Kefalonia, suntem aici! Cazarea

Intre cele două insule ionice, Kefalonia și Zakynthos circulă ferry-uri ale companiei Levante Ferries. Inainte de a pleca ne-am interesat pe internet dacă ni se permite urcarea la bord cu animalul de companie, fiindă se pare că nu toți le acceptă. Răspunsul a fost afirmativ, cu mențiunea că trebuie să rămânem cu câinele în spațiul deschis.

In consecință, am suportat vântul destul de puternic pe punte, până soarele a răsărit și a prins putere. In curând a apărut în zare și Kefalonia, cu lanțul său muntos, masiv. Ea este cea mai mare dintre cele șapte insule ioniene și a șasea ca mărime din toată Grecia.

Insula în sine este un vulcan și cutremurele sunt aici foarte dese. Cel mai puternic, devastator, a avut loc la 12 august 1953, când aproape toate așezările, de pe întreaga insulă, au fost distruse. Se pare că cel mai rău a fost afectat tocmai Sami, locul unde ne-am ales cazarea…De aceea, rareori poți vedea în Kefalonia case vechi, tradiționale.

răsare soarele
pe punte, cu Caro
ne apropiem de insulă
Poros, Kefalonia
Continue reading

Spre Peloponez! (drum și taxe, cazare)

Cu câțiva ani în urmă făcusem rezervare pentru o cazare în Kefalonia, unde doream de multă vreme să ajung dar a intervenit un cutremur care a distrus parte din șosele și am anulat totul!

In toamna pandemică 2021 a venit, în sfârșit și vremea pentru Kefalonia. Pentru asta trebuia să ajung în Pelononez, de unde pleacă ferry-ul.

Am făcut acestă vacanță (ca pe atâtea altele) cu mașina personală, așa că am luat drumul de acum arhicunoscut, prin Serbia și Macedonia. Am dormit o noapte la consacratul (pentru noi) deja Hotel Pamela din Negotino, apoi am continuat spre Grecia. Acolo, pe A2 (Egnatia Odos) și A5 (autostrada care leagă Ioannina de Patra, dată în folosință în 2017) până la Kyllini, de unde am luat ferry-ul spre Kefalonia. Caro, cu mai multe fire albe decât în alți ani, ne însoțea.

autostrada în Macedonia de Nord
tot în Macedonia de Nord (un drumeag duce de la o parcare a autostrăzii la această mănăstire, dacă aveți timp)
Grecia, pe A5
Continue reading

Din nou în insulele grecești

In toamna pandemică a lui 2021 am ajuns pe două insule grecești pe care nu le vizitasem încă: Kefalonia și Zakinthos.

Nu a fost a vacanță obișnuită pentru noi, în sensul că ne-am stabilit într-un loc pentru a ne relaxa, în liniște și mai la distanță de alți semeni ai noștri, respectând regulile din pandemie. Nu am mai ținut morțiș să vedem tot ce se poate vedea pe fiecare insulă, ci ne-am concentrat pe ceea ce era mai aproape, lenevind la soarele blând de septembrie și încercând să reținem cât mai mult din toate nuanțele de albastru și verde ale Mării Ionice. Am ocolit capitalele insulelor, cu multă lume și am căutat câte o plajă care să ne placă, pe care am adoptat-o, vizitând-o zilnic.

Pentru că drumul ne-a purtat spre Peloponez și pentru că autostrada – relativ nouă – se desprinde de Egnatia Odos în dreptul localității Ioannina, care îmi face cu ochiul de multă vreme, am decis să poposim și acolo câteva zile, la întoarcere, pentru a-i cerceta tezaurul cultural.

Kefalonia, Zakinthos și Ioannina au fost reperele noastre grecești în 2021, o călătorie ofertantă, care ne-a dat noi idei, pentru alte vacanțe la fel de frumoase.

In postările care vor urma vă voi arăta mai în detaliu ce a însemnat această vacanță pentru noi.

Kefalonia, pe insulă
vedere spre Argostoli, Kefalonia
Zakynthos, de pe insulă
plecarea de la Zakynthos Town
Lacul Pamvotida, Ioannina
Ioannina, în Orașul Vechi
artă din Epir

Again In The Greek Islands

In the pandemic autumn of 2021 we traveled to two Greek islands we have never visited before: Kefalonia and Zakynthos.

On our way back to Romania we stayed 3 days in Ioannina, the capital of Epirus, a place I wanted always to visit mainly for its historical and cultural heritage.

In my next posts, I will show you how our special vacation took place. Hope you will enjoy!

Un hotel neobișnuit la St. Valentin, Austria

Fiindcă nu pot parcurge într-o singură zi cei peste 1200 km de acasă până în Germania, am mereu nevoie de câte o cazare intermediară. Incerc ca, de fiecare dată, să o rezerv în altă parte pentru a vedea ceva diferit, fiindcă de obicei rămân câteva ore până la culcare, adică ceea ce ar fi o plimbare de seară, să spunem.

In toamna trecută am dormit, la dus, la Salzburg, la un hotel aflat chiar lângă autostradă.

Ibis Budget Hotel, Salzburg

La întoarcere însă, am ales St.Valentin ( o localitate în care n-am mai fost).

Kerschbaum Hotel, St. Valentin
Continue reading

Parada florilor din Markgroeningen

Ceea ce m-a atras întotdeauna în localitățile din Germania, pe lângă curățenie, a fost multitudinea de flori! Chiar și în cele mai mici orășele, florile îți zâmbesc de peste tot: la ferestre, în parcuri sau în rabate, de-a lungul străzilor, cum se întâmplă în localitățile mai mici. Este și cazul localității Markgroeningen (pe care am vizitat-o mai des), situată la 15 km N-V de Stuttgart și 10 km V de Ludwigsburg, pe râul Glems.

Devenit oraș în 1243, Markgroeningen a fost atestat documentar pentru prima dată în 779, ca un dar făcut Mănăstirii Fulda, sub numele de Gruoninga.

Această postare se vrea mai mult o expoziție foto a florilor care m-au încântat aici de fiecare dată, în diverse anotimpuri.

Septembrie 2021:

Continue reading

Detalii italiene

In zilele în care mă aflu într-un oraș străin ( nu neapărat în străinătate), îmi place să hoinăresc pe străzi, cu ochii după detalii deosebite, care atrag atenția sau îmbogățesc impresia primară asupra unei clădiri, așa cum s-a întâmplat și în acea zi, în Monopoli.

Pe lângă faptul că este amuzant să urmărești asemenea detalii, unele dintre ele te pot și inspira la aranjarea propriei case. Majoritatea se referă la geamuri, uși și porți.

o zi, în Monopoli
Continue reading

Basilica San Nicola din Bari

Astăzi este Sf. Nicolae așa că e firesc să facem o vizită bisericii cu același nume din Bari, care adăpostește moaște ale sfântului.

Nicolae s-a născut pe teritoriul de astăzi al Turciei, la Patara iar, după moartea sa, a fost înmormântat la Myra, în secolul al patrulea, era noastră. Myra era un loc înfloritor datorită, mai ales, numărului mare de pelerini care veneau să se închine la moaște. In timpul stăpânirii selciugilor, creștinismul a intrat într-un con de umbră și pelerinii s-au împuținat, bogăția locului scăzând.

Basilica San Nicola, Bari
Continue reading

Nardo, “Perla din Salento”

Dacă stai câteva zile în Gallipoli, e păcat să nu vizitezi și Nardo (cu accent pe “o“), măcar câteva ore. Poți merge cu trenul de Lecce, pe care îl schimbi la Nardo Centrale pentru a merge câteva minute până la Nardo Cita. Pentru două persoane, dus-întors, trenul costă 5.60 euro.

Având 39000 de locuitori și o viață culturală foarte activă, cu palate și biserici cu o arhitectură extraordinară, Nardo poate concura ușor cu Gallipoli sau Lecce. Și totuși, turiștii se aventurează mai puțin până acolo, nu înțeleg de ce.

Fondat de către mesapi (despre care se crede că proveneau din Iliria), în anul 460 înainte de Christos, orașul are o istorie îndelungată, care se împletește cu legendele. Inceputul său este un orășel fortificat de coastă, numit Uluzzu. In secolul al 3-lea, a fost inclus în Imperiul Roman, sub numele latin de Neretum. Etimologia numele este de origine iliră, “nar” însemnând “apă“. Legenda leagă fondarea locului de cel unde un taur, lovind cu copita sa în pământ, ar fi dat naștere unei fântâni.

Timp de secole, aici a fost un important centru bizantin dar în anul 1497 ținutul a intrat în stăpânirea familiei de Acquaviva și a devenit ducat. Un mare pasionat de arte, Ducele Bellisario Acquaviva a dezvoltat cultura și arta, iar efortul său a fost preluat și continuat de mai multe ordine monastice, care au lăsat în urmă bogatele biserici și mănăstiri, care alcătuiesc un mare patrimoniu baroc.

Capela Ossana (1603) – pe aici se pătrunde
în centrul istoric, la Nardo
legendara fântână
Continue reading

Din Evul Mediu, la Gallipoli, patru biserici privesc spre mare

Dacă te afli în Gallipoli pentru 2-3 zile, îți recomand să aloci o după amiază pentru a vizita bisericile medievale aflate chiar pe strada care ocolește vârful peninsulei, una în apropierea celeilalte, cu fața spre mare. Atunci, soarele care apune, le conferă culoarea mierii și o lumină blândă.

De notat că intrarea este liberă, trebuie doar să vă interesați de program.

Chiesa del Santissimo Crocifisso și Chiesa del San Domenico al Rosario
Chiesa di Santa Maria degli Angeli
Continue reading