around the touristic port, you may see the imposing building of the Provincial Parliament and the Fairmont Express Hotel, a real landmark. The hotel has been visited in time by King George VI, Queen Elisabeth, Prince of Wales, writer Rudyard Kipling or child-actress Shirley Temple.

In the same area of the center you may visit the Museum of B.C.Province, Thunderbird Park (beautiful totems), Maritime Musem (a building from 1889), The Art Gallery (good collection of Canadian artist Emily Carr of the same artists’ family as Frida Kahlo and Georgia O’Keeffe), Craigdarroch Castle, The Market Square or the little Chinatown.

Felix Romuliana

Dacă în drumurile de vară spre Grecia treceţi prin Serbia şi vreţi să mai vedeţi şi altceva decât autostrada, la cca. 100 km nord de Nis, într-o zonă situată între Timocul Alb şi Timocul Negru, se află un sit arheologic intrat în patrimoniul UNESCO din 2007, o reşedinţă imperială romană, numită Felix Romuliana.Construcţia sa a început în anul 298, după ce împăratul roman Gaius Galerius Valerius Maximilianus (293-311), ginerele împăratului Diocleţian (care a construit palatul cu acelaşi nume din Split, Croaţia) a repurtat o mare victorie asupra perşilor.

Felix Romuliana este unul dintre cele mai importante situri romane târzii din Europa, care făcea parte din Dacia ripensis, conform organizării împăratului Aurelian.

Descoperirile arheologice au pus în evidenţă faptul că nu era vorba despre o simplă fortăreaţă cu rol militar ci de o adevărată reşedinţă imperială a lui Galerius, ridicată pe locul unde s-a născut şi unde a fost şi înmormântat. Astfel, în incinta sitului se află ruinele palatului, a unor băi termale, a unui templu închinat lui Jupiter, patronul împăratului şi a unei basilici creştine. Numele aşezării derivă de la numele mamei lui Galerius, Romula, ea însăşi mare preoteasă. Întreaga suprafaţă, de 6.5 ha, a fost înconjurată de şanţ de apărare şi 20 de turnuri, după cum arată macheta de la punctul de informare. Se lucrează şi acum la scoaterea la iveală a ruinelor. Din lipsa banilor, s-a descoperit relativ puţin până acum. Zidurile de apărare sunt ruinate în mare parte şi acoperite de bălării.

La mijlocul secolului al V-lea, aşezarea a fost jefuită de huni, iar în secolul al VI-lea a fost distrusă de avari. O dată cu aşezarea slavilor în zonă, la începutul secolului al VII-lea, ea a fost abandonată.

Dacă doriţi să mai zăboviţi în zonă, la câţiva kilometri se află staţiunea cu ape termale de la Gamzigrad. Apa din cele cinci izvoare de apă termală, cu temperaturi între 32-42 grade Celsius, a fost folosită şi de către romani, pentru băile lor.

Mergând de la Nis spre Zajecar, după ieşirea de pe autostradă drumul intră repede într-o zonă de dealuri înalte şi este plin de serpentine, cu privelişti frumoase. Şoseaua, intens circulată, este bună. La Gamzigrad se mai poate ajunge din România şi pe ruta Turnu-Severin- Kladovo – Negotin – Nis.

Situl este deschis publicului de la 1 mai la 1 noiembrie, zilnic, între orele 8-20. Intrarea costă 150 dinari/persoană. Nu se poate plăti cu euro. Dacă merită sau nu o vizită, judecaţi singuri.

Macheta aşezării Felix Romuliana

Poarta de vest

 Basilica creştină
Templul lui Jupiter

Palatul lui Galerius

Felix Romuliana

Felix Romuliana is an archeological site in Serbia, 100 km North of Nis. It was a Roman imperial residence, erected in 298 after the Roman emperor Gaius Galerius Valerius Maximilianus (293-311) had a great victory in his battle with the Persians. This is one of the most important late Roman site, in Europe.

The name was given after the Romula, mother of the Emperor Galerius and highest priestess. The residence was encircled by 20 defensive towers. The Huns and Avars looted the fortress during the V-VI centuries. When the Slavs settled down in the area during the VIIth. Century, the residence was abandoned.

The site is opened daily, between 8-20 and the ticket costs 150 dinars.

O dată în viaţă, China. ep.5 – Jad, perle şi cloissone

Jadul, perlele şi cloissone-ul, pe lângă valoarea lor artistică, estetică şi financiară, fac parte din cultura chineză. Cu siguranţă, mulţi dintre cititori au fost, nu o dată, agasaţi de vizitele obligatorii pe la diverşi artisani şi producători, în timpul tururilor în Turcia, Tunisia, Grecia, etc. La fel am fost şi eu. In China însă nu mi-a părut deloc rău că au existat şi asemenea obiective în program, pentru că ele mi-au prilejuit vizionarea unor adevărate expoziţii de obiecte sau bijuterii, la care nu aş fi avut acces în altă parte sau pe care nu mi-aş fi făcut timp să le văd, în mod expres.

Cloissone-ul are în China o tradiţie de peste 500 de ani. I se mai spune şi “Albastru de Jingtai” deoarece în modelele sale predomină culoarea albastră. El s-a impus mai ales în timpul domniei lui Jingtai (1450-1456), din dinastia Ming.

Unii susţin că a fost introdus în China secolului al XV-lea prin intermediul mongolilor influenţaţi, la rândul lor, de cultura islamică. Alţii acreditează ideea că misionarii ar fi introdus acest stil de prelucrare în China chiar din secolul al XIII-lea, în timpul dinastiei Yuan.

Iniţial, obiectele de tip cloissone erau produse doar pentru temple şi palate, considerându-se că, prin modelele minunate şi culorile strălucitoare, ar fi mai potrivite cu cei importanţi şi bogaţi.

Perlele şi frumuseţea lor au fost cunoscute în China cu peste 4000 de ani în urmă. Tot aici s-au introdus prima dată şi perlele de cultură, în anul 1082. Culturile s-au dezvoltat mai ales în sudul ţării, unde temperatura şi salinitatea apei permit obţinerea unor perle de excepţie. In prezent, 96% din producţia de perle a Chinei se exportă, inclusiv în Japonia.

Din bogata expoziţie de bijuterii din perle şi pietre preţioase/semipreţioase, am ales câteva pentru a vi le prezenta:

Jadul, numit în China şi “esenţa cerului şi a pământului”, face parte din cultura chineză străveche. Un proverb spune: “Aurul are valoare, jadul este inestimabil.” El reprezintă frumuseâea, puritatea, graţia, nobleţea, perfecţiunea, puterea şi nemurirea. A purta jad înseamnă, pentru chinezi, a fi protejat de spiritul răului, de ghinioane şi primejdii.

Compoziţia chimică diferită, conferă jadului o multitudine de culori: verde în diverse nuanţe, roşu, violet, maro, galben în diverse nuanţe, negru, alb şi chiar albastru.

Preţurile obiectelor de jad autentice este ridicat, aşa că ne-am mulţumit doar cu admirarea expoziţiei.

Dacă cele văzute vi-au plăcut, nu vă supăraţi atunci când, în China fiind, ghidul unei excursii vă va anunţa şi opririle obligatorii la fabrici/expoziţii de jad, perle şi cloissone. Nimeni nu vă va trage de mânecă să cumparaţi ceva. Puteţi doar admira în voie. Consideraţi-le obiective legate de artă.

Continue reading

O dată în viaţă, China. ep.4 – Fragrance Hill sau Dealul Inmiresmat

Nu departe de Gradina Botanica din Beijing, fosta gradina imperiala, numita acum Dealul Inmiresmat, te încanta cu privelisti, mirosuri si culoare.

Aflata la cca. 20 km NV de Beijing, gradina acopera o suprafata de 160 ha. Varful sau cel mai inalt masoara 557 m si se poate ajunge la el fie pe jos, cum fac majoritatea chinezilor, intr-o ora, fie cu un teleferic, in cateva minute.

Padurea care acopera dealurile este formata mai ales din pini, chiparosi si artari dar are si oaze de caisi, piersici, peri si liliac, bine dispuse intr-o logica a arhitecturii peisagere. Cand am fost noi acolo era vremea piersicilor in floare, iar rondurile de flori erau pline de Ranunculus (piciorul cocosului). Fiind Anul Bivolului de Pamant (2009) la chinezi, un rondou era aranjat corespunzator, chiar la intrarea in gradina.

Unii spun ca numele gradinii ar veni de la forma varfului, privit de la distanta, de vas pentru ars betele parfumate, altii ca tocmai acesti pomi infloriti, cu miresmele lor, l-au generat. Gradina este foarte cautata toamna, cand frunzele artarului rosu iau foc! Atunci (mijlocul lui octombrie-inceputul lui noiembrie) aici se desfasoara Festivalul Artarului Rosu, la care participa foarte multa lume. Nu prea imi dau seama ce inseamna asta pentru ca, in China, nu am fost nicaieri unde sa nu fie foarte multa lume, incepand de la metrou si sfarsind cu Marele Zid Chinezesc.

Prima constructie din actualul parc a fost un templu, ridicat in anul 1186, in timpul dinastiei Jin. Mult mai tarziu, in 1745, imparatul Qianlong a adaugat numeroase alte cladiri precum pavilioane, arcuri memoriale si pagode si a dat locului numele de Gradina Linistii si a Placerii. Din pacate, in secolul al XIX-lea, in timpul razboiului opiumului purtat cu trupele engleze si franceze, constructiile au fost in mare parte distruse. Dupa 1949 gradina a fost insa refacuta (Mao Tze Dun avea o vila aici) si a primit numele actual.

Cum ajungi acolo:  Din Wanfujing, cu linia 1 de metrou pana la statia Bajao Amusement Park, apoi cu autobuzul 60, pana la intrare.

Alta optiune ar fi taxiul dar, avand in vedere ca soferii nu vorbesc nici o limba straina, este bine sa-ti printezi de pe net denumirea obiectivului in limba chineza si sa o arati soferului.

Intrarea in parc costa 10 RMB (1.15 euro), daca mergeti pe cont propriu, iar telefericul costa 50 RMB (5.75 euro) de persoana, un drum. Noi am urcat cu telefericul, pentru perspectiva si am coborat pe jos, ca sa putem vedea mai indeaproape constructiile care populeaza gradina.

Mai exista alternativa unei excursii private, de 8 ore, cu ghid vorbitor de limba engleza, care are ca obiective: Fragrance Hill, Gradina Botanica (vezi ep. 3) si CCTV (vezi ep.1). Pentru doua persoane, aceasta excursie costa 475 RMB (70$), avand pranzul inclus in pret. Daca sunteti 3 sau 4 persoane, pretul scade proportional. Excursia am comandat-o pe net, fara a fi nevoie sa platim un avans. Plata se face direct la ghid, la terminarea excursiei. Masina te ia de la hotel si te aduce inapoi. Pentru cei cu timp limitat, care vor sa vada mai multe obiective intr-un timp scurt, este o varianta de luat in calcul. Excursia se poate gasi pe net la urmatoarea adresa http://beijing.etours.cn/

Fie ca mergeti primavara sau toamna sau chiar pe ceata, cum s-a intamplat cand am fost noi acolo, Fragrance Hill este un loc minunat, care va va incanta.

 

Once in a Lifetime, China – 4th. ep. Fragrance Hill

To be up on the Fragrance Hill in Beijing is a very pleasant experience. Unfortunately, up the hill was misty and we could not enjoy the view but coming down in the park we saw part of it, which was wonderful. Like in the Botanical Garden, here was also full of flowers.

O dată în viață, China ep.3 – Grădina botanică din Beijing

Dacă se întâmplă să mergeţi la Beijing, faceţi-vă o favoare şi vizitaţi Grădina Botanică! Ea se află în partea de nord-vest a capitalei, în cartierul Haidian, la cca. 15 km de centrul oraşului. Grădina este deschisă zilnic, între 7-17 şi un bilet de intrare costă 5RMB (0.58 euro). Pentru oricine, o zi petrecută aici va însemna relaxare într-un mediu optimist, plin de culoare (chiar dacă plouă, aşa cum a fost în acea zi).
intrarea la Gradina Botanica, Beijing

Visul canadian ep. 4 – La plimbare, în Vancouver (2)

Capilano Suspension Bridge, împreună cu parcul natural în care se află, este un obiectiv pe care mulţi dintre cei care vizitează Vancouverul doresc să îl vadă. Construit, în 1889, sub forma unei punţi elastice din scânduri de cedru, cu o balustradă din odgon de cânepă, a fost denumit de indienii băştinaşi “podul care râde”, din cauza zgomotului pe care îl făcea când se trecea pe el. Abia în 1903 odgonul de cânepă a fost înlocuit cu un cablu de oţel.

Continue reading

Visul canadian ep.3 – La plimbare, în Vancouver (1)

Din Victoria, se ajunge la Vancouver cu ferry-ul. B.C.Ferries are opt curse pe zi, inclusiv pentru maşini, cu două porturi de destinaţie pe continent. Costul unui bilet este de 14 CAD pentru un pasager adult, 7 CAD pentru copii (între 5-11 ani), cei sub 5 ani călătorind gratuit. Taxa pentru maşină este de 46.75 CAD. Dimineaţa devreme, după ce am stat la o coadă parcă nesfîrşită de maşini, ne îmbarcăm şi noi.

Heraclea, aşezarea antică de lângă Bitola,”Oraşul consulilor”

Am aflat mai multe despre Bitola, “oraşul consulilor”, de la gazdele noastre de anul trecut, din Ohrid. Se numeşte astfel pentru că, în timpul stăpânirii otomane, aici se aflau consulatele a 12 ţări. Ceea ce ni s-a părut însă şi mai incitant, este prezenţa, la numai 2 km de centrul oraşului, a ruinelor anticei Heraclea Lynkestis. Numele acesteia provine de la eroul Herakles, iar Lynkestis inseamna “tara linxului”

La numai 12 km de graniţa grecească de la Niki, în drumul nostru spre casă, ajungem la Heraclea, în Macedonia/F.Y.R.O.M. Suntem doar noi şi muncitorii care lucrează la conservarea mozaicurilor. Spre deosebire de Stobi, aflat mai la câmpie, Heraclea beneficiază de un fundal generos, oferit de muntele Baba, care se înalţă până la 2601m.

ruinele de la Heraclea

Continue reading