Cazare in Venetia / Accommodation in Venice

Last year, when in Venice I stayed at Hotel Falier. It is a 2 stars only hotel but it is very clean, offers a fairly good buffet breakfast and it is very well positioned. As for the price, it doesn’t come cheap at 498 euro for a double, breakfast included, for 3 nights. But it is Venice, after all and in Venice accommodation is expensive! Also for the 1st  and 2nd of May they charge much more, so pay attention when you plan the trip!

Anul trecut am petrecut un weekend prelungit, de 1 mai, la Venetia. Mi-am rezervat cazarea la Hotel Falier, prin booking.com  Este un hotel de doar 2 stele dar care este curat, ofera un breakfast stil bufet satisfacator si, mai presus de orice, este foarte bine pozitionat. Oricum, pentru ca era 1 si 2 mai cazarea a fost mult mai scumpa dar asta patesti daca te lasi pe ultimul moment!  Trei nopti de cazare intr-o camera dubla, cu mic dejun inclus, 498 euro.

Din Piazzale Roma, unde am ajuns cu autobuzul de la aeroport (20-25 minute; un bilet simplu 3 euro, unul dus-intors, 5.50 euro) ne-am folosit de descrierea foarte buna de pe site-ul hotelului. L-am gasit repede, in sestierul (cartierul) San Polo.

 Piazzale Roma
strada pe care se afla hotelul
in fata hotelului

In holul mic unde este receptia se afla si un calculator cu acces la internet, care ne-a fost util.

Urcam la etajul I, unde ni s-a repartizat camera 24. Trecem pe langa locul in care se serveste micul dejun. De sus, privind pe fereastra din hol, vedem o micuta curte interioara a hotelului, unde s-ar putea savura o cafea, dupa amiaza. Camera are TV si aer conditionat dar este foarte mica si mobilierul nu este prea nou. In majoritatea oraselor foarte cautate de turisti (Paris, Londra, Amsterdam) lucrurile stau asa: spatiul este scump! Daca am fi dorit ceva mai luxos, ar fi trebuit sa scoatem mai multi bani din buzunar.

Faptul ca statia de vaporetto din Piazalle Roma este foarte aproape, constituie un atu pe care trebuie sa il luati in calcul cand va ganditi la planificarea excursiei.

Rapsodia albastra: Rotterdam / Rapsody in Blue: Rotterdam

Rotterdam is an energetic, full of life town, reborn like Phoenix from its own ashes. May be you know that it was bombed on May 1940 and almost completely destroyed. Very few buildings resisted. I worked a week in this town, in an European project, toward the end of 90s’ and, in my free time, I managed to visit a little. Unfortunately my paper photos adopted in time a very curious shade of blue and this is the reason of the title. Otherwise, I think Rotterdam has nothing in common with Gershwin’s music.

La sfarsitul anilor ’90 am lucrat o saptamana intr-un proiect european in Rotterdam. In putinul timp liber pe care l-am avut la dispozitie, am reusit sa vad cate ceva. In timp, pozele mele pe hartie au dobandit o ciudata culoare albastrie si de aici si titlul postarii, fara legatura cu muzica lui Gershwin.

Nu stiu daca stiti dar acest oras din vestul Olandei, al doilea din tara ca marime (peste 600000 de locuitori) a fost bombardat in mai 1940 si foarte putine dintre cladirile sale au ramas in picioare. In perioada 1950-1970 orasul a fost refacut dar construindu-se modern, in spiritul vremii.

Au existat asezari omenesti pe raul Rotte din jurul anului 900 e.n. Pentru ca populatia se confrunta mereu cu inundatii de mari proportii, in 1260 a fost construit aici un mare baraj, de unde si numele orasului: Rotte – raul si dam – baraj.

Printre cladirile pastrate este Witte Huis sau Casa alba, care in 1898, cand a fost construita, a fost cea mai inalta casa din Europa! (43 m inaltime). Cladirea cu 4 turnuri mici, in stil Art Nouveau, este inconjurata de cateva case mai vechi, de negustori, din secolul al XVIII-lea ramase si ele intacte. Toate se afla in zona vechiului port – Oude Haven, transformat intr-o placuta zona de agrement, cu restaurante si cafenele.

 Witte Huis, Casa alba
Oude haven, portul vechi
Tot aici, aproape de port, putem vedea constructia metalica, rosie, a Podului Willemsburg, construit de arhitectul C. Veerling. Podul a fost supranumit “Golden Gate Bridge al Rotterdamului”.
Podul Willemsburg

In afara lui mai exista poduri in oras, printre care  mai noul si elegantul Pod Erasmus, construit in 1996 dupa planurile arhitectului van Berkel. Datorita formei sale gratioasa, localnicii il alinta cu numele de “Lebada” (De Zwaan). O portiune de 89 m din acest pod se poate ridica pentru a permite trecerea vapoarelor. Rotterdam a fost, pana in 2004, cel mai aglomerat port din lume. Acum este depasit de Shanghai.

 De Zwaan – Lebada (Podul Erasmus)

Cand am fost eu la Rotterdam, Primaria orasului era neagra. De atunci, am vazut pe internet, a fost curatata si se poate observa mai bine stilul neo-renascentist al acestei cladiri ridicata intre 1914-1920. Arhitectul ei a fost Henri Evers. Turnul Primariei din Rotterdam masoara 71.5 m, departe de cladirirle moderne de sticla si beton.

Primaria din Rotterdam
In zona garii se ridica aceste cladiri moderne, foarte asemanatoare cu ce poti vedea si in alte orase europene. Nu as putea spune ca, in aceasta privinta, Rotterdamul iese cumva in evidenta. Piata Hofplein a fost inaugurata in 1908, distrusa in razboi si reconstruita in 1953. In mijlocul ei se afla o fantana. Blocul cilindric din fundal, Weenatower, are o inaltime de 106. Este utilizat partial pentru birouri si partial pentru locuinte.

Chiar langa gara se inalta Nationale Nederlanden Gebouw, care cu cele 41 de etaje ale sale era cea mai mare cladire din Olanda la vremea in care a fost construita, 1991.

In Rotterdam, un oras civilizat, curat, cu oameni expansivi, se gasesc insa si vile inconjurate de spatii verzi dichisite, cu flori, apa si rate, care demonstreaza dragostea lor pentru natura. In perimentrul Universitatii spatiile verzi sunt decorate cu sculpturi moderne.

Olandezii sunt oameni pragmatici si harnici, seriosi dar si joviali, care se iau in serios atat cat trebuie cand muncesc dar care stiu si sa se distreze. Bruxelles nu este prea departe de Rotterdam asa ca va voi povesti in alta postare ce am vazut acolo, in buricul UE.

P.S. Cand ma gandesc la Rotterdam, imi vine in minte o doamna in varsta, foarte cultivata (cu un frate pictor), in casa careia am locuit, la mansarda, timp de o saptamana. O casa intr-o mare de flori si o tava cu o ceasca cu ceai si cu biscuiti alaturi, care ma astepta in fiecare zi cand veneam “acasa”, lasata discret de o doamna minunata.

Turku

When I first arrived at Turku, 12 years ago, it was midnight and the snow was so big as in my childhood, in my own town. Turku is situated in the South-West of Finnland and it is the best winter port. I met here amazingly warm people, who warmed up my memories of the town. The oldest medieval castle in Finnland is to be seen here. I also loved the wooden structure, similar with those I have seen at Jurmala, in Latvia. Finnland is a place were I would gladly go again in a summer.

Am ajuns la Turku dupa ora 12 noaptea. Omoloaga mea astepta la aeroport si am plecat spre oras absorbind incet imagini cu nameti de zapada cum nu mai vazusem din copilaria mea. Deja la Helsinki, cand am schimbat avionul si a trebuit sa iesim din cladire, pentru a merge direct la avionul mult mai mic cu care am zburat spre Turku, am simtit cum poate sa muste frigul marelui nord.

Orasul l-am cutreierat a doua zi si in cele urmatoare, in masura in care am avut timp liber la dispozitie. Inainte insa de a va arata cate ceva, vreau sa spun ca, in mintea mea, Turku a ramas strans legat de Harriet, o tanara care lucra la Serviciul de Relatii Internationale a Abo Academi University. Ea mi-a aratat ce inima calda si cat de placuti interlocutori pot fi finlandezii. Contrar a ceea ce stiam (stereotip, desigur) despre cultura vestica, in care nu esti invitat in casa omului ci doar in oras, Harriet ne-a invitat intr-o seara acasa la ea. Patrez in amintire un cartier de case familiale, din lemn, situat langa o padure. In lumina becurilor, zapada scanteia. In casa era cald si prin peretele de sticla al livingului care da spre padurea aflata la nu mai mult de 5 m, am admirat brazii incarcati de zapada. Parea o poveste de Craciun, desi acesta trecuse deja. O cina grozava, pregatita de colega mea, a dus la achizitionarea unei retete pe care iata, dupa 12 ani inca o folosim in familie si pe care am numit-o….ati ghicit, Harriet’s Food! Asa imi amintesc eu Finlanda.

In Turku exista doua universitati fondate, ambele, din donatii adica bani privati! Atentie, nu este vorba despre cativa asociati care au infiintat un S.R.L.! Va puteti imagina asa ceva? Sau ca una dintre ele detine un tezaur in aur, donat de doi frati care si-au castigat averea in Yukon si care, neavand rude, au lasat-o universitatii? Va spune asta ceva despre dragostea pentru invatatura a finlandezilor? Mie da, fiindca i-am vazut la ei acasa, am stat de vorba cu ei si am inteles seriozitatea cu care isi privesc munca, fiecare dintre ei. Nu e de mirare ca au un standard de viata atat de ridicat. Cand am ales ca partenera de proiect Abo Akademi University habar nu aveam ca aceasta este o universitate de limba suedeza! Nu aveam pe atunci acces la internet si ma bazam pe alte surse pentru informatii. Dupa castigarea independentei, la Universitatea din Helsinki limba suedeza a fost abolita si astfel era nevoie de o unitate de invatamant superior care sa dea acces la educatie tinerilor de origine suedeza. Asta nu inseamna ca nevorbitorii de suedeza nu au acces daca detin un certificat de limba. Venind din Romania, unde probleme de acest tip ne framanta – in mod fals, dupa parerea mea – de multa vreme, lucrul mi s-a parut incredibil. Nu degeaba se spune ca a calatori inseamna, intre altele, a deschide ochii! Nu vreau sa va plictisesc cu observatiile mele oarecum profesionale asa ca hai sa va arat cate ceva din oras.

Orasul Turku a aparut la sfarsitul secolului al XIII-lea, fiind cel mai vechi din Finlanda. In limba finlandeza, “turku” inseamna “piata”, asta insemnand ca a fost, de la inceput, un centru comercial, fapt inlesnit de buna sa pozitionare ca port, in sud-vestul Finlandei. Tinutul a avut o istorie zbuciumata, legata de repetate lupte cu rusii din Novgorod sau cu suedezii. Orasul este asezat pe raul Aurajoki, numit in suedeza Abo. De aceea, suedezii au numit si orasul asa, cand l-au cucerit in 1229. Construirea cetatii a inceput in 1280. Arsa de rusi in 1318, intre 1509-1523 ea ajunge in stapanirea danezilor. Peste 200 de ani este randul rusilor sa ocupe teritoriul, intre 1713-1721. Zona va face parte din imperiul rus timp de un secol. Pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Turku a fost baza de submarine sovietice pentru Marea Baltica, aici aflandu-se si cel mai are port de iarna din zona.

Cetatea , construita la 1280 dupa cum spuneam mai sus, este cel mai mare castel medieval care a supravietuit in Finlanda. Se poate vizita zilnic intre 10 -18, contra sumei de 7 euro. In interior nu aveti ce vedea (ma refer la mobilier, de ex.), aici fiind gazduite diverse expozitii tematice sau spectacole. E interesanta insa de vazut arhitectura, mai ales cea renascentista a etajului superior.

In apropierea castelului se afla raul, cu Forum Marinum, muzeu maritim. In cadrul sau puteti vedea un vas de lemn cu trei catarge, construit in Franta in 1902 si destinat transportului de marfa spre America de Sud. A fost cumparat de Finlanda in 1930. Se numeste Siggyn dar finlandezii ii spun Suomen Joutsen, adica “lebada alba”. Mai exista aici un vas construit la Goteborg (Suedia) in 1887, cumparat de Finlanda in 1927 si transformat in muzeu din 1939. Daca sunteti posesorul unui Turku Card, aveti acces gratuit si la Castel si aici. Parerea mea insa este ca nu merita sa dati 21 euro pentru un card de 24 ore sau 28 euro pentru unul de 48 ore, intrucat Turku nu este un oras atat de mare ca sa nu poata fi vizitat cu piciorul si nici atatea muzee nu are. Cat priveste discountul oferit la unele magazine sau bonusul de la unele restaurante, s-ar putea sa nu vreti sa va numarati chiar printre clientii lor.

In piata centrala a orasului, numita Kauppatori, se afla Biserica ortodoxa, construita in 1838 de arhitectul Carl Engel (cu care ne-am intalnit si la Helsinki). Ea deserveste comunitatea rusa din oras.

Finlandezii au la dispozitie Turun Tuomiokirko, adica Catedrala construita in secolul al XIII-lea si dedicata Fecioarei Maria si Sf. Henry, primul episcop finlandez. Ea a fost reconstruita de mai multe ori datorita deselor incendii. Cel mai mare a fost cel din 1827 care a distrus buna parte din oras. Acesta este si motivul pentru care centrul orasului ne infatiseaza diverse stiluri de constructie.

Mie mi-a placut mai mult pe Dealul Universitatii si mai inspre periferie, unde sunt o multime de case de lemn. Vechiul Abo era in intregime din lemn. Ceea ce a ars la marele incendiu, a fost refacut in stil neo-clasic de catre arhitectul Engel. Aceste case imi amintesc de la cele de la Jurmala, din Letonia.

Stiu ca ultima fotografie e miscata dar am postat-o fiindca ilustreaza foarte bine stilul rusesc al structurilor de lemn.

La intoarcerea spre Helsinki am zburat ziua, asa ca am putut sa admir in voie peisajul “tarii celor 1000 de lacuri”. Intr-adevar, pe o zi senina de iarna, pe sub tine se perinda doar paduri si lacuri! Este un peisaj ciudat oarecum dar atat de odihnitor. Nu puteam decat sa ma gandesc ce frumos ar fi fost daca as fi strabatut acele paduri, vara…

Helsinki, fiica Balticii / Helsinki, "daughter of The Baltic Sea"

On February 1998, I spent one week in Turku, former capital of Finland. I will write about it in another post. Now I want to show you a little bit of Helsinki, as much as I managed to see during the weekend I spent there before my flight home. Two outstanding churches, the Cathedral and the Uspenski Cathedral, draw my attention. On the Kauppatori or Market Square, as well as on the Esplanadi Boulevard, I saw a lot of nice buildings, their style  going from Gothic to Art Nouveau. I was greatly impressed by a huge bookstore – the largest I have ever seen till then – and the number of people buying books.

Helsinki, capitala Finlandei, surpanumita “fiica Balticii”, a fost fondat  de regele Gustav Vasa al Suediei, In 1550. In 1809, Finlanda a fost anexata Rusiei, iar capitala sa a fost mutata de la Turku la Helsinki. Acum 12 ani am petrecut o saptamana la Turku (despre care va povestesc in alta postare), venind in capitala doar pentru weekend, inainte de plecarea spre tara.

Fiind luna februarie, ziua era extrem de scurta, in termeni de lumina naturala vorbind. In Finlanda, iarna intunericul domina aproape toate orele de veghe ale omului. Pleaca la munca pe intuneric si revine pe intuneric. Pentru noi, cei obisnuiti cu mult mai multa lumina, acest lucru poate fi neplacut. Nu am vazut prea mult din Helsinki, m-am invartit doar in perimetrul central. M-a impresionat insa ordinea din toate locurile in care am intrat.

Cea mai grozava impresie mi-a produs-o o librarie enorma, cu etaje, cum nu mai vazusem pana atunci. Era plina de oameni si nu doar privitori, ci cumparatori, intrucat cozile la caserii erau lungi. Pentru mine personal, sa vad asemenea cozi pentru carti, a fost o minune! Accesul liber la raft si multitudinea de carti in limba engleza m-au facut “sa pierd” destul de mult timp acolo. Un colt anume mi-a atras atentia. Cunoasteti locurile care exista acum si la noi, in malluri, unde pot fi lasati copiii sa se joace, avand la dispozitie tot felul de posibilitati pentru giumbuslucuri. Ei, acolo, copiii erau lasati….printre carti! Evident, de povesti. Si nu singuri, ci cu o “tanti” care le citea din cartile cu poze frumos colorate. A fost o placere sa-i privesc pe micuti cum stateau cuminti tare si o priveau fermecati. M-am gandit ce drum lung mai avem de parcurs si gandul e valabil si astazi din pacate, in conditiile in care, nu demult am cerut studentilor mei sa ridice mana cine a citit in ultimul an 5 carti (numar infim, zic eu, mare iubitor de carte). Nu a ridicat mana NICI UNUL si m-a durut sufletul, credeti-ma! Sa revenim insa fiindca, oricat ar fi de trist, nu acesta este subiectul meu aici (si sa nu-mi argumentati, va rog, ca exista internetul la care ei apeleaza, fiindca acesta nu va inlocui niciodata, in opinia mea, o carte adevarata!)

In mijlocul Pietei Senatului, in centrul orasului dar aproape de mare, se afla Catedrala, devenita un simbol al orasului. Constructia sa a fost terminata in 1852, folosindu-se planurile arhitectului Carl Engel, care a lucrat mult si in St. Petersburg. Fatada sa e simpla, in stil neo-clasic. Fiind asezata pe un mic deal, 46 de trepte duc la intrarea sa. Inaltimea sa este de 62 m asa ca poate fi vazuta din mai multe locuri din oras. Initial, biserica a fost inchinata Sf. Nicolae, patronul marinarilor dar si ca semn de pretuire pentru tarul Nikolai I. Dupa ce Finlanda si-a castigat independenta, in 1917, biserica a devenit luterana. In fata sa se ridica statuia lui Alexandru al II-lea.

Nu departe de Catedrala se afla Biserica Uspenski (Adormirea Maicii Domnului), biserica ruseasca care poarta in varf 13 “bulbi de ceapa”, caracteristici stilului bisericesc rusesc, care ii reprezinta pe Christos si cei 12 Apostoli. Cinci din aceste turnuri sunt invelite in aur de 22 carate. Biserica, din caramida rosie, construita pe o stanca, aproape de mare, este cea mai mare catedrala ortodoxa din vestul Europei. Constructia a durat din 1862 pana in 1868 si se datoreaza lui Alexei Gornostaev. Privind-o, vedem foarte bine de ce se spune ca, in timp ce bisericile catolice se inalta spre cer, cele ortodoxe par coborate din cer pe pamant.

Desi Helsinki are doar jumatate de milion de locuitori este considerat  ca fiind zona cu cea mai rapida dezvoltare din Europa. Citisem la bordul avionului, ca – in acel moment – era tara cu cel mai mare numar de utilizatori de internet si cei mai multi posesori de telefoane mobile (Nokia, ma gandesc) din Europa!

Orasul, care nu are o istorie prea veche, cuprinde o varietate de stiluri de constructie, de la gotic la Art Nouveau. Lucrul acesta se observa cel mai bine in Kauppatori, piata centrala si pe Bulevardul Esplanadi, pe unde m-am plimbat.

Capitala finlandeza este incojurata de un arhipelag de 315 insule. Helsinki este si un port foarte activ, in care ancoreaza numeroase ferry-uri de linie. De exemplu, in 2 ore, cu 26 de euro, puteti ajunge de aici la Tallin.

De cazat, m-am cazat la Hotel Anna, pe care il puteti gasi aici     http://www.hotelanna.fi/    Este situat intr-o zona linistita, artistica (se numeste Cartierul Design), cu galerii de arta si mici restaurante.

Dupa cate am vazut, sunt deseori oferte convenabile de zbor de la Bucuresti la Helsinki asa ca, in iarna asta, poate va va tenta un weekend acolo. De ce nu?

Cazare la Beijing

Incepand cu aceasta postare vreau sa va arat locurile in care m-am cazat in calatoriile mele. Nu am poze de peste tot fiindca nu intotdeauna m-am gandit ca ar fi util sa am asa ceva la indemana. Ma gandesc ca, poate, aceste poze si informatii va pot servi ca punct de plecare cand va cautati cazare undeva.

In ceea ce ma priveste, nu caut nici cea mai ieftina dar nici cea mai scumpa cazare. Considerand-o doar un loc in care dorm, caut curatenie si apropiere de un mijloc de transport in comun. Acestea sunt principalele criterii. Prefer sa cheltuiesc banii pe altceva decat pe o cazare scumpa. Am locuit in principal in hoteluri si cazari private. Pentru anul viitor mi-am facut prima rezervare la un hostel si am de gand ca, pe viitor, sa utilizez mai mult aceasta resursa.

Desigur ca incerc sa gasesc si pareri ale altor turisti despre locul respectiv dar le iau in consideratie cu rezerva pentru ca nu intotdeauna reflecta realitatea din punctul meu de vedere, pretentiile fiecaruia fiind diferite. Sper sa va pot fi de folos cu aceasta serie de postari.

Primul loc pe care vreau sa vi-l arat este hotelul in care am stat la Beijing. Am fost acolo in luna aprilie, 2009 si am locuit  la camera 727, etajul 7, Qianyuan International Business Hotel. Rezervarea am facut-o pe booking.com  TripAdvisor, pe care stiu ca multi il consultati, il claseaza drept hotelul nr. 431 din 3090 hoteluri din Beijing.

fatada hotelului
de la geam, spre partea din spate
de pe hol, spre Guijie street, noaptea

Hotelul este situat in cartierul Dongcheng, la cca. jumatate de kilometru de statia terminus a trenului care vine de la aeroport in oras. La o distanta aproximativ egala, se afla doua statii de metrou, facand foarte simpla deplasarea in oras, spre diverse obiective. In plus, hotelul se afla pe vestita Guijie Street sau Food Street cu nenumarate restaurante, pentru toate bugetele, deschise non-stop. Ce as putea dori mai mult?

intrarea in hotel
receptia
camera dubla
baia

Comunicati-mi, va rog, daca va intereseaza si asemenea gen de postari.

 Accommodation in Beijing
Starting with this post I decided to show you what accommodation I used on my travels. I am always looking nor for the cheapest neither for the most expensive one. I look for cleanliness and a good position in town. It is all about a good lace to sleep and the advantage of proximity to public transport. I do not have pictures from everywhere I have been but I will post what I have, may be it will be a starting point for you when looking for accommodation. Let me know, please, if you are interested in these kind of blogging too.

Grădina japoneză din Viena / Japanese Garden in Vienna

In 2004 I have visited the Japanese garden in the Schonbrunn Park, in Vienna. You may find it near the Zoological Garden. Japanese gardens are designed to mirror nature. The two principal elements are simplicity and asymmetry. Water is an important feature, so, even in dry gardens, the sand or pebbles are racked in wave patterns. Plants, trees and rocks convey symbolic meanings. Pine and bamboo, for example, express longevity and endurance. Groups of rocks represent mountains or the seashore. In such a garden you will be in peace and dreaming. If you don’t believe me, you may try!

In parcul Schonbrunn, despre care scriam ieri in postarea despre Palmenhaus, s-a amenajat acum cativa ani, in apropiere de Gradina Zoologica,  o mica gradina japoneza. Am vizitat-o si eu in 2004. Azi am scanat pozele facute atunci pentru a putea sa vi-o arat si voua.

Spre deosebire de gradinile europene, gradina japoneza este astfel proiectata incat sa reflecte natura. Principiile sale de baza sunt simplitatea si asimetria. Copacii, plantele si diverse elemente de structura, cum ar fi rocile, au sensuri simbolice. De exemplu, pinul si bambusul, deseori intalnite in gradinile japoneze, simbolizeaza longevitatea si rezistenta.

De asemenea, apa este importanta. Atat de importanta, incat chiar si in gradinile uscate, nisipul sau pietrisul este greblat in forma unor valuri, care sa simbolizeze apa. Exista iazuri si diverse tipuri de podete. Felinare de piatra impodobesc gradina japoneza. Grupuri de pietre simbolizeaza muntii sau tarmul.

In general, intr-o gradina japoneza, care te indeamna la liniste si visare, te simti bine, te impaci cu tine insuti. Daca nu ma credeti, puteti incerca!

Expozitie de sezon la Palmenhaus / Season Exhibition at Palm House

Schonbrunn Palace together with Schonbrunn park entered UNESCO heritage in 1996. While in Vienna, I visit often the Palm House, a marvellous Art Nouveau metal construction, the biggest in Europe of this kind. Sometimes there is a special exhibition there. It happened that 2 years ago it was an exhibition of Poinsettia (Christmas Star), which I went to see. The photo results are quite here.

Pe langa minunatiile oferite de Palatul Schonbrunn in sine, parcul alaturat (ambele au intrat in 1996 in patrimoniu UNESCO) ne ofera multe atractii de vizitat. Printre ele, sera numita Palmenhaus – cea mai mare din Europa – si Gradina Zoologica – cea mai veche din Europa (1752).

Sera a fost proiectata de Franz von Segenschmidt in 1882, la solicitarea imparatului Franz Joseph I. Este un obiectiv arhitectonic de prima marime, construit in Jugendstil (Art Nouveau), atat de popular in Viena. Constructia din metal are o lungime de 111 m, latime de 28 m si inaltime de 25 m. Interiorul, cu temperaturi tropicale si umiditate foarte ridicata, este impartit in zone de clima si prezinta plante specifice acestora. In interior se gasesc si voliere cu pasari deosebite. Din loc in loc, banci, pe care te poti odihni. Este multa liniste aici. Doar trilul pasarilor sau susurul vreunui bazin cu apa. De aceea, multi locuitori ai zonei respective obisnuiesc sa mearga acolo sa se destinda.

Orele de vizita sunt vara intre 9.30-18 (mai-septembrie) si intre 9.30-17, iarna (octombrie- aprilie). Intrarea costa 4 euro pentru adulti si 2.50 euro pentru copii. La Schonbrunn se ajunge cu linia nr. 4 de metrou, statia Schonbrunn. Parcul se afla in spatele palatului. Pentru cunoscatori, exista si o intrare laterala in parc, foarte aproape de sera, din cartierul Hietzing.

Am fost in acest parc de foarte multe ori, asa ca il cunosc in trei anotimpuri, mai putin toamna – spre regretul meu. De multe ori in aceasta sera se organizeaza expozitii speciale. Asa a fost si acum 2 ani cand ma aflam la Viena intre Craciun si Anul Nou. Era o expozitie de Poinsettia sau “steaua de Craciun”, Weinachtstern in limba germana. Fiind si mare amatoare de flori, m-am dus sa o vad. Am selectat unele fotografii din multele pe care le-am facut atunci si vi le daruiesc.

Viena asteapta Craciunul / Vienna Awaits Christmas

Today I want to show you how nice is preparing Vienna for Christmas. I will not write about the Christmas fairs, not today. I will only emphasized on the street decorations and the way the shops are adorning their windows or entrances in order to attract more clients but also to contribute to the great atmosphere in the city. Advent will start in 2 weeks from now and the fairs will open too. We are already eager and slowly, enter in the general atmosphere.

Nu va grabiti sa credeti ca voi scrie despre pietele de Craciun din Viena. Nu, nu acum. Azi vreau doar sa va arat cat de frumos se impodopeste capitala austriaca cu aceasta ocazie. Caci nu este vorba doar despre nenumaratele piete in care toti ne bucuram sa mergem, ci si despre felul  in care isi decoreaza strazile, vitrinele si intrarile magazinelor. O atitudine schimbata a oamenilor, febra cumparaturilor, standurile unde se vand castane si cartofi copti sau vin fiert, toate contribuie la crearea unei atmosfere speciale, de asteptare, cand primii fulgi se simt in aer si sunt gata sa cada. Din multe locuri se aud colinzi, mai ales austriacul, magicul “O, Tannenbaum”, devenit de multa vreme universal (O brad frumos).

stand cu castane coapte

Multe becuri ard pe strazile Vienei in aceasta perioada. Ca peste tot, centrul este privilegiat dar nici alte strazi nu sunt uitate. Oricum, orasul mai are si alte “centre” decat cel vechi, traditional. In buricul targului, Am Graben, in apropiere de Biserica Sf. Stefan, se aranjeaza in fiecare an o asa-numita Adventkranz. Este un obicei catolic, preluat in ultimii ani si la noi, fiindca comerciantii si-au dat seama ca este ceva ce se poate vinde bine. In esenta, este vorba despre o coronita pe care sunt fixate 4 lumanari. Incepand cu 4 saptamani inainte de Craciun, se aprinde cate o lumanare noua in fiecare dumineca, astfel incat in seara de ajun se aprinde a 4-a, acum arzand impreuna toate cele 4 lumanari. S-ar putea sa existe si o baza religioasa a acestui obicei dar eu nu o cunosc. Stiu insa obiceiul din familie si l-am pastrat si eu. Coronitele pot fi din orice material si impodobite in mod divers. Aranjamentul clasic este cu crengute de brad, verzi si lumanari mai mici, groase, rosii. In fapt insa, se pot folosi lumanari de orice culoare, inclusiv aurii sau argintii. Ei bine, o asemenea Adventkranz uriasa este aprinsa si Am Graben, ca sa se bucure toti de ea. Anul acesta Adventul incepe de azi in doua saptamani. Deci, in 5 decembrie se va aprinde prima lumanare.

 Am Graben, ziua
 Am Graben, seara
 Adventkranz Am Graben
 Mariahilferstrasse
 in apropierea Operei
 intrarea pe Karntner Strasse
 pe Karnter Strasse
 pe Mariahilferstrasse

Magazinele nu se lasa nici ele mai prejos. In vitrine, la intrare sau chiar pe intreaga cladire, se pun tot felul de decoratiuni, care de care mai atragatoare, care sa le aduca cat mai multi clienti dar, in acelasi timp sa contribuie la atmosfera orasului. Fie ca este vorba despre moda sau chiar despre o cofetarie, nimeni nu vrea sa ramana pe dinafara. Asa este si cazul Cafenelei Demmel, cea mai scumpa din Viena, care are o traditie de peste 200 de ani. Imparateasa Sissi era indragostita de viorelele zaharisite produse aici (mici bomboane cu aceeasi forma si culoare violet). De altfel, la Demmel totul se face inca dupa retete traditionale. Cofetaria a fost infiintata in 1785 de catre Ludwig Dehne, cofetar din Wurttenberg. Succesorii sai au vandut-o lui Cristoph Demmel si de atunci a luat un avant deosebit, devenind furnizor imperial. In prezent, are filiale la Salzburg si New York.

 in galeria din Hundertwasser Haus
 idem
 pe strada, varza decorativa
 galeria unui mall
 in mall
 idem
 la Demmel in vitrina, bomboane de sezon
 Am Graben

Daca va place cum s-a impodobit orasul, agentiile de turism fac excursii speciale la Viena in aceasta perioada asa ca puteti merge sa va convingeti de atmosfera sa speciala.

Alhambra

Alhambra, together with the Great Mosque in Cordoba are the most important examples of islamic art in the world. Alhambra is a complex of buildings and  gardens developed during a period of over ten centuries. Water abundance, flowers and trees, a lot of windows to permit cooler air to circulate among the buildings are characteristics of islamic constructions. The great varieties of styles, architectural details and, most of all, the Lions Courtyard made the fame of Alhambra. Granada, the last resistance place of the Moors in Europe, has gained the right to such a beauty like Alhambra. Together, they are part of UNESCO heritage. I have to apology for the quality of the photos. I scanned clasical paper photos, as they have been made more than 10 years before. My intention was that my fellow countrymen, who didn’t visit Granada and Alhambra, should have at least an ideea what it is all about.


Spre Alhambra, urci pe o straduta intesata cu mici magazine cu suveniruri. Este bine sa te documentezi inainte cu privire la categoriile de bilete existente, ca sa sti ce sa alegi. Astfel, exista bilete pentru zi sau pentru seara, cele de zi fiind si ele de doua feluri: pentru dimineata sau pentru dupa-amiaza. Si unele si altele costa 12 euro/persoana. Exista si bilete pentru vizitarea numai a gradinilor (6 euro) sau tururi complete, cu transport asigurat de la si la hotel si ghid insotitor (46 euro). Mai trebuie sa stii ca se plateste doar cash. Se pot insa comanda bilete si pe internet. Atentie la intervalul inscris pe bilet pentru vizita in Palatele Nazrizilor. Daca se depaseste acest interval, nu se mai poate beneficia de ea. S-a luat aceasta masura pentru ca exista o capacitate limitata la 300 persoane pentru primirea vizitatorilor. 

Imi cer scuze de la inceput pentru calitatea fotografiilor care sunt scanate de pe unele clasice, mai vechi de 10 ani. M-am gandit insa ca pentru cei care nu ati vizitat Granada si Alhambra, ele va pot da totusi o idee despre ce inseamna ele.

Cine nu s-a documentat inainte, ar putea crede ca Alhambra este un palat reprezentat de o singura cladire. Ea este insa un intreg complex de cladiri, dezvoltat pe o perioada de zece secole!

Initial, a fost o fortareata cu rol  militar de aparare. Pentru a o vedea, patrundem pe Torre de la Justicia (Poarta Justitiei), una dintre principalele porti ale complexului, construita de catre Yusuf I in secolul al XIV-lea si numita Bib Axarea. Imediat dupa ce trecem de ea, vedem Gradina Adarves, care duce spre Alcazaba (Fortareata). Initial, gradina s-a numit Gradina Poetilor.

 Torre de la Justicia
 Jardin de los Adarves

Fortareata, numita de arabi Al-Qasbah si devenita in versiune spaniola Alcazaba, avea inital 24 de turnuri, din care s-au mai pastrat doar cateva. In general, din aceasta parte au ramas doar ruine. Cel care a construit turnurile a fost intemeietorul dinastiei Nazrizilor, Ibn Al-Ahmar. Aceasta dinastie a pastrat puterea in zona in perioada 1232-1492. De sus, de la fortareata, construita in punctul cel mai inalt al dealului Sabika, se deschide o panorama frumoasa spre cartierul Albaicin.

 Alcazaba
vedere spre Albaicin
In apropiere de Poarta Justitiei se afla Stalpul si fantana regelui Charles al V-lea, construita in 1554 de catre arhitectul Pedro Machuca. Se crede despre Machuca, pictor si arhitect spaniol, ca ar fi lucrat in atelierul lui Raphael si ca a fost influentat in arta si de catre Leonardo da Vinci. De altfel, i se atribuie si unele fresce de la Vatican.

Inconjurat de ziduri rosii, complexul Alhambra poate fi vazut din mai multe locuri din oras. De altfel, Al Hamra inseamna in araba “castelul rosu”. O abundenta de apa, prezenta prin bazine si fantani, o multime de flori si arbori, multe ferestre, fac ca aerul sa fie mai racoros, toate acestea fiind caracteristici ale gradinilor si constructiilor arabe.

Palacios Nazaries (Palatul Nazrizilor), Mexuar, Serallo si Haremul, reprezinta capodopere arhitecturale cu multe incaperi si curti interioare. Palatul Mexuar a fost construit in 1319 de catre Ismail I. Incaperile sale erau folosite pentru activitati privind administrarea regatului si erau locul in care emirii se intalneau cu ministrii lor. Dantelaria peretilor, stucatura, stalagmitele, coloanele subtiri si arcadele in forma de potcoava, versurile din Coran si cele ale unor poeme care, impreuna cu placile de faianta pictate, impodobesc peretii, fac din aceste palate locuri demne de un rege.

 Mexuar
 Mexuar, Curtea Machuca
 Mirador Daraxa

In mijlocul Haremului se afla vestita Curte cu Lei, care face faima Alhambrei. In 1378, sultanul Muhammed al V-lea a poruncit construirea unei fantani, sprijinita pe 12 lei. In jurul ei este gravat un poem al poetului Ibn Zamrak, in care este preaslavit sultanul si frumusetea gradinii. O galerie deschisa, sprijinita pe 142 coloane cu arcuri in forma de potcoava, impodobite cu stalactite, accentueaza gratia si frumusetea curtii.

Partea mai noua a Alhambrei, Palatul lui Charles al V-lea, este tot opera lui Pedro Machuca. Constructia sa  a inceput in 1526 si s-a terminat in 1650. Acum ea adaposteste Muzeul Alhambrei si tot aici se desfasoara festivaluri anuale de muzica si dans. Imediat dupa palat, trecem prin Puerta del Vino (Poarta Vinului), una dintre cele mai vechi constructii existente. Acum ea pare izolata dar a facut parte dintr-un grup de constructii.

Palatul lui Charles al V-lea
Puerta del Vino
Minunatele gradini Generalife, bazate pe o idee a lui Mohammed al III-lea s-au numit mai intai Jannat al-Arif, adica Gradina Arhitectului. Patio de la Acequia este considerat cel mai bun exemplu de gradina maura. Desi s-au facut modificari in secolele al XVI-lea si al XVII-lea, Generalife sunt considerate cea mai veche gradina in stil maur inca in existenta. Daca la aceasta adaugam ca Alhambra, impreuna cu Marea Moschee din Cordoba sunt cele mai bune exemple de arta maura din lume, ne dam seama ce comori nepretuite are Granada. De aceea orasul, impreuna cu Alhambra, au fost trecute in tezaurul UNESCO.
 Patio de la Acequia

Granada

I arrived in Granada during Corpus Christi Festival and so I had the chance to see all those beautiful and colourful dresses, to see the flower altars and the dances on the streets. I even have seen the toreadors coming out from their hotel to go to the bullring. Granada is a beautiful Andalusian town with much to offer for tourists. I’ll post about Alhambra tomorrow.
* Photos are scanned after paper photos.

Am nimerit in Granada intr-o zi a Festivalului Corpus Christi, la sfarsitul lunii mai. Aceasta este, de altfel, cea mai buna perioada pentru vizitarea orasului. Vara temperaturile urca la 35-40 grade.

Granada este o asezare straveche, din timpul iberilor. Dupa infrangerea vizigotilor, la 711, asezarea cade in mana maurilor, care o numesc Gbarnatha. Ei sunt cei care au construit castelul de pe dealul Alhambra. In 1238 devine centrul regatului de Granada. Regii catolici, Ferdinand al II-lea si Isabela I cuceresc acest teritoriu. Incepand cu stapanirea catolica, aspectul asezarii se schimba, construindu-se cladiri in stil gotic si renascentist. Dupa o perioada de decadere, in secolul al XVII-lea, urmeaza renasterea sa, in secolul al XIX-lea, cand Granada este plina de artisti platici, muzicieni, porti si arhitecti. In istoria Spaniei, Granada reprezinta ultima reduta maura.

Orasul este asezat la poalele Muntilor Sierra Nevada si are o populatie de peste 345000 locuitori. De la Madrid, se poate ajunge acolo cu autobuzul (415 km). Drumul dureaza 5 ore si costa 13 euro.

Festivalul Corpus Christi este, in primul rand, o sarbatoare religioasa catolica care insa, in timp, a fuzionat cu fiesta (feria) anuala locala. El are loc la 60 de zile dupa lunea Pastilor, deci are o data variabila. Sarbatoarea tine o saptamana intreaga. Cu acest prilej, la colturile strazilor se amenajeaza asa-numitele “casetas”, un fel de altare din flori, minunat lucrate. Oamenii se aduna in grupuri pe strazi, povestesc, danseaza dansuri sevilliene, mananca si beau la punctele stradale special amenajate. Doamnele si domnisoarele imbraca minunatele costume andaluziene, care pot fi admirate peste tot. Centrul orasului debine extrem de aglomerat in aceasta perioada.

Tot cu aceasta ocazie, sosesc in oras toreadori renumiti pentru a participa la corride. Arenele traditionale sunt constructii rotunde, inspirate din amfiteatrele romane. In Granada, arena pentru luptele cu tauri (Plaza de Torros) a fost inaugurata in 1928 si are o capacitate de 14500 spectatori. In anii ’90, ea a fost transformata intr-un foarte animat centru al vietii de noapte, cu restaurante, baruri si taverne. Totusi, ocazional, se mai desfasoara aici cca. 20 de corride pe an. Participantii la corride sunt iubiti de public, asteptati, aplaudati si aclamati. Asa am avut si eu ocazia sa vad, intamplator, cativa pe cand ieseau din hotelul unde erau cazati pentru a se deplasa la arena. Personal, nu aprob corrida, ea fiind, in opinia mea o lupta inegala cu un animal deja handicapat, prin durerea impusa de infigerea acelor mici sulite in spinarea sa. In prezent, in Spania exista un val de opinie foarte hotarat pentru interzicerea lor totala. Totusi, m-am bucurat ca am putut fotografia acele frumoase costume colorate.

Catedrala din Granada, pe Gran Via de Colon 5, inceputa in 1521 si terminata in 1714, este prima catedrala cu arhitectura renascentista din Spania. Aceasta linie i-a fost data in 1563 de catre Diego de Siloe. Intrarea in catedrala costa 3.50 euro. In aripa sa de sud, intre 1506-1521 s-a construit Capilla Real sau Capela regala, loc de inmormantare a celor doi regi catolici care au comandat constructia si nu numai. Monumentele lor funerare au fost construite de sculptorul florentin Domenico Fancelli, din marmora de Carrara. Si la capela intrarea costa 3.50 euro.

 Catedrala, vazuta dinspre Piata Pasiegas
intrarea la Capilla Real
Intre Catedrala si Piata Bib Rambla se afla Alcaiseria, numita si Zoco sau piata araba. Numele inseamna “casa lui Caesar” si este o recunoastere a faptului ca imparatul Justinian a acordat maurilor dreptul de a fabrica si vinde aici, matasea. Daca in trecut aici era un bazar mare si intins, acum a ramas o strada turistica, plina de magazine de suveniruri foarte scumpe, comparativ cu alte locuri din oras. Printre altele, se gasesc aici si multe marfuri marocane. Locul merita insa o plimbare.
Tot in centru, in spatele Primariei, se afla cel mai vechi monument arab ramas in picioare in acest oras care, din punct de vedere arhitectonic, este un amestec de crestinism, iudaism si mahomedanism. Este vorba despre Corral del Carbon, construit in secolul al XIV-lea, in timpul stapanitorului Yusuf I, ca depozit de marfuri si han pentru negustori. In secolul al XVI-lea, crestinii au adaptat curtea interioara vasta pentru spectacole. Monumentul poate fi vizitat de luni pana vineri, intre 9-19 si in weekend intre 10-14. Intrarea este libera.

 Nu trebuie sa uitam nici ca aici, la Granada, s-a construit in anul 1531 o universitate care numara acum peste 60000 de studenti si este a treia universitate din Spania. Ea continua traditia instituita de Yusuf I, care a ordonat construirea unei madrase in Granada, la 1349. Cladirea acesteia a ramas in uz pana la 1500.

parcul si biserica din apropierea rectoratului Universitatii din Granada

 curtea interioara a Rectoratului universitatii

Desigur ca pentru multi, Granada inseamna in primul rand Alhambra dar despre ea, in postarea de maine. Pentru ea dar si pentru toate celelalte cladiri pe care le detine, Granada a fost cuprinsa in patrimoniul cultural UNESCO.