Vacanta in Muntenegru 12. Cetinje / Montenegrin Vacation 12. Cetinje

There are aprox. 70 km from Ulcinj to Cetinje, on a mountainous road, going up and down and offering nice views toward the Skadar Lake (at the beginning) and the Adriatic See, afterward. Unfortunately, like almost everywhere in Montenegro, there are no or few parking places on the road, to take photos. So, I have to be content with photos taken from the car.

We pass by the tiny island Sveti Stefan known for the celebrities who were coming here in time: Sophia Loren, Monica Vitti, Kirk Douglas, Claudia Schiffer and many others. At the beginning, it was only a fisherman village but during the 15th century a local family, named Pastrovici, begun the construction here using, according local legends, a treasure captured from the Turks. Now it is a luxury resort.

From the outskirts of Budva we begun to climb the road to Cetinje, for 25 km. Again, wonderful views toward the sea.

Cetinje was the capital of Montenegro for five centuries. The founder of the town is Ivan Crnojevic, a ruler, bishop, poet and thinker, a true Renaissance man! Cetinje offers many objectives but we were already late, and the museums were closed. Nevertheless, we located the Vlaska Church (1450), and the sites of some former embassies (Bulgaria, Serbia, Imperial Germany), which appeared after the recognition of the Montenegro independence (1878); England, France, Italy and Russia had also embassies there. We also saw Biljarda (1838), a royal residence, Nikola’s Palace (1863), and Crnojevic Monastery (1484) where the monk Macarie published the first books with cyrillic characters, between 1494-1496.

De la Ulcinj la Cetinje sunt cam 70 de km de drum muntos, care urca si coboara, dezvaluind ici si colo cate o priveliste spre intinderile de ape ale Lacului Skadar mai intai, apoi spre albastrul inchis al Adriaticei.

 Lacul Skadar

Trecem si pe langa mica insula Sveti Stefan, legata de continent printr-un istm nisipos, cu o plaja pe o parte si pe alta, la care am avut o tentativa de a ajunge, dar ne-am lasat pagubasi din cauza aglomeratiei. Erau atatea masini si nici un loc de intors, blocaje de circulatie, caldura…Insula este celebra (si foarte scumpa) pentru ca aici locuiesc, din cand in cand, glorii ale cinematografiei mondiale, precum Sophia Loren, Monica Vitti, Kirk Douglas s.a. Initial, un mic sat pescaresc, incepand cu secolul al XV-lea incepe sa se transforme, luand aspectul unui centru medieval. Legendele locului vorbesc despre o familie Pastrovici, care a inceput sa construiasca, folosind o comoara capturata de la turci. Intre 1954-1957 si ultimii locuitori au fost stramutati, locul transformandu-se intr-o statiune de lux.

 catre Sveti Stefan
 insula Sveti Stefan

Curand ajungem in periferia Budvei si incepem sa urcam spre Cetinje. Desi e dupa-amiaza tarziu, drumul e intens circulat. De la Budva la Cetinje sunt 25 de km. Tot acolo se poate ajunge de la Podgorica, in 20 de minute. Ca peste tot in Muntengru, lipsesc indicatoarele pe care ti se comunica cati km mai sunt pana intr-o anumita localitate, precum si parcarile laterale –  necesare in punctele de belvedere. Am intregistrat in goana masinii multe peisaje demne de o fotografie dar n-am putut opri in siguranta pentru a o face, decat cu rare exceptii.

Cand, in 1499, turcii au cucerit capitala statului Zeta, aceasta s-a mutat la Cetinje. Fondatorul sau este Ivan Crnojevic, ultimul conducator al statului medieval Zeta. Timp de 5 secole, Cetinje a fost capitala Muntenegrului istoric.

In centrul orasului, vedem mai intai Biserica Vlaska construita in 1450 de ciobani (numiti aici vlasi), pe locul unei mari necropole. De-a lungul timpului ea a fost reconstruita si renovata de mai multe ori, varianta pe care o vedem astazi datand din 1864.

 Biserica Vlaska

Case mici, cu un nivel, renovate si zugravite atragator, multe adapostind mici pravalioare sau cafenele, puburi, etc., ne dau o idee despre cum arata orasul-capitala.

Numeroase state aveau aici ambasade, precum Anglia, Franta, Rusia, Bulgaria, Italia. Ele au aparut dupa recunoasterea independentei statului Muntenegru, in 1878.

fosta Ambasada a Bulgariei, sec. XIX
 fosta Ambasada a Serbiei, sec. XIX-XX, acum Muzeu Etnografic (intrare 2 euro)
 fosta Ambasada a Germaniei Imperiale

Ajungem la una din cele mai cunoscute cladiri din oras, Biljarda, fosta resedinta a lui Petar II Njegos. Acesta a fost nu doar conducator al statului, ci si episcop, poet si  ganditor. Constructia dateaza din 1838 si este astazi muzeu. Intrarea costa 3 euro dar muzeul era inchis, asa cum au fost toate obiectivele din oras pe care le-am vazut doar pe dinafara, ora fiind deja tarzie.

 Biljarda

In apropierea sa, Manastirea Crnojevic, despre care aflam de pe o tablita explicativa ca a fost construita in 1484 de catre Ivan Crnojevic, din dinastia cu acelasi nume. Aflat in exil in orasul italian Loreto, unde a vizitat o manastire inchinata Sfintei Maria, a promis ca daca se va intoarce in tara sa, ii va inchina si el o manastire, ceea ce a si facut. Spre sfarsitul vietii sale l-a preocupat un proiect important, infiintarea unei edituri. Visul i-a fost implinit de succesorul sau, care a cumparat o tipografie de la Venetia si a stramutat-o la Cetinje. Aici, calugarul Macarie si-a tiparit primul Octoih cu caractere chirilice, urmat de alte patru carti, care au insemnat inceputul tipariturilor in sudul Balcanilor.

 Manastirea Crnojevic

In parculetul din apropiere se afla si un monument inchinat intemeietorului orasului, la aniversarea a 500 de ani de existenta. Ivan Crnojevic este descris ca un om al Renasterii, cultivat, cu un caracter nobil, un fin cunoscator al artelor si un politician indraznet.

 Ivan Crnojevic

In acelasi perimetru, Palatul lui Nikola, a fost ridicat in 1863 de catre printul cu acelasi nume, pentru printesa Darinka, vaduva lui Danilo. Dupa 4 ani, el si-a mutat resedinta de la Biljarda in noua constructie. In 1871 doua aripi laterale au fost adaugate, impreuna cu intrarea principala. In 1910 palatul a fost iluminat electric. O data cu capitularea Muntenegrului, la sfarsitul primului razboi mondial, functia palatului a fost suspendata. In prezent el adaposteste un muzeu de istorie.

Palatul lui Nikola
Probabil ar mai fi fost multe de spus despre Cetinje, daca am fi avut mai mult timp la dispozitie ca sa il vizitam. Daca treceti pe acolo, in drum spre mare, merita sa popositi macar putin pentru ca asemenea locuri ofera intotdeauna ceva interesant de vazut.

Vacanta in Muntenegru 11. Ada Bojana / Montenegrin Vacation 11 Ada Bojana

Toward the end of the Velika Plaz, there is a place famous in Europe, named Ada Bojana. It is famous due to the big nudists’ beach, on a little artifial island created between the two arms of the Buna River. In the 19th. century, a ship called Merito wrecked here. In time, the alluvial deposits created the island.

One arm of the river is bridged, connecting Velika Plaz with Ada Bojana Island. In this place, a lot of vacation houses were built amid the lush vegetation. We had a nice walk there. They practice here an ancient method of fishing, using “kalimeras”, those nets you may see on the photos.
The place is also famous for the nice restaurants on the river, serving mainly fish specialties. It is a place were tourists from Ulcinj may have a nice dinner.

La capatul Velikai Plaz, se afla un loc deosebit in Europa, cunoscut sub numele de Ada Bojana. Aici, raul Buna se varsa in Marea Adriatica, bifurcandu-se in doua brate. Existau acolo doua insule mici, intre care, in secolul al XIX-lea s-a scufundat corabia numita Merito. In timp, aluviunile aduse de rau s-au sedimentat si au format o insula artificiala, de forma triunghiulara, numita Ada Bojana. Plaja sa de nisip, de 3 km lungime, aflata la 2.7 km de granita cu Albania, este populata de nudisti. Pe insula se ajunge trecand podul care leaga Velika Plaz de Ada Bojana, trecand peste bratul drept al raului Buna. Plaja poate gazdui peste 200 turisti si este prevazuta cu un camping bine dotat. Intrarea pe insula este pazita si se face platind o taxa. Nu ne-am inteles cu paznicul de la intrare, singurul lucru clar a fost gestul de interdictie si trimiterea spre Velika Plaz. Oricum, nu paream nudisti.

De fapt, venisem sa vedem micul sat de colibe pescaresti care a luat fiinta de-a lungul raului, alcatuind un placut loc de relaxare.

Ne-am plimbat printre casutele de vacanta si am privit interesantele dispozitive pentru plasele de pescuit, numite kalimera. Ni s-a spus ca acesta este un mod stravechi de a pescui, pastrat in aceste locuri.

Pe rau, oamenii se plimba cu barci cu motor sau jet-uri, bucurandu-se de vegetatia luxurianta din jur.

Pestele prins in fiecare zi, se comercializeaza prin restaurantele cu specific pescaresc, faimoase in zona. Desi personal nu sunt amatoare de peste, am savurat calcanul proaspat, pescuit din Buna. Multi turisti veniti la Ulcinj, vin sa petreaca o seara placuta in aceste restaurante.

De pe pod, o priveliste de-alungul raului ne conduce privirea pana la muntii la poalele carora se afla marele Lac Skadar.

Vacanta in Muntenegru 10. Plajele din Ulcinj / Montenegrin Vacation 10. The Beaches of Ulcinj

Ulcinj has 33 km coastline of which 18 km are beaches: sandy, with pebbles, rocky. One for everybody. We visited only five of them and I show you now photos from there.

The Great Beach (Velika Plaz) has 12 km of fine sand but very many tourists! Way too many for my taste, so we only visited shortly, when we came back from a day trip to Shkoder, in Albania. Then, the Little Beach (Mali Plaz), with only 650 m, is in the center of the town and it is closed at 6 p.m. I was impressed by the fact that they clean it immediately. Liman I beach is a little, romantic one, with pebbles. May be Liman II is a little larger but it is a concrete beach, not very inviting in my opinion.


The beach I really liked because it is something of the air of a Greek beach there, is the Valdanos Beach. To reach it, one has to pass by some wood vacation houses called “kolibe”, through an olive grove, and I love olive trees! I am fascinated by their trunks. On our way home, we also saw some old graves in a Muslim graveyard.

Din cei 33 km de tarm care fac parte din teritoriul orasului Ulcinj, plajele reprezinta 18 km. Cand vorbesti despre ele, trebuie sa incepi prin a spune ca se gasesc aici si plaje cu nisip, si cu pietris dar si stancoase, pentru toate preferintele. Noi am vizitat cinci dintre ele.

Plaja Mare (Velika Plaz) are o lungime de 12 km de nisip fin. Adancimea apei creste foarte lin, asa ca este indicata pentru familiile cu copii mici. Din punctul meu de vedere, marele sau neajuns este aglomeratia, de aceea nici nu am stat acolo. Ne-am oprit doar pret de o baie, la intoarcerea de la Shkoder, Albania. (Orasul albanez era foarte aproape de Ulcinj, asa ca am hotarat sa il vizitam cat eram inca in Muntenegru, fiindca in ziua in care ne-am indreptat spre locatia din Albania unde urma sa mai stam o saptamana, nu am fi dispus de atat de mult timp.)

 Plaja Mare

Plaja Mica  (Mali Plaz) era usor de vazut de pe terasa noastra. Aflata in centrul orasului, intr-un mic golf marginit de fortareata Orasului Vechi, si aceasta plaja este foarte aglomerata. Este usor de inteles de ce daca va spun ca are doar 650 m lungime. La ora 18 ea se inchide, turistii sunt evacuati si plaja este imediat curatata de echipe de muncitori, dotati cu saci mari din plastic, in care aduna toate gunoaiele. Lucrul acesta m-a impresionat in mod placut.

 Plaja Mica

Nu departe de acesta plaja se afla alte doua plaje mici. Liman I este doar un mic petec de nisip grosier, amestecat cu pietris, un loc foarte pitoresc.

 Liman I

Liman II este putin mai mare dar dispune doar de o mica plaja betonata.

 Liman II

Plaja care mi-a placut cel mai mult a fost Valdanos. O mica plaja (400m) cu pietre albe, rotunjite, strajuita de un palc de pini. Accesul se face trecand pe langa niste casute de vacanta din lemn (kolibe) si apoi printr-o rezervatie de maslini, care contribuie in mare masura la aerul grecesc al locului.

 Valdanos

La intoarcere am zabovit mai mult printre maslini, de ale caror trunchiuri sunt fascinata. De sus am mai aruncat o privire spre golf.

In drum spre Ulcinj, am trecut printr-un cartier unde mi-au atras atentia niste morminte mai vechi dintr-un cimitir musulman.

Mai exista si alte plaje mai mici, unele cunoscute doar de localnici. Evident, nu trebuie uitata nici plaja de nudisti de la Ada Bojana, una dintre cele mai mari de acest fel din Europa. Si daca intre toate aceste plaje nu gasesti nici una care sa-ti fie pe plac, o iei spre nord, de-a lungul tarmului si te opresti unde-ti place!

Vacanta in Muntenegru 9. Orasul Vechi, Ulcinj / Montenegrin Vacation 9. Old Town, Ulcinj

I saw the Old Town when I went on the terrace, at our accommodation in Ulcinj. It was right there, under our nose! So, we went to visit.


We arrived there when the sun begun to descend. Nice views are revealed towards the sea, at sunset.

Unfortunately, my expectations for the Old Town have been too high. I believed I will see something similar to the old towns in Croatia, but this one was much smaller and only few buildings have been renovated and used. Most of them for restaurant and terraces.

Nevertheless, we took a walk, enjoying the views. Only few people have been in the fortress, and most of them headed for the restaurants. It is a pity because the other houses could be put to other uses too.

Am vazut Orasul Vechi imediat, de pe terasa, asa ca ne-am grabit sa mergem sa il vizitam.

Din pacate, asteptarile mele au fost mai mari decat ceea ce mi-a oferit realitatea. Ma asteptam la ceva in genul oraselor vechi din Croatia dar cel din Ulcinj e inca departe. E mult mai mic decat ce am vazut pana acum in Croatia dar principalul neajuns este paraginirea in care este lasat, cu cateva mici exceptii. Cateva case din piatra au fost restaurate si transformate in restaurante. Se poate patrunde in Orasul Vechi fie pe poarta principala, in apropierea catedralei, fie de jos, de langa Plaja Mica, trecand pe langa o mica marina si urcand niste trepte.

Noi am ajuns acolo cand soarele incepea deja sa apuna. Am urcat treptele dinspre plaja mica si nu ne-a trebuit prea mult timp ca sa parcurgem aceasta zona “turistica”. Eu as zice mai mult “culinara”, oameni intalnind mai ales in zona celor cateva restaurante. Avantajul vizitarii la o ora relativ tarzie consta in faptul ca de pe terasa pe care se inalta Orasul Vechi se poate admira in voie apusul soarelui. Pentru ca nu sunt prea multe de povestit, va las in compania fotografiilor.

 marina din Ulcinj
 una dintre porti
 farul din Orasul Vechi
 apune soarele
 fantana turceasca
ghiulele la muzeul inchis al Orasului Vechi
 poarta principala
soarele a apus

Vacanta in Muntenegru 8. Ulcinj / Montenegrin Vacation 8. Ulcinj

I have choosed to spend one week in Ulcinj motivated by the fact that it is near the Albanian border and I continued the journey there, and second, I imagined there will be not so many people as in Budva or Kotor, which I already visited in another trip. Nothing more wrong! Ulcinj is very crowdy. Most of the tourists are locals or Serbian but I have seen few Germans, Italians or Russians too. I met only one Romanian family on a beach.

I searched the internet for the history of Ulcinj and I found out that the founders have been Greeks, who named the place Colchinium. Than, the Romans conquered the place and eventualy transformed it into a municipium. The Ventians dominated the town over 150 years, changing its name in Dulcigno. The man who becam the famous Miguel de Cervantes was prisoner here for 5 years. Finally, the Turks owned the town for over 300 years. In 1878 it was liberated but only in 1880 the town joined the Montenegro. Of course this only a summary but between its lines people lived here, in the oldest settlement on the coast of the Adriatic Sea. It was also a famous pirates place.

Today, Ulcinj resort is a place which still needs much work. At most two days needs a tourist to see everything: the many mosques, the Orthodox cathedral, the Clock Tower, the Old Town, the Bazaar and the beaches. The town is not impressive at all. Many new houses have been built, and the apartments are hired during the summer. The new and funny way to fish, which I see from a bridge, was really interesting for me as I have never seen before such a thing.

My conclusion, based on one week stay there: there are other places more interesting, like Budva or Kotor. Ulcinj is suitable for people who like to stay on the beach all day long or for people who, like us, wanted to explore around the town.

Am ales sa petrec o saptamana de vacanta la Ulcinj din doua motive: e foarte aproape de granita albaneza si urma sa stau o saptamana si in Albania si, deoarece am vazut Budva si Kotor – foarte aglomerate – speram ca in Ulcinj sa fie mai putina lume. Gresit rationament! Ulcinj este foarte aglomerat. Majoritatea turistilor par a fi muntenegreni si sarbi dar am vazut si cativa nemti, italieni si rusi. Desi dupa impresia lasata de cele citite pe forumul softpedia s-ar fi parut si ca multi romani merg acolo, am intalnit o singura familie de bucuresteni pe o plaja, iar o masina de Arad, trecand pe langa noi, chiar in seara sosirii noastre acolo, ne-a claxonat si soferul ne-a strigat: “Salutam Timisoara!” Atat.

Ce am putut afla despre Ulcinj pe internet? Ulcinj este una dintre cele mai vechi asezari de pe coasta Adriaticii. Se crede ca ar fi fost intemeiata de greci in sec. V i.e.n. Locuitorii apartineau unui trib ilir, asa ca romanii cand au venit in Colchinium, l-au luat de la iliri. Asta se intampla in sec. al II-lea i.e.n. L-au fortificat si l-au transformat in municipium si asa apare si in scrierile lui Pliniu cel Batran si ale lui Titus Livius. Ei i-au schimbat numele in Olcinium. Apoi, timp de 150 de ani, zona s-a aflat sub stapanire venetiana (1423-1571), iar numele i s-a schimbat din nou, in Dulcigno. In acea perioada, multi albanezi de religie ortodoxa s-au refugiat aici din calea turcilor musulmani. Dupa batalia navala de la Lepanto (1571), orasul a intrat sub stapanirea turceasca, care a durat 300 de ani, pana in 1878. Chiar dupa faimoasa batalie, s-a aflat prizonier in oras Miguel de Cervantes, cel care avea sa devina autorul faimosului Don Quichote. O localnica de care spaniolul s-a indragostit, a devenit Dulcineea, luindu-si numele de la orasul in care traia. Ulcinj a intrat in Republica Muntenegru abia in anul 1880.

Orasul cu cca.12000 de locuitori, din care 70% sunt albanezi, sta marturie ca masa de turisti l-a invadat intens nu cu multi ani in urma. N-a dobandit inca acel aer de “statiune”. Are stradute mici, cu case vechi (nu prea multe) sau mai noi, unele construite special pentru a fi inchiriate, un bulevard principal, aglomerat cu masini, care coboara spre plaja mica a orasului. Vedem o buna parte din el de pe terasa locului unde suntem cazati, constatand ca alcatuieste un frumos amfiteatru in jurul plajei mici.

 Ulcinj
priveliste de pe balcon
casa noua, construita in frumoasa arhitectura traditionala, locala

Desigur ca au aparut multe terase si cafenele, care sa raspunda nevoilor turistilor.

Mai vezi insa din loc in loc si cersetori.

Internetul a ajuns si aici, tinerii pierzandu-si timpul la consola de jocuri sau distrandu-se, cum vrei sa o iei.

Cele cateva agentii de turism pe care le-am vazut, afiseaza cam aceeasi oferta, cam redusa dupa parerea mea. Daca vrei sa vezi mai multe in zona, e bine sa te bazezi pe masina proprie.

In oras se inalta minaretele multor moschei, iar in zona numita Meterezi, Catedrala Ortodoxa Sf. Nikola dialogheaza cu zidurile puternice ale fortaretei care adaposteste Orasul Vechi.

 Moscheea Pasei, construita in 1719
 Catedrala Sf. Nikola

Mai exista, in centru, ceea ce pretentios se numeste Bazar, de fapt o foarte mica piata cu chioscuri unde se vand papuci si tricouri dar si suveniruri. E drept ca cineva incearca sa vanda si covoare artizanale…Oricum, nu se compara cu bazarele vazute prin alte tari.

Turnul cu Ceas sta si el marturie trecutului, pe o panta, fara nici o explicatie si fara vreo intrebuintare decat cea vizuala.

Turnul cu Ceas

Ce mi s-a parut cu adevarat interesant de vazut, sunt aceste “instalatii” (nu stiu cum sa le numesc altfel) de pescuit, neobisnuite. Pana aici, nu am mai vazut asa ceva. La capatul acelor “bete”, sunt niste plase mari, care se scufunda in apa, iar dupa un timp se ridica la suprafata si se aduna “prada”. Din pacate, nu le-am vazut in actiune. Ele pot fi vazute de pe podul care uneste statiunea cu Plaja Mare.


Concluzia? Mai sunt multe de facut pentru ca Ulcinj sa devina un loc atragator, pe malul Adriaticii muntenegrene. Deocamdata, Budva, Kotor, Sveti Stefan il depasesc. Daca nu aveti de gand sa va miscati prin imprejurimi sau daca chiar vreti sa stati la plaja toata ziua, poate fi un obiectiv de vacanta, altfel, orientati-va spre altceva. In Ulcinj veti epuiza tot ce aveti de vazut in primele doua zile!

Vacanta in Muntenegru 7. Mancarea / Montenegrin Vacation 7. The Food

Romanian cuisine has enough Balkanic influences, so the food seems no different when we visit our neighbouring countries.

Our neighbours eat a lot of meat, like Romanians do, so the famous “cevapcici” , called in Romania “mititei” and considered here a traditional dish, are to be found everywhere. Like pizza, which became international. Every location at the seaside has a lot of pizza shops. The Turkish doner chebab can be eaten in every location too, especially in Ulcinj, near Albanian border.


Our drink was mainly the mineral water, as we both drive, taking turns. The best seems to be Kneaz Milos. In the evening, on the terrace of the villa where we had accommodation, we didn’t refuse a glass of white wine, which came along with the beautiful sunsets on the sea…


The prices are, more or less, similar with those in Romania but certainly lower than in Western Europe. For example, a lunch for two, but having as drinks only lemonade, has been 24 euros but a dinner for two, with fish, in a specific restaurant came to 37 euros. But that was the only “excess’ we made, as we like to eat more simple, spending the money for visiting cultural and historical places,instead.

Bucataria romaneasca are suficiente influente balcanice, ca sa nu ni se para ca schimbam complet regimul alimentar cand vizitam una dintre tarile vecine din Balcani.

Ca si noua, vecinilor nostri le place carnea, asa ca “cevapcici” (pronuntat in diverse moduri in functie de tara), adica mititeii “nostri”, se intalnesc la tot pasul. De multa vreme am inteles ca acesta este un fel de preparat tipic pentru Balcani si nu neaparat pentru Romania, desi noi insistam inca sa ii trecem printre mancarurile nostre specifice. La fel ca pe mamaliga, cand toata Italia mananca “polenta”… Ciorbele sunt si ele raspandite, mai ales ciorba de vitel si cea de peste, daca esti la mare sau langa un lac. Doner chebab-ul turcesc nu e nici el asa specific. La Ulcinj, dar si in alte parti, gasesti o multime de mici restaurante specializate. Desigur pizza este un alt fel de mancare raspandit pe mapamond si nelipsit din zonele de vacanta. Si fiindca suntem soferi…apa minerala Kneaz Milos. Cand stam insa pe terasa vilei unde ne-am cazat, ne permitem si un vin demisec, care sa insoteasca apusul soarelui pe mare…

 ciorba de peste la Ada Bojana, Ulcinj
 alegerea pestelui pentru gatit, la Ada Bojana
 calcanul ajuns in farfurie
 doner chebab, la Ulcinj
 
 snitelul nostru cel de toate zilele, la Voda u Krsu, undeva pe soseaua spre litoral
 un fel de ghiveci cu carne
cea mai raspandita apa minerala in Muntenegru
recomandat: vin alb, demisec

Ceea ce adauga farmec mancarii este insa locatia si amenajarea restaurantului. Iata cateva exemple mai jos.

restaurantul Tvrdos din complexul Manastirii Ostrog
Restaurant Grande, Ada Bojana, Ulcinj
Restaurant Antigona, orasul vechi, Ulcinj
Restaurant Voda u Krsu, langa Sotonici
Preturile, nu foarte diferite de ale noastre, poate usor mai scazute dar cu siguranta mai mici ca in vestul Europei.
De exemplu, la Voda u Krsu, doua ciorbe de porc, un snitel parizian, un ghiveci cu carne de porc si doua limonade, costa 24 euro, in timp ce la Restaurant Grande, la Ada Bojana, o ciorba de peste, un calcan de peste 800 g, cu cartofi si spanac, o salata de varza, o bere fara alcool si un pahar de vin alb, costa 37 euro. Aceasta din urma a fost cea mai mare extravaganta culinara pe care ne-am permis-o, in doua saptamani.
Dar preturile vi le puteti alege si singuri, dupa buget:
Exista intotdeauna fast-food-ul, piata si alimentara, pentru cine vrea sa calatoreasca cu bani putini, cheltuind mai mult pentru obiectivele turistice, asa cum facem noi de obicei.

Vacanta in Muntenegru 6. Pe Valea Moraca, spre litoral / Montenegrin Vacation 6. Following Moraca Valley to the Seaside

Early in the morning, it’s only shadow on the plateau were ECO OASIS is. Today we have a longer way: we will depart from Tara Valley, drive along the Moraca Valley to the capital town Podgorica, pass the Skadar Lake and the Sozina Tunnel, and arrive at the place where we will spend 7 days at the seaside: Ulcinj. This is very near the Albanian border.

On our way we will visit the Dobrilovina Monastery, the Moraca Monastery, and make a 140 km loop to visit Ostrog Monastery. We planned to arrive in Ulcinj at suntset.

The road was good but very busy, even on Sunday. As an observation: Montenegro needs more parking places situated in beautiful places, so that the tourists could admire, photograph and remember! And not the last thing: to advertise these beautiful places to others! Sometime, people are passing by amazing places without to know about them!

Ne sculam dimineata, devreme, cat umbra matura inca tapsanul din fata casutei noastre si o pornim la drum. Azi vom iesi din Valea Tarei, vom trece prin Valea Moraca spre Podgorica (nu fara a vizita Manastirea Moraca) si apoi, pe langa marele Lac Skadar, vom ajunge la Tunelul Sozina prin care vom iesi in zona litorala a Muntenegrului, in apropiere de Bar. De acolo pana la Ulcinj mai sunt doar 30 de km.

Dupa micul dejun pe care il vom tine minte (de bun ce era!), vizitam mica Manastire Dobrilovina si apoi pornim spre Podgorica.

ECO-OASIS
Serpertina dupa serpentina, parcurse la umbra pinilor batrani, ne indeparteaza de Tara. Aruncam o ultima privire in urma noastra, acolo unde acum ghicim inceperea canionului. Rand pe rand, Mojkovac, apoi Kolasin si intram pe Valea Moraca, care ne va conduce spre Podgorica.
acolo, in zare, incepe Canionul Tarei
Desi e dumineca, drumul e foarte aglomerat. Nu sunt doar autoturisme, cum te-ai fi asteptat intr-o zi in care oamenii se duc sa-si viziteze rudele sau prietenii sau ies la iarba verde, ci si o gramada de tiruri, care, la un moment dat, cand intram in zona unor tuneluri dese, incetinesc foarte mult circulatia. Asta imi permite insa sa tin geamul deschis si sa admir peisajul.
spre Valea Moraca
Trecand pe langa o mica biserica de piatra (Biserica Sf. Maica Domnului), oprim putin intr-o parcare, sa vad si eu cum arata Moraca. Stransa intre peretii calcarosi, pazita de  padurea care coboara pana pe malurile sale, apa turcoaz se strecoara spre vale. Are de parcurs 113 km pana se varsa in Lacul Skadar, fiind cel mai mare tributar al sau. Poate e momentul sa spun ca in Muntenegru nu s-a facut prea mult pentru a scoate in evidenta frumusetea naturala a locurilor. E greu sa descoperi “o spartura” in vegetatie, ca sa poti vedea riul. Drumul nu este prea prietenos cu fotografii. Parcarile sunt rare si, de cele mai multe ori, facute in locuri neatractive. Am observat asta si pe Tara, unde, la fel, e dificil sa faci fotografii ale raului. Prin alte parti, mai in vestul Europei, soseaua este plina de parcari in punctele de maxim peisaj, ceea ce atrage turistii.
Biserica Sf. Maica Domnului
Ajungem curand la Manastirea Moraca si ne oprim sa o vizitam. Construita in 1252, este unul dintre cele mai importante monumente medievale ale Muntenegrului.  Inconjurata de un zid de piatra, ca si manastirile noastre medievale, are o biserica mica, Sf. Nicolae si una mai mare, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. In curtea plina se flori se afla si dormitoarele calugarilor. Vizitatorii nu se prea inghesuie. Parca au ramas mai multi la terasa de langa sosea…Dar ma rog, fiecare cu obiectivele sale.
 intrarea in Manastirea Moraca
 Biserica Sf. Nicolae
Biserica Adormirea Maicii Domnului
Pe langa arhitectura deosebita, manastirea mai este vestita pentru frescele sale, pictate in secolele 13, 16 si 18, precum si pentru obiectele de cult pe care le detine. Intrarea este gratuita, ca la toate manastirile din Muntenegru pe care le-am vizitat. Fotografiatul nu este permis. Doar 2-3 poze…Nu ma mandresc cu faptul ca fur cateva dar cum sa arati si altora pe unde ai umblat?! Si cum sa-ti amintesti tu insuti, peste ani?!

Prin Podgorica am trecut usor, fara ca orientarea sa ne puna vreo problema. Intervine aici vizita la Manastirea Ostrog si intoarcerea la Podgorica, cca. 140 km dus-intors, despre care am povestit in postarea anterioara. Drumul din capitala spre mare, e parca si mai aglomerat. Trecem in viteza pe langa Lacul Skadar, fara a putea face vreo poza, deoarece parcarile lipsesc. Ne indreptam spre Tunelul Sozina, inaugurat in 2005. Prin construirea sa drumul spre mare s-a scurtat considerabil, asa ca acum se face doar jumatate de ora din Podgorica pana la Bar.

Tunelul are o lungime de 4189 m si este foarte bine iluminat si marcat. Costul traversarii sale este de 2.50 euro.

Curand ajungem in Bar. Linistea din munti e acum departe. E foarte multa lume, turistii care se intorc de la plaja circula fara nici o grija printre masini, inaintam cu 10-15 km la ora. Incet-incet, odata cu intunericul care se lasa peste mare, ajungem si noi la intrarea in Ulcinj, unde vom petrece urmatoarea saptamana.

aproape de Ulcinj

Vacanta in Muntenegru 5 Manastirea Ostrog / Montenegrin Vacation 5. Ostrog Monastery

The monastery may be visited from Podgorica (50 km) or from Niksic (15 km). The main road is very good but the climbing to the monastery is very narrow and in bad condition. If you don’t have the guts, don’t go! I was glad when I was down again. 

According to the internet, the Ostrog Monastery is the greatest pilgrimage place for the Orthodox Christians. The monastery was built in the XVIIth century by Vasilii Bishop, whose relicts are enshrined in the little bell tower of the monastery. Running of the Turks and wanting to protect their religion, the monks retreated to the bare cliff and they had nothing else to do than build their church into the rock.


A stair with walls adorned with mosaics, depicting different saints, led to the little balcony of the tower. The landscape seen from up there is beautiful.

On our way back, we stopped to the first complex of churches, and I visited a little one, where nobody was in. Despite of this lack of interest, I admired the saints, the founders, and a little group of Montenegrin peasants, painted on a blue background, which reminded me on the color the old houses in Maramures county (Romania) are painted.

La Manastirea Ostrog se poate ajunge de pe soseaua Podgorica-Niksic, fie de la Podgorica (cca. 50 km), fie de la Niksic (cca.15 km). Soseaua este foarte buna si peisajele frumoase, masina fiind undeva, sus, deasupra vaii adanci ocupata de Campia Bjelopavlic, strabatuta de linistitul rau Zeta. Dupa ce parasim insa soseaua pentru a ne angaja pe drumul spre manastire, povestea se schimba. Un drum ingust, la inceput destul de bine asfaltat dar nemarcat inca si mai apoi cu denivelari, pietris marunt si alte asemenea “placeri”, la care se adauga faptul ca mai sus nu exista nici un fel de parapet, care sa te fereasca macar psihologic de valea foarte adanca din dreapta!  Un gen de drum pe care n-as mai vrea sa merg! Acum cativa ani, cand am plecat in insula Lefkada din Grecia, multi scriau pe forumuri ce infricosator e drumul ingust pe care abia-abia se pot strecura doua masini, daca se intalnesc…Cred ca autorii nu fusesera niciodata la Ostrog…

 manastirea, vazuta de pe soseaua Podgorica-Niksic

Stiam ca se poate urca cu masina pana la manastire dar, cand mai aveam doar cativa km, doi cerberi coborasera deja o bariera si ne-au indrumat, fara multa vorba, spre o parcare inca neterminata, mult mai jos decat manastirea. La ora la care nici nu mai puteam gandi bine din cauza caldurii, am lasat masina in plin soare, in parcare, si ne-am angajat in urcus mai abrupt pe o carare de padure, spre manastire. Si asta in timp ce, pe sosea masinile urcau fluierand spre manastire?! Chiar n-am inteles care a fost faza cu bariera aia si n-am fost doar noi, ci vreo 2-3 masini inca!

In sfarsit, am ajuns sus! Inainte de orice altceva a trebuit sa ne tragem mai intai sufletul, sa bem din apa rece de la fantana de langa manastire si abia apoi sa ne incepem explorarea. Multa lume sta intinsa la umbra, pe sub copacii de pe terasa din fata manastirii. Altii, se inghesuie in micul magazin, sa cumpere icoane.

Conform informatiilor gasite pe internet, aceasta manastire reprezinta cel mai mare centru spiritual din Muntenegru, fiind – in acelasi timp – si cel mai vizitat loc de pelerinaj ortodox din Balcani. Ea a fost fondata in secolul al XVII-lea de catre Mitropolitul Vasilii, proclamat sfant si facator de miracole. Relicvele sale sunt expuse acolo, in mica clopotnita a manastirii.

 clopotnita manastirii

Ce impresioneaza aici este faptul ca acei calugari care s-au retras din calea turcilor, pentru a-si apara credinta, nu au mai avut pana la urma unde sa se ascunda decat chiar in munte, asa ca mica bisericuta, din care se mai vad doar bolti innegrite de fumul lumanarilor, a fost sapata in stanca. Daca privesti profilul ei, ea depaseste doar cu putin suprafata aproape neteda a peretelui de stanca prabusit din  Muntele Ostrog (2000 m alt.).

Din micul balcon al turnului, se deschide o frumoasa priveliste asupra vaii, precum si a intregului complex manastiresc, aflat ceva mai jos.
Pana in turn, peretii scarilor sunt impodobiti cu portrete de sfinti, executate in mosaic.
 Sf. Petka
 Sf. Stanko
Sf. Nedelia

La coborare am oprit la primul complex si am vizitat o mica biserica parca nebagata in seama de nimeni, fiindca era pustie. Inauntru insa sfintii, ctitorii si chiar un grup de tarani muntenegreni stateau la sfat pe un fundal “albastru ca ceriu”, cum sunt casele noastre batranesti din Maramures.

La coborare, undeva la o bifurcatie, o tabla indicatoare veche, a carei semnificatie a fost ajustata de cineva, mi-a amintit ca Podgorica, capitala statului Muntenegru, a fost pana nu demult, Titograd. In Balcani, lucrurile se schimba repede. Si istoria.

Vacanta in Muntenegru 4. Zabliak / Montenegrin Vacation 4. Zabliak

Zabliak is the town with the highest altitude in the Balkans (1456 m). It is surrounded by 23 peaks of over 2300 m altitude. Situated in the National Park Durmitor, this resort is highly appreciated by skiers, who find here 15 lifts, serving 22 tracks. They have a length of 3000, 3500 and 800 m, respectively. A daily sky pass costs 10 euros, and the length of the season is of 120 days per year.

The actual aspect of the resort is not particularly attractive but there are a lot of villas and pensions in construction now.

The main attraction in summer is the Black Sea, situated at 1442 m altitude. A parking place near the National Park costs 2 euros and the entrance ticket  other 2 euros. One may rent a bicycle or stay on a bench near the lake. The courageous can swim in the cold water or take a boat on the lake.

We tried also a brand-new motor-road to Niksic (70 km), which offers nice panoramas toward the mountains. My photos are proving this. From the Tara Bridge to Zabliak there are 27 km.

A monument in the forest remind that the partisans, led by Tito, have had their main quartier here, in the Durmitor mountains.

Zabliak (pronunta: Jabliak), statiunea din Balcani situata la cea mai mare altitudine (1456 m), este inconjurat de 23 de varfuri montane de peste 2300 m inaltime. Aflata in Parcul National Durmitor, statiunea are mare cautare vara dar mai ales iarna, cand aici sosesc schiorii. Acestia au la dispozitie trei partii de 3000, 3500 si respectiv 800 m lungime. Un numar de 15 schi-lifturi deservesc 22 de partii. Permisul pentru o zi de schi costa 10 euro. Zapada ramane pe pantele muntilor 120 de zile pe an, ceea ce inseamna un sezon lung. Aceste informatii le-am adunat pentru cei care prefera sezonul alb si care nu cunosc inca aceasta destinatie.

Vara insa, e o alta poveste. Statiunea nu m-a prea impresionat prin zestrea sa edilitara actuala, dar numarul vilelor si pensiunilor in constructie este mare.

Principala atractie din apropierea statiunii este Lacul Negru, la care se poate ajunge cu masina. Dupa ce platesti 2 euro parcarea si cumperi un bilet de intrare in parcul national (alti 2 euro), o alee asfaltata, cu banci pe margine, te conduce spre lacul care se afla la cca. 800 m de intrare.

Lacul Negru este unul dintre cele 18 lacuri glaciare care impodobesc aceasta parte a Alpilor Dinarici. Inconjurat de o padure de conifere, el este cautat atat de catre cei sositi la odihna in statiune, cat si de catre turistii de o zi, ca noi. Cat am stat acolo, sub influenta norilor de pe cer, si-a schimbat mereu culoarea.

Acolo, in padure, gasim un monument ridicat in amintirea unei importante intalniri a partizanilor, condusi de Tito, care isi aveau cartierul general in zona muntilor Durmitor. Inscriptia de pe monument este doar in limba sarba.

Lacul are o suprafata de peste 500000 de metri patrati si o adancime maxima de 25 m. El se afla intr-o mica depresiune, la altitudinea de 1442 m. Cate un viteaz se mai aventureaza sa faca o baie in apa rece, altii se plimba cu barca. Pe aleea de acces se pot inchiria biciclete, pentru amuzamentul tinerilor care se plimba, cerand liber prin strigate de “cling-cling”. Cine vrea, poate sa se infrupte din fructele de padure, vandute si ele pe marginea aleei de acces la lac.

Ceea ce mi se pare interesant si foarte laudabil pentru Muntenegru este faptul ca, in 1991, Parlamentul sau a declarat Zabliak capitala ecologiei nationale si a emis o “Declaratie a Muntenegrului, ca stat ecologic” (vezi si eco-taxa platita pentru fiecare masina, la intrarea in tara). In aceasta declaratie se spune: ” Recunoastem ca toate diferentele dintre noi sunt mai putin importante decat schimbarile din mediul in care traim. Indiferent de sentimentele si convingerile noastre nationale, religioase, politice si de alta natura, suntem pe deplin constienti ca de demnitatea si binecuvantarea unei fiinte umane este strans legata si binecuvantarea si puritatea naturii.” Prin adoptarea acestei declaratii, Muntengeru isi defineste atitudinea fata de natura ca pe o politica de stat.

Pentru ca pe net am gasit informatii contradictorii uneori privind soseaua noua care leaga Zabliak de Niksic si de acolo spre litoral, pot sa confirm aici existenta unei sosele nou-noute, e cca. 70 km lungime. Ea are 2-3 tunele mai scurte si unul mai lung (cca. 2 km), la care inca se mai lucreaza la un capat dar se poate trece. Soseaua este foarte frumoasa, cu multe panorame spre munte, cu asezari tipice, cu treceri prin padure si cu 7 ace de par. Condusul pe ea este o placere, nefiind inca aglomerata. Dovada, mai jos:

De la podul de peste Tara, pana la Zabliak, sunt 27 de km.

Vacanta in Muntenegru 3. Canionul Tarei / Montenegrin Vacation 3. Tara Canyon

Tara river is 140 km long, of which 82 km is a deep canyon. It is the deepest in Montenegro and Europe and the 2nd in the world, after Grand Canyon, Colorado. Because of its deep green-bluish water, Tara is named “the tear of Europe”. Since 1977 it was included in the UNESCO programm named “The Man and the Biosphere” and since 1980, Tara is part of the Durmitor Natural Park.

It is said that some of the black pines in the Tara valley are 400 years old and they are 50 m high!


The elegant, beautiful bridge over Tara, at Djurdjevica, was constructed by engineer Lazar Jankovic. The bridge is 366 m long and it stays at 150 m above the water. A lot of photographers are always there. A motel, some terraces and souvenir shops, attract the tourist there. There are only 27 km left to Zabliak, when you reach the bridge.

Raul Tara are o lungime totala de 140 km din care 82 km sunt canion. Punctul sau cel mai adanc masoara 1300m. Dupa ce se uneste cu raul Piva (care formeaza un alt canion plin de farmec), formeaza impreuna Drina, unul dintre cele mai lungi rauri din Balcani.In 1977 raul Tara a fost inclus in programul UNESCO “Omul si biosfera”, iar din 1980 face parte din Parcul Natural Durmitor. Canionul sau este cel mai adanc canion nu doar din Muntenegru ci si din Europa, fiind si al doilea ca dancime in lume, dupa Grand Canyon, Colorado. Datorita apei sale limpezi, albastru-turcoaz, Tara este supranumita “lacrima Europei”. Iata cateva date care trebuie sa te faca cel putin curios!

“lacrima Europei”

Vegetatia pe mal este foarte deasa, permitand rareori cate o privire spre vale. Predomina pinul negru care se catara pe crestele calcaroase, pe care le strajuiesc ca niste vajnici soldati. Se spune ca unii au peste 400 de ani si ating o inaltime de 50 m.

Undeva, intre Dobrilovina si podul de la Djurdjevica, este amenajat un frumos loc de odihna si de baie. Umbrare special construite te imbie, cu mese si banci, la popas. De aici pleaca si ture de rafting de 2-3 ore, pe o lungime de 18 km.

Podul de peste Tara este o constructie impresionanta prin eleganta arcurilor azvarlite peste rau. Proiectantul sau a fost prof.ing. Mijat Trojanovic, dupa cum indica o placa comemorativa fixata pe piciorul podului. Se spune ca, in timpul celui de-al II-lea razboi mondial, constructorul insusi a aruncat in aer un arc al podului pentru a impiedica trupele de ocupatie sa il treaca!

Podul are o lungime de 366 m si se afla la 150 m deasupra apei. Strabatut de masini, care reduc viteza din cauza numarului mare de fotografi aflati mai mereu pe el, ofera o panorama fantastica. Langa el se afla un motel, terase si mai multe chioscuri cu suveniruri.

De aici, pana la statiunea montana Zabliak mai sunt 27 km. Dar, despre Zabliak, data viitoare.