Povestiri din Rajahstan 6. Mandawa

Posted on by December 12, 2018
20

Mandawa, prima localitate de pe lungul nostru traseu. Desi sunt doar cca.190 km de la Delhi pana acolo, am avut nevoie de mai bine de 5 ore ca sa ajungem. Am explicat deja ca, din cauza “vietuitoarelor” de tot felul care pot sa-ti apara oricand in fata si a drumurilor nu intotdeauna ca in palma, la care se adauga si vreo politica a firmei de a transporta turistii in conditii de maxima siguranta, nu se prea depaseste media orara de 50 km, hai 60!

Cand am iesit din Delhi, undeva in zona aeroportului, Bhawar ne-a aratat si chiar a oprit cateva minute pentru a poza (contra soarelui) niste statui uriase. Oameni trecand cu motociclete pe acolo, opreau, isi impreunau mainile, se rugau si plecau mai departe. Am aflat ca este vorba despre Lord Shiva. Povestile despre zei, atatea cate voi spune, sunt culese din cartea “The Holy Cow and Other Indian Stories”, scrisa de Tarun Chopra (nascut in Delhi si pasionat de Rajahstan; aceasta este a 3-a carte a sa).

Shiva este a treia zeitate din treimea hindusa Brahman, alcatuita din Brahma, Vishnu si Shiva, adica creatia, conservarea si distrugerea, care sunt un tot unitar. Tot ce exista in univers trece prin aceste faze, aceasta fiind o lege universala care nu poate fi schimbata. Shiva este, deci, zeitatea distrugerii. El are mereu parul incalcit si corpul manjit cu cenusa. Are in frunte al treilea ochi, pe care il tine inchis, fiindca deschis, puterea sa este ucigatoare: transforma totul in cenusa. Sunt multe formele sub care este el adorat: ca Mahayogi, care stapaneste meditatia abstracta; ca Neelkantha cel cu gat albastru fiindca a inghitit pentru ceilalti zei otrava produsa de ocean; ca dansatorul cosmic Nataraja.  El poarta un trident si se deplaseaza calare pe Nandi, taurul sacru. Locuieste in Himalaya si orasul sau favorit  este Benares.

 Lord Shiva

Ne-am oprit jumatate de ora intr-un loc fermecator, in apropierea unui templu a lui Hanuman. Am baut acolo o cafea (prima si ultima, fiindca nu mi-a placut deloc, semana cu “nechezolul” nostru de pe timpuri), adica doua fiindca eram doi si 1 l de apa minerala. Total a costat 150 Rp, cu bacsis cu tot, adica ceva sub 3 euro. Peisajul a fost gratis.

Cine este Hanuman? Este Zeul Maimuta, cunoscut pentru abilitatea sa de a zbura si pentru forta sa iesita din comun. Deci, Hanuman, impreuna cu ceata sa de maimute, l-a ajutat pe Rama (una din incarnarile lui Vishnu, erou al Ramayanei) sa castige lupta impotriva regelui demonic Ravana. Cand fratele lui Rama a fost ranit, Hanuman a fost trimis sa aduca ierburi de leac din Himalaia. Fiindca nu cunostea plantele respective, a smuls intregul munte si l-a adus inapoi, ca sa poata fi luate plantele de acolo. De aceea, el este de multe ori infatisat purtand un munte in maini. El este considerat si al 9-lea autor al gramaticii si este numit in cartile vechi Maruti sau Marutputra.

 templul lui Hanuman

Mandawa, spre care ne indreptam, este o mica localitate ce abia trece de 20000 locuitori, care fiinteaza din secolul al XVII-lea, fiind condusa de familii bogate de negustori. Acestia si-au construit aici case minunat decorate in interiorul si exteriorul lor cu picturi care infatiseaza scene din bogata religie hinduista, scene istorice, scene din viata de zi cu zi. Aceste case se numesc haveli si fac din Mandawa un adevarat muzeu in aer liber. Unele sunt foarte vechi, altele mai noi, construite in stil haveli. Unele dintre ele, au fost transformate in hoteluri. Pe parcursul calatoriei noastre am stat in haveli aproape peste tot. Numai la Mandawa nu. Dar cazarea din Mandawa merita o postare separata.

Un ghid ne plimba mai bine de doua ore prin Mandawa si ne vorbeste despre haveli. El ne spune ca asa mica cum e, Mandawa este vizitata zilnic de cca. 700 turisti si are 15 hoteluri. Cifra mi se pare mult exagerata fata de ceea ce vad pe strada si la hotel.

Unele case sunt abandonate si in stare proasta. In altele, mai locuiesc descendentii celor care le-au construit. Picturile primelor, in mare parte, s-au sters sau au fost sterse intentionat de fariseii care nu doreau afisarea unor scene erotice pe pereti, “fiindca le vad copiii”, zicea ghidul nostru. A scapat totusi, undeva, scena unei femei care naste. Altele exista, dar pictura e mai spalacita. Unele se pot vizita in interior, altele nu. In unele se intra gratuit, la altele se plateste o mica taxa, uneori negociabila. Preturile sunt insa mici, de ex., la Chokhani Twin Haveli, intrarea este 50 Rp/persoana, adica cam 1 euro. Cu chitanta. Aceste taxe sunt de multe ori impartite cu ghidul, care te duce practic unde vrea el, de aceea are tot interesul ca taxa sa fie mai mare. La un haveli,  unde s-a folosit foita de aur in interiorul unei camere, ghidul ne spune : “Aici costa 100 Rp intrarea, de persoana.” “De ce?” “Pai, fiindca e foita de aur” Logic, nu? “Pai, zic eu, in cazul asta, voi intra doar eu, fiindca eu fac poze. E prea scump 200 Rp!” Ne spune imediat ca merge sa vorbeasca cu proprietarul, sa vada daca ne accepta pe amandoi cu 100 Rp. Se intoarce foarte repede si zice ca e in regula. Hm! Foita de aur! Si fara chitanta…

Spuneam ca unele haveli se refac pentru a fi transformate in hoteluri. Dupa cum ne explica ghidul, spre deosebire de cele vechi, la care pictura se facea cu vopsele cu coloranti naturali, acum se folosesc cele pe baza de compusi chimici, toxice. De aceea, un mester nu lucreaza mai mult de 2-3 ore pe zi si nu mai mult de 4-5 zile, dupa care face pauza. Din aceasta cauza nu prea exista multi dornici sa-si riste sanatatea (sunt 3-4 artisti restauratori in Mandawa) si costul unei asemenea renovari este ridicat. Incepem vizita chiar cu un asemenea caz, Hotelul Monica, cu pictura exterioara proaspat refacuta.

Trecem pe ulitele satului, pe care adasta cate o vaca, pe langa case mai vechi, cu pictura aproape disparuta. Oamenii isi vad de treburile lor.
 scene de razboi
 Maharaja isi face mustata
 femeie nascand
Chokhani Twin  Haveli (“casele gemene”), construite in 1910, au apartinut unor frati care, mai tarziu s-au despartit, unul traind in Mumbay (Bombay), celalalt in Kolkata (Calcutta). In orice haveli se intra mai intai in prima curte interioara, care apartine barbatilor. Ei se aduna aici pentru a discuta, a bea cafea sau ceai, a juca carti. Curtea femeilor este a doua curte interioara, care are, de obicei, o parte centrala mai joasa, ca un fel de scena, pe care femeile danseaza. Vedem aici multe desene florale dar si pauni – pasarea nationala a Indiei. De pe terasa de pe acoperis, nelipsita la casele indiene din Rajahstan, se pot vedea alte constructii, cum ar fi puturile de apa cu trepte, numite baori.
 Maharani, stapana casei, cu fiicele ei
 Vishnu
 curtea barbatilor, prima curte interioara
 baori
fortareata medievala a orasului, veche de 260 ani
Continuam plimbarea prin muzeul de pe strada si vedem alte picturi, unele cu elemente de civilizatie moderna.
 
Incaperea la care a fost utilizata pentru decorare foita de aur are intreaga suprafata a peretilor, inclusiv tavanul, acoperita de pictura. Cele mai multe descriu scene din viata lui Vishnu, caruia ii cam placeau femeile, spune ghidul nostru. Ne si arata spre tavan si zice: “vedeti? un Vishnu, o femeie, un Vishnu, o femeie”. Ce sa zicem? Au si zeii slabiciunile lor. Ultimele doua fotografii reprezinta portretele lui Maharaja si Maharani casei.
Dupa ce am vazut atatea picturi incat se invalmaseau deja in fata ochilor, am solicitat ghidului sa ne arate si un baori. A zis ca ne duce spre unul mai departat, care este mai curat. Aici, in Mandawa, ele nu se mai folosesc, in alte locuri, precum cele din fortul de la Jaisalmer, da. Anul trecut a plouat putin dar inainte, timp de 3 ani nu a cazut nici o picatura de ploaie! Ca sa ajungem la baori, trecem si prin piata localitatii, care se insira, de obicei, de-a lungul strazii principale.
Un baori serveste intotdeauna si ca loc de socializare, oamenii venind din tot satul dupa apa. De aceea, uneori se construiesc si pavilioane unde acestia stau de povesti. Harlalka Baori a fost construit in secolul al XVI-lea si are o adancime de 85 m. Apa se scotea cu ajutorul boilor, cailor sau camilelor. Vis-a-vis de baori se afla un templu vechi si, chiar langa el se construieste acum unul nou. Pe un teren viran din apropiere, o clasa de elevi in vacanta se urca intr-un autobuz scolar pentru a pleca, probabil, intr-o excursie.
 templul vechi
 templul nou, in constructie
 Harlalka Baori
Ne intoarcem la parcarea unde ne asteapta Bhawar prin aceasta poarta de piatra, monumentala, care duce spre fortareata.
Stories of Rajahsthan 6. Mandawa
Mandawa was the first location in our itinerary, after leaving the capital city. It took us more than 5 hours for 190 km because of the roads. On our way, we saw (and stopped shortly for photos) Lord Shiva’s statue, near Delhi and then, Hanuman’s Temple,  where we stopped in the neighbourhood.

In India I bought a book by an Indian author, specialised in Rajahsthan – Tarun Chopra. His book, “The Holy Cow and Other Indian Stories”, was the source I used to write about Indian deities. So, Shiva is part of Brahman trinity: Brahma, Vishnu and Shiva, representing creation, preservation and destruction. Nobody could escape this universal law. So, Shiva is the destroyer. He has tangled hair and the body is smeared by ash. He heas the 3rd eye which is closed because otherwise it will turn everything to ashes! Hanuman, the Monkey Deity, is very strong and has the ability to fly. In Ramayana, the famous Indian story, he was sent to Himalaya to bring some medicinal plants to cure Rama’s brother. As he can’t distinguished them, he took the whole mountain and brought it back. This is the reason that many times he is depicted as carying a mountain in his hands.

Mandawa is a small location, with bearly 20000 inhabitants. What make it famous are the haveli, wealthy merchants’ houses, which are richly decorated by paintings inside and out side. Some of these havelis have been abandoned, some are still inhabited by descendants. Few of them have been turned into hotels. Except Delhi and Mandawa, we had accommodation in such places.

The subjects of the paintings are various: scenes of Hinduism, scenes of battles, animals and flowers, birds (peacock is the national bird of India), and even modern civilization scenes like: an automobile, a train, a ship, or a plane. All these paintings made of Mandawa a big open air museum.

Beside the havelis, you may see there the baoris. A baori is a water well. In some places (like in Jaisalmer fort) they are still operating but here in Mandawa, not. We have seen Harlalka Baori, a 85 m deep well, constructed in the XVI th century. There is also a medieval fortress in the location, 260 years old, which has been transformed into a hotel.
 

Povestiri din Rajahstan 5. Mormantul lui Humayun, Delhi

Posted on by December 12, 2018
31

Strabatem asadar din nou capitala, inapoi, spre centrul ei. Nu departe de raul Yamuna sa afla un alt complex, in mijlocul caruia straluceste acest monument, intrat in patrimoniul UNESCO in 1993. El este inspirat din arhitectura persana si constituie primul mormant-gradina din India, care a inspirat moda adusa la apogeu prin construirea Taj Mahalului. Ulterior, a fost folosit ca necropola a dinastiei mogule. aici existand aproximativ 150 de morminte.

Humayun, tatal vestitului Akbar, a fost al doilea sultan din dinastia mogulilor care a domnit peste teritoriul care astazi inseamna Afganistan, Pakistan si nordul Indiei. La  14 ani dupa moartea sa (1556), Hamida Bam Begum, sotia sa, ridica acest monument somptuos, poem de dragoste in piatra, scris cu dalta de mesteri persani. Mormantul lui Humayun este cel care a fost sursa de inspiratie pentru Taj Mahal. Nu stiam lucrul acesta pana nu am inceput sa ma documentez pentru calatoria in India. Acum urma sa il vedem.

Inca de la intrare, o placa explicativa ne atrage atentia. Conform celor scrise, aici s-a desfasurat, intre 2000-2003, sub egida Aga Khan trust in colaborare cu Archaeological Survey of India, un amplu proiect de revitalizare a gradinii care inconjoara pretioasele monumente. Cu aceasta ocazie au fost reparate canalele pentru apa pe o lungime de 3 km (o caracteristica a gradinilor mogule este faptul ca sunt strabatute de canale pentru apa, deschise), s-au refacut bordurile a 3.5 km de alei, au fost scoase manual 3 camioane de pamant aflat in exces, s-au refacut – prin cioplire manuala – 4 km de gard de piatra, au fost plantate 2500 plante preferate de moguli, s-au refacut 2500 m patrati de cai de acces, s-au descoperit si decolmatat bazine istorice de apa, s-a introdus un sistem de colectare a apei de ploaie si s-au construit cai de acces pentru persoanele cu handicap. Desi este vorba, in principal, despre o fundatie privata bogata, sa ne gandim ca vorbim despre o tara a saraciei extreme, in care un institut de arheologie a gasit resursele necesare pentru a oferi o noua viata unui monument important pentru istoria nationala! Este nevoie sa spun cate monumente care, pastrand proportiile, sunt la fel de importante pentru noi, romanii, si pe care se pare ca toti le-au uitat?

Ne indreptam spre prima poarta care apatinea unei gradini mogule, disparuta in timp. Sus, se mai disting urme de faianta colorata, mai ales pe cealalta parte a sa, unde a fost intrebuintata pentru a crea frumoase medalioane. In trecut, poarta de acces principala era cea de vest.
 vedere spre poarta de vest
Imediat ce trecem de ea si intram intr-o curte interioara, vedem, in dreapta, o poarta care duce –  conform inscriptiei – spre Arab Sarai si spre Gradina Bu Halima, ambele datand din secolul al XVI-lea.. Nu se cunoaste destinatia sa exacta: unii spun ca aici si-ar fi aflat adapost 200 de preoti adusi de Bam Begum de la Mecca, altii ca acesta a fost locul de cazare al mesterilor care au lucrat la inaltarea monumentului. Nici despre Bu Halima nu se stiu prea multe. Poarta, inalta de 14 m este construita din piatra rosie cu incrustatii de marmora alba. Se poate vedea utilizarea elementului de arhitectura tipic mogul, des intalnit in Rajahstan, numit jharokha. Este vorba despre balcoane suspendate cu rol decorativ, completate uneori si de jhali, paravane de piatra, sculptate, care ofereau femeilor ocazia de a privi afara, fara a fi vazute. In interiorul gradinii se afla mormantul lui Afsarwala (1566), un nobil al carui nume nu este cunoscut, de la curtea lui Akbar si o moschee mai veche cu cca. 25 de ani.
 jharokhas
detaliu decorativ
 poarta vazuta dinspre gradina Bu Halima
 mormantul lui Afsarwala
mica moschee alaturata
Revenind in curtea principala, ne indreptam spre poarta de vest.  De o parte si de alta a sa, precum si la etaj, se afla cateva incaperi. Remarcam aici utilizarea, ca element ornamental, a stelei cu sase colturi, simbol cosmic la indieni.
 poarta de vest
 detaliu, steaua cu 6 colturi
vedere spre mormantul lui Humayun
In sfarsit, vedem splendida constructie care constituie mormantul lui Humayun. Asezat pe o terasa de 7 m inaltime, are forma de octogon, cu o cupola de 42.5 m inaltime si chatris-uri pe margine. Chatris-ul este si el un element arhitectural specific indian, reprezentand un pavilion pe stalpi. Intreaga cladire se afla in mijlocul unei gradini patrate, impartita la randul sau in 36 patrate in centrul carora se afla canale cu apa. Arhitectul acestei minuni, despre care se spune ca seamana cu mausoleul lui Timur din Samarkand, a fost persanul Mirak Mirza Ghiyath. Cladirea are tot ceea ce recomanda arhitectura persana: dom, coridoare, alcovuri arcuite, chioscuri. Ea este construita din piatra rosie, cu ornamentatii din marmora alba si neagra.
 arcuri cu nise pe doua nivele
Din interior, unde se afla cenotaful, se pot admira frumoase jhalis-uri.
 cenotaful lui Humayun
 cheia de bolta a tavanului

Gradina din jur adaposteste numeroase specii de plante, pasari si mici animale. Oamenii gasesc aici un placut loc de plimbare, odihna si racoare.

Ne intoarcem spre intrarea in complex unde am vazut ruina unei porti care duce catre alt spatiu.

Dupa ce pasim dincolo de poarta o constructie armonioasa ni se arata in toata splendoarea sa. Este mormantul lui Isa Khan, nobil de la curtea sahului Sher Sur, construit inca din timpul vietii sale. Acesta este cu 20 de ani mai vechi decat mormantul lui Humayun. Ca stil, se supune acelorasi reguli: forma octogonala, jhali, ornamente cu placi de faianta colorata. Pana la inceputul secolului al XX-lea, in aceasta gradina era adapostit un sat intreg.

In partea opusa mormantului se afla moscheea care insoteste, de obicei, aceste morminte-gradina. Este ultima constructie din acest complex pe care o vedem. Ne intoarcem pe aceeasi poarta, sa il cautam pe soferul nostru care si-o fi pierdut rabdarea asteptandu-ne.

Monumentul poate fi vizitat zilnic, incepand de la ora 10. Intrarea costa 250 Rp, pentru straini. Se poate fotografia peste tot. Daca fotografiile mele nu v-au convins, va mai pot spune ca anul trecut, in 7 noiembrie, Presedintele Obama a vizitat acest monument, unde a zabovit o ora, dupa cum apare informatia pe internet. Presupun ca a vizitat doar mormantul lui Humayun, fiindca noi am stat in complex doua ore si jumatate si inca mai puteam sta…Rezulta de aici ca e mai bine sa fii muritor de rand si sa-ti organizezi singur vizita?!

 

Stories from Rajahsthan 5. Humayun’s Tomb, Delhi

During the same day we visited Humayun’s Tomb, a UNESCO site since 1993. This is the tomb for the second ruler of Mughal dynasty in India. It was erected by his wife,  Bam Begun, after 14 years from his death. She brought a Persian architect – Mirak Mirza Ghiyath and workers. The inspiration was Timur’s tomb from Samarkand. This wonderful construction has all the elements of Mughal architecture: corridors, jhalis, chattris, arched doors, ornaments with colored tiles. Standing on a 7 m high terrace, it has an octogonal form. The white marble dom is 42.5 m high. 

Because we are speaking about a complex not a single monument, you may visit here the Arab Sarai and Bu Halima Gardens, both from XVI-th century, Afsarwala’ s tomb and mosque, and  Isa Khan’s tomb and mosque. You find everything in a huge garden, full of water channels, different plant species, small animals and birds. People are coming here to walk and to rest in the shadow of the trees. In fact, this garden started a trend of the garden-tombs and served as inspiration for other love monunment: Taj Mahal.

Last year, on November, President Obama spent one hour here.

The entrance to the monument costs 250 Rp (aprox. US$6), photographs taking, permitted everywhere.

Povestiri din Rajahstan 4. Turn al victoriei sau minaret? Qutub Minar, Delhi

Posted on by December 12, 2018
30

Complexul Qutub se afla in partea de sud a orasului Delhi, pe Aurobindo Marg, la 14 km de Piata Connaught si constituie pentru locuitori un loc de plimbare si relaxare. Cel mai cunoscut monument din acest spatiu este turnul  cu 5 etaje Qutub Minar, construit in anul 1193. Considerat o emblema a Delhiului, este un exemplu de arhitectura indo-islamica. Modelul sau ar fi fost un minaret din Afganistan. Intregul complex face parte din patrimoniul UNESCO.

Biletele de intrare se cumpara vis-a-vis de complex, langa parcare. Un bilet de intrare costa 20 Rp pentru indieni si 250 Rp pentru straini, taxa incluzand si dreptul de a fotografia. La rand erau vreo 20-30 de indieni dar mergea foarte repede pentru ca stateau disciplinati, ceea ce – aveam sa constat in alte parti – nu este intotdeauna cazul. M-am asezat si eu acolo si m-am simtit tare ciudat, ca sa nu spun prost, cand un militar m-a luat din rand si m-a dus la alta casierie, speciala, pentru straini. Ma rog, pentru aceasta discriminare o fi existand si explicatia ca de la acestia se incaseaza de mai bine de 10 ori mai mult…

intrarea la Qutub Minar

Datele despre construirea turnului sunt oarecum incerte. In timp ce unii istorici sustin ca el a fost inceput de Qutub-ud-Din Aibak si continuat de ginerele acestuia, Iltutmish, altii, bazandu-se pe legende, spun ca turnul ar fi fost construit de catre Prithviraj Chauhan pentru fiica sa, pentru ca aceasta sa poata vedea raul Yamuna inca de dimineata. Alte legende spun ca unchiul lui Prithviraj, Vigraharaja, l-a construit ca turn al victoriei dupa ce a castigat Delhi de la rajputi. Potrivit acestor teorii, Qutub-ud-Din si Iltutmish l-ar fi terminat doar. Ramane deschisa discutia despre functionalitatea sa: un turn inchinat unei victorii in lupta, asa cum obisnuiau mogulii sa faca (domnitorii nostri ctitoreau biserici) sau un minaret pentru o moschee (caz in care ar fi fost prea inalt)?

Qutub-ud-Din Aibak, al carui nume il poarta turnul, este primul sultan musulman turcic. Altii insa sunt de parere ca numele i-a fost inspirat sultanului Iltutmish- care i-a urmat la tron – de catre sfantul sufit Qutb-ud-din Bakhtiar Kaki. Se pare ca mai exista mistere de lamurit legate de acest turn.

Indiferent care ar fi adevarul, vedem azi un turn de 72.5 m (mai inalt decat turnul din Pisa), care porneste de la o baza de 14.32 m si se ingusteaza pana la 2.75 m in varf. Este cel mai inalt monument din India si poate fi vazut din multe parti ale orasului.  Constructia sa a durat 20 de ani. Un numar de 378 de trepte urca pana in varf. Ultimele doua etaje, au fost construite cu marmora alba de catre Firoz Shah Tughlaq, in 1368. Se pare ca turnul a fost folosit pentru a supraveghea hoardele mongole cand acestea au amenintat Delhi. Mai multe cutremure (1505, 1794) si traznete l-au afectat de mai multe ori dar, de fiecare data, a fost reconstruit. Azi, turnul este inclinat cu 60 cm fata de verticala.

Turnul Qutub Minar este o opera de arta. Impodobit cu inscriptii din Coran si forme geometrice si un joc de nuante ale pietrei rosii din care este construit, te face sa te intorci mereu spre el, in orice parte a complexului te-ai afla. Balcoanele cu balustradele lor decorative maresc efectul.

 vizitatoare admirand turnul

Mai tarziu, cand alt sultan – numit Ala- ud Din – s-a intors victorios dintr-o batalie, a dorit sa construiasca si el un turn similar, ba chiar de doua ori mai inalt! Din pacate, nu a reusit sa ridice decat un etaj si a murit, initiativa sa nefiind continuata. Turnul acesta, numit Alai Minar, se afla langa Moscheea Qutbuddin, langa care se afla si mormantul lui Iltutmish.

 ruinele turnului Alai Minar

In jurul turnului, alei frumoase duc si catre alte obiective ale complexului. O multime de caini stau la soare, fara a deranja pe nimeni.

Ne indreptam spre Moscheea Qutbuddin, trecand pe langa resturi ale orasului numit Siri, construit de Ala-ud Din, in 1303. Se pare ca era atat de minunat incat istoricii vremii spuneau despre el ca este “invidia Bagdadului, rivalul Cairoului si egalul Constantinopolelui”!

Din Moscheea Qutbuddin, cu peretii frumos ornamentati in stilul arhitecturii islamice, intram in incaperea patrata, cu o suprafata de 9 m patrati, unde se afla mormantul lui Shamsu’d-Din Iltutmish. Si aici, peretii sunt impodobiti cu inscriptii din Coran si motive geometrice. Incaperea a fost construita in 1235, in timpul vietii sale.
 Moscheea Qutbuddin
 inscriptii din Coran pe zidurile exterioare
 incaperea cu cenotaful lui Iltutmish
La picioarele Turnului Qutub Minar se afla Alai Darwaza sau Poarta Alai, o poarta construita in 1311 tot de catre Ala-ud Din Khalji. Poarta, din piatra rosie in care este incastrata marmora alba, este probabil prima poarta turcica cu arhitectura tipic islamica.
 Alai Darwaza

Tot la picioarele Turnului, in directie opusa, se afla si Quwwat-ul-Islam Masjid, prima moschee construita in India de catre sultanii din Delhi, careia i se mai spune si Moschea Puterea Islamului.  Ea a fost construita de acelasi Quitbuddin Aibak, pe locul unui templu hindus. Se spune ca sultanul ar fi demolat 27 de astfel de temple hinduse si jainiste pentru a le folosi ca material de constructie. Se mai vad expuse bucati frumos ornamentate din aceste temple, in jurul lui Qutub Minar. Figurile umane de pe stalpi au fost desfigurate pentru ca Islamul nu ingaduie sculpturi cu oameni si animale in moschei. Constructia a durat din 1193 pana in 1197. Ulterior, ea a suferit doua extinderi.

parti din temple hinduse si jainiste
Sunt multe de vazut inca in acest complex minunat, despre care se spune ca are uneori mai multi vizitatori decat Taj Mahal, dar orele zboara si mai vrem sa vizitam azi Mormantul lui Humayun, asa ca o ponim din nou spre centrul orasului.

way out from Qutub Minar complex

 

Stories of Rajahstan 4. Victory Tower or Minaret? Qutub Minar, Delhi

In the Southern part of Delhi you may see a wonderful complex comprising the famous Qutub Minar, the landmark of Delhi. Constructed in 1193, an Afghan minaret has served as model. Sultan Qutub-ud-Din Aibak started the construction which some historians call “a victory tower”, and some a mosque minaret. Iltutmish, the son-in-law of the former sultan, continued his initiative and Firoz Shah Tughlaq added the last 2 floors in 1386. The tower is 72.5 m high, being the tallest stone tower in India. Koran verses and geometrical motiffs adorn the tower. It is a real piece of art.

Another sultan, Ala- ud Din, tried to erect a tower, twice as tall, but he died before to reach the first floor and nobody continued his work. This is Alai Minar, Nevertheless, he also contributed to the complex with Darwaza Gate, the Qutbuddin Mosque, the city named Siri, which was “the envy of Baghdad, the rival of Cairo and the equal of Constantinopole”, as some historian said.

Sultan Iltutmish erected during his life time (1235) the outside simple chamber for his cenotaph, beautiful decorated inside with Islamic calligraphy and geometrical motiffs.

Quwwat-ul-Islam Masjid is the first mosque constructed by the sultans of Delhi. Qutub-ud-Din Aibak demolished 27 Hindi and Jain temples and used the material to erect this mosque. Some parts are exposed in the little square at the foot of Qutub Minar. Humans are disfigured as the Muslim religion did not permit human or animal figures in the mosques.

The entire complex is part of UNESCO heritage. It is a wonderful place were people come to relax. You find this complex at 14 km south of Connaught Square. Entrance fee is 250 Rp (4 euros) for foreigners, including photography permit.

Povestiri din Rajahstan 3. New Delhi

Posted on by December 12, 2018
33

Din orasul acesta imens, care se intinde pe 1500 km patrati si numara peste 16 milioane de locuitori, am vazut destul de putin daca ma gandesc la nenumaratele obiective de vizitat.

Dupa multe ore de drum, am ajuns pe aeroportul “Indira Gandhi” din New Delhi dimineata, devreme, cand inca nu se luminase de ziua. Dupa ce ne-am intalnit cu reprezentantul agentiei, care ne astepta si  ne-a pus in legatura cu Bhawar, cel care avea sa fie soferul si insotitorul nostru in urmatoarele zile, am plecat spre hotel. Acesta era “Grand Godwin” din Pahar Ganj. Desi zona este departe de ce poate fi mai bun in capitala Indiei, aici se afla multe hoteluri din categoria “budget”, unde se cazeaza numerosi turisti straini. Hotelul se afla in apropierea garii din New Delhi.

Un clasament al site-ului goindia.about.com face un top al celor mai bune hoteluri din Pahar Ganj: 1.Hotel Cottage Yes, Please; 2. Grand Godwin; 3. Hotel Legend International; 4. Hotel Rak International; 5. Hotel Relax.

Hotelul nostru este situat intr-o cladire mai veche, interbelica as zice, cu o scara interioara splendida si un lift modern, plasat intr-o cusca de sticla spre exteriorul cladirii. Camera are tot ce ii trebuie: aer conditionat, minibar, fierbator de cafea/ceai. Nu dorim altceva decat sa dormim cateva ore inainte de a ne reintalni cu Bhawar, pentru a porni sa vedem cate ceva din oras.

 Grand Godwin Hotel, Delhi
 strada pe care se afla hotelul

Cand ajungem in zona este deja lumina. Oamenii abia treziti, unii ridicati de langa zidurile unde au dormit toata noaptea, umbla haotic parca, ratacind aparent fara tel prin zona, zgribuliti si inveliti in tot soiul de vesminte improvizate. Presupun ca notiunea de “palton” ar starni priviri uimite aici. Nu exista asa ceva intre piesele vestimentare. Pahar Ganj, atat cat se vede si din masina, este murdar si haotic. Predomina ricsele, bicicletele si motocicletele. Masinile transporta turistii la hoteluri. Chiar inainte de a pleca spre India, am vazut postari pe internet care spuneau ca o parte din Pahar Ganj a fost demolata, cu ocazia pregatirilor facute pentru Jocurile Commonwealth-ului din octombrie 2010!

 aspecte din Pahar Ganj

La ora 11, Bhawar era la datorie, in fata hotelului. Nu vroiam sa pierdem, dormind, prea mult timp fiindca a doua zi porneam deja mai departe. Vizitam cateva obiective in colturi opuse ale orasului, asa ca drumul ne poarta prin diverse cartiere. Trecem prin Piata Connaught, rotunda, cu axe care pornesc de aici in 8 directii diferite. Dupa descrierea din ghiduri as fi crezut ca aminteste mai mult de India coloniala dar nu vad decat o inghesuiala de firme obisnuite la parterul cladirilor simetrice, albe, cu coloane. Sunt sedii de banci, agentii de turism, magazine. Ceea ce ar trebui sa fie un centru al orasului nu ma impresioneaza.

 Connaught Square

In drum, oprim in apropiere de Poarta Indiei, un monument inalt de 42 m, ridicat in memoria a 90000 de soldati, morti in primul razboi mondial si in razboiul afgan, al caror nume este scris pe peretii monumentului. Monumentul a fost terminat in 1931 si este opera lui Edwin Lutyens, arhitectul Delhi-ului modern. Se poate ajunge acolo cu metroul, statia Central Secretariat.

 India Gate
spre redesinta Presedintelui

Pe bulevardul larg, modern, ne indreptam spre Rashtrapati Bhawan, resedinta Presedintelui Indiei. Nu se poate stationa cu masina acolo asa ca eu cobor, pentru a face cateva poze, in timp ce sotul meu ramane in masina care face cateva ture inainte de a ma recupera. Palatul a fost initial resedinta Guvernatorului General al Indiei, construit in epoca engleza, dupa planurile arhitectului Edwin Landseer Lutyens, intr-un amestec de stiluri europene si indiene. Elementul cel mai remarcabil este domul, cu un diametru de 22.8 m. Dupa 1950, cand India a devenit republica (in urma razboiului pentru independenta din 1947), aceasta a fost resedinta Presedintelui tarii. Cladirea se afla departe de gardul impunator asa ca nu o pot fotografia decat folosind zoom-ul. Tot in aceasta zona se afla si alte cladiri guvernamentale.

 poarta monumentala care duce spre domeniu
 Rashtrapati Bhawan
 cladiri guvernamentale din zona

Ne indreptam spre sudul orasului pentru a vizita uluitorul Qutub Minar, despre care voi scrie separat. Urmeaza o foarte scurta oprire la Templul Lotus sau Templul Baha’i. Circa 12000 de oameni vin aici zilnic si spectacolul de culoare pe care il ofera este extraordinar. Fizionomii diverse, vestimentatie diferita, iti indica ca este vorba despre proveniente la fel de amestecate, geografic sau ca si clasa sociala. Templul, pe care nu am avut timp sa il vizitam in interior, este o constructie moderna, in forma de lotus (de unde si numele), cu 27 petale de marmora alba, inconjurat de 9 bazine, pe care pare ca pluteste, precum si de un parc minunat. Constructia templului a durat 10 ani, la el muncind 800 de ingineri, tehnicieni si muncitori. Proiectantul sau este un arhitect canadian, de origine persana, Fariborz Sahba.

Din nou spre centrul orasului, pentru a vedea o minune care a servit ca inspiratie pentru Taj Mahal: Mormantul lui Humayun, caruia ii rezerv o postare separata.

Ceea ce vreau sa va reamintesc este faptul ca am stat la Delhi in ziua sosirii in India, facand un mare efort sa putem vizita aceste obiective si doar cateva ore la intoarcere, inainte de plecare.  Planul de acasa, care nu s-a potrivit deloc cu cel din targ – pentru capitala – prevedea, pentru prima zi, o vizita la Lal Qila (fortul) si la Jama Masjid, cea mai mare moschee din India. Inca de la sosire insa reprezentatul agentiei ne-a anuntat ca nu vom putea vedea aceste obiective deoarece este “Mura”, un festival musulman si oameni nu doar din Delhi ci din toata zona vin aici pentru aceasta sarbatoare. In consecinta, circulatia in Old Delhi in acea zi era inchisa, zicea el. Dupa numarul mare de soldati amplasati in diverse locuri, inclusiv in Pahar Ganj, unde la intoarcere am vazut adunati destul de multi oameni si militari formand un cordon pe marginea trotuarului si faptul ca soferul i-a ocolit pentru a ne conduce la hotel, am conchis ca era mai mult vorba despre o grija pentru securitatea noastra, decat circulatia dificila… Neintelegand limba si deci neputandu-ne informa de la televizor, trebuia sa acceptam ceea ce ni se spunea. Mie insa nu mi s-au parut prea prietenoase fetele acelea adunate in Pahar Ganj…Am auzit si noi, chiar la aceasta distanta, in Europa, despre conflictele cu musulmanii care exista in Delhi cu diverse ocazii! Oricum, mi-a parut rau ca am ratat obiectivele respective dar mi-am propus sa recuperez in cele cateva ore de la intoarcere.

Ghinion! Ultimele doua-trei  zile ale excursiei au fost cumva date peste cap de doua evenimente neprevazute: unul a fost o demonstratie care a durat o saptamana cel putin si despre care soferul ne-a spus abia in ultimele zile ale ei, a Gujjarilor, o minoritate care solicita marirea numarului de slujbe guvernamentale pentru membrii sai. Intrucat, am inteles, ei sunt masati mai mult in zona Jaipur-Agra-Delhi, adica exact sfarsitul traseului nostru, am avut si noi de “suferit” de pe urma actiunii lor. Blocasera linia ferata Delhi-Mumbai si, chiar cand eram noi acolo, soseaua rapida Jaipur-Agra. In ziua respectiva, soseaua era aproape pustie chiar si in portiunea unde se putea circula, iar noi am ocolit multi kilometri, pe drumuri laturalnice, unele foarte proaste, pentru a ajunge in zona Agra. In felul acesta, timpul nostru de vizitare acolo a fost mult redus, deci si numarul obiectivelor. Despre asta voi povesti insa la timpul potrivit.

Al doilea eveniment a fost imbolnavirea tatalui lui Bhawar si internarea sa urgenta la spital, in Jodhpur. Bhawar a primit vestea prin telefon, chiar cand ne deplasam spre Agra. Prima reactie a fost sa ne spuna ca va vorbi la agentie, ne conduce la Agra iar de acolo vom fi preluati de alt sofer, cu o alta masina, pentru ultimele doua zile. Lucrul acesta ne incurca foarte mult, din mai multe puncte de vedere. Oricum, pana la urma, un nou telefon anunta ca tatal este mai bine, asa ca Bhawar ne-a dus pana la Delhi. Ajunsi acolo abia pe la ora 16, in ultima zi, am vrut sa vedem totusi Lal Qila. In Old Delhi se circula insa ingrozitor de incet – fapt care mi-a dat totusi ocazia sa fac cateva fotografii – asa ca am petrecut doua ore in masina pana am ajuns in zona fortului. Era deja tarziu, asa ca, cu parere de rau, am renuntat la vizitarea sa. Regret profund acest lucru pentru ca era, poate, cel mai frumos obiectiv din Delhi, in viziunea mea. Doar eram in incredibila Indie!

Aspecte din Old Delhi
 Lal Qila
templu jainist Digamber, vis-avis de Fortul Lal Qila
Stories of Rajahsthan 3. New Delhi
A huge city with over 16 millions inhabitants and spreading on 1500 sq.km has, for sure, a great number of touristic objectives. Our time there was very short: some hours after arrival (after long hours in the plane) and some during the last day of our journey. An event about which we didn’t know in advance, a muslim festival in Old Delhi, prevented us from visiting Lal Qila (the fortress) and Jama Masjid – the greatest mosque in India – which we planned to see in the first day. Instead, we reached two other wonderful monuments, which were on my B list, to be seen only if we have time enough: Qutub Minar and Humayun Tomb. We enjoyed them both so much that I decided to dedicate to each of them a separate post here on the blog. I would have regreted not to see them! 

When we returned to Delhi, during our last day, again a social event, provoked by the cast of Gujjars,  combined with a personal problem of our driver, made us to renounce to visit at least Lal Qila,  even if we were already at it’s gate. He was in a hurry to leave us in Delhi and return to his hometown, where his father was hospitalized. He had a 4-5 hours drive to Jaipur, and then a bus to catch to Jodhpur, so I can’t keep him there till late hours, necessary to visit…I renounced, understanding his filial duty, but I am not quite sure he understood what I have done, considering that was my only travel to India…

Anyhow, we zig-zaged the city and we saw parts of New and Old Delhi. We stoped briefly at the India Gate monument and to the Rashtrapati Bhawan, which is the President’s Residence. We also have been for a short time to the Lotus Temple.

It was but a glimpse to this huge city but it already offered us an abstract for incredible India!

Povestiri din Rajahstan 2. Lumea colorata a vehiculelor din India

Posted on by December 12, 2018
34

Am amintit in postarea trecuta si circulatia ca factor care impresioneaza turistul strain in India. Este vorba, mai ales, despre modul de a conduce pe drumurile publice.

De cele mai multe ori, aceste fotografii au fost facute din mersul masinii, printr-un geam nu intodeauna curat sau cu o vizibilitate nu tocmai buna (este deseori ceata dimineata in acest anotimp), lucru pentru care va rog sa scuzati calitatea fotografiei si sa apreciati doar continutul sau informativ. In buna parte, drumurile din Rajahstan sunt chiar bune sau acceptabile. Nu au chiar autostrazi dar sunt portiuni cu sosele rapide, cu doua benzi pe sens, bine semnalizate in unele parti si prevazute cu puncte de plata a unor taxe de drum. Pe unele, platesc doar transportatorii oficiali, nu si proprietarii individuali de vehicule.

Pe aceste sosele vei vedea intotdeauna, de-a valma, intr-o continua depasire prin ambele parti (in India se circula pe dreapta drumului) si intr-o ametitoare avansare pe contrasens, camioane (foarte multe), autobuze, masini, tuk-tukuri, carute trase de camile, magari sau bivoli si, pe marginea drumului, oameni care se deplaseaza…pe jos sau “by car 11” dupa cum glumea soferul nostru (masina nr. 11 fiind reprezentata de cele doua picioare proprii).

Cu toate acestea, in afara unui tuk-tuk si a unui camion rasturnat, nu am vazut nici un accident in cele doua saptamani, nici macar o masina nu s-a frecat de a noastra, cand ne aflam doar la putini centimetri distanta. Soferul nostru depasea intr-o adevarata “foarfeca” intre vehiculul depasit si cel care venea din fata. Fara nervi, fara efort vizibil, fara injuraturi. Doar claxonand scurt pentru a-l atentiona pe partenerul de trafic cu privire la manevra pe care vrei sa o faci. Am avut incredere deplina in Bhawar, care s-a dovedit un as al volanului dar care nu auzise de Schumacher (in general, ceea ce stiu oamenii se limiteaza – cel mult – la continentul pe care traiesc).

Extraordinar de multe motociclete si motorete. Aproape intotdeauna cu supranumerar de ocupanti. Motocicleta sau motoreta “calarita” de 3 sau chiar 4 deodata, este ceva comun. De multe ori, al treilea pasager era un copil de cativa ani, inghesuit intre parinti. Desi purtatul castii este obligatoriu prin lege (si am vazut o multime de oameni vanzandu-le la marginea drumului), nimeni nu-si bate capul sa le poarte. Abia la periferia oraselor ii poti vedea pe motociclisti cu casca…

In orasele si chiar pe sosele, o sumedenie de tuk-tuk-uri, taxiurile locale pe 3 roti, unele simple, altele decorate in fel si chip.

Camioanele seamana, unele, cu cele din filmele bollywoodiene: pline de desene, de ciucuri si beteala colorata. In special intre Udaipur si Bundi le-am vazut pe acestea. In spatele lor, indemnul “please horn”, “va rog claxonati”.

In orase, mijloace “slabe” de transport, precum biciclete sau tricicluri, servesc uneori la a cara enorm de multa marfa.

Nu de putine ori se apeleaza si la catari pentru a cara marfa, iar camilele trag carute uluitor de incarcate.Cai se vad mai rar. Bivolii sunt si ei folositi in mediul rural.

Am vazut si faimoasele autobuze cu oameni pe acoperis dar nu atat de multe pe cat ma asteptam.

Am uitat, cumva, ceva? A, da, tractoarele!

In toata acea nebunie, doua au fost lucrurile care au produs impresie asupra mea. Undeva, in apropiere de Chittorgarh, am vazut trecand o motoreta iar cel care o conducea avea in fata sa, de-a curmezisul vehiculului, o capra…vie, pe care o ducea undeva. Mi s-a parut hilar. Pe langa New Delhi, intr-o ricsa neacoperita, era transportat un bolnav, iar insotitorul tinea sus, suspendata, o punga de perfuzie. Probabil era transportat undeva, la un spital sau macar un punct medical. Mi s-a parut bizar. Inventivitatea omului simplu, lipsit de mijloace, este mare!

Una peste alta, modul de a conduce in India este o aventura perpetua. Pietonii nu au de ales decat sa se strecoare cum pot, fara a se asigura, prin toata aceasta nebunie si sa spere ca vor ajunge intregi pe partea cealalta a drumului sau a strazii. Asta in aglomerarile urbane. La tara, oamenii merg pur si simplu pe jos sau fac autostopul.

In afara de New Delhi, unde se mai circula pe acel tip de sosea rapida despre care am amintit, impartita in doua printr-un gard de protectie, nu putini sunt cei care il sar ca sa traverseze. In unele locuri exista intersectii, numite “chowk”, unde o gramada de oameni asteapta ca sirul de vehicule sa se opreasca pentru a le face loc sa treaca. Sunt cateva minute de asteptare atunci, dupa care “goana”  de 50-60 km la ora se reia. Nu se poate circula mai repede tocmai datorita numeroaselor obstacole, a modului de a conduce si a calitatii drumului in unele locuri. Acesta si este motivul pentru care parcurgeam distante intre 200-350 km intre orasele de pe traseul nostru,  in 5-6 ore sau chiar mai mult. Cand am facut itinerarul si am vazut distantele, am crezut ca 2-3 ore vor fi suficiente intre localitatile vizate dar m-am inselat…Acolo e India!

Stories of Rajahsthan. 2. The Colorful World of the Indian Vehicles

Not much to explain for this post. A great variety of vehicles compete on the Indian roads: cars, trucks, tractors, motorcycles, bicycles, carts pulled by camels, donkeys, horses (not so frequent), buffoloes or oxes. The roads are some good, some not so good, so the average speed is 50-60 km/hour. Directions are clear indicated especially in the Southern and Eastern Rajahsthan. In certain points there are toll points, mainly in the direction New Delhi-Mandawa and Jaipur-Agra-New Delhi. Even if there are laws there are not respected: people don’t wear helmets only in towns or they take over on each part of the vehicle, it doesn’t really matter. Among all those vehicles, people try desperately to cross streets or crossroads. I think they close their eyes and run for their lives…

 

Povestiri din Rajahstan 1. Oameni si locuri

Posted on by December 12, 2018
32

Desi stiu ca asteptati cu nerabdare povestile din India, voi povesti azi mai mult despre observatiile mele de-a lungul celor doua saptamani pentru ca voi, cititorii mei, sa intelegeti mai bine despre ce loc vorbesc, despre ce lume. Daca reusesti sa ignori cat de cat  ceea ce voi scrie mai jos, Rajahstanul este un loc in care istoria rajputa se impleteste cu cea a Marilor Moguli ( nu cei despre care ni se vorbeste noua mereu!) veniti pe aceste meleaguri din zona in care azi este Uzbekistanul. Din aceasta unire a beneficiat in special arhitectura, pe acest pamant rasarind forturi puternice, uneori niciodata cucerite, palate impodobite cu un lux exorbitant, temple sculptate in piatra, ca niste pretioase bijuterii. Peisajul este rigid (dar niciodata pustiu, fiindca mereu vezi cate un om rasarind de undeva) in partea nordica si vestica a provinciei, unde desertul Thar isi trimite rasuflarea fierbinte si stancos, cu oarece vegetatie, in partea sud-estica.

Am inceput sa ma pregatesc pentru excursia in India inca din luna mai a anului trecut, dupa ce am cumparat biletele de avion. Am calatorit cu Turkish Airlines, pe relatia Budapesta-Istanbul-New Delhi si retur. Am citit ghidul Lonely Planet, postari pe diverse bloguri, discutii pe forumuri – tot ce am gasit. Acest lucru m-a pregatit pentru intalnirea cu India.

Pentru ca vorbim de un subcontinent, stabilirea unui itinerar cat de cat realist a fost importanta. Initial am vrut sa combin Rajahstan cu Goa dar mi-am dat seama ca nu ma voi alege cu nimic. M-am fixat atunci asupra Rajahstanului, in ideea de a vedea mai multe localitati, de unde sa aleg obiectivele de baza. In felul acesta aveam sa imi fac o imagine despre o zona a Indiei, cu o suprafata de 1.5 ori mai mare ca Romania (342 mii km patrati). Nu este cea mai fericita solutie, stiu, dar doar atat puteam sa fac ca sa impac ideea de drum lung si bani cheltuiti in zile nu foarte multe, cu cea de explorare a unei culturi noi. Acum, dupa ce am fost acolo, pot spune ca pentru India trebuie sa-ti aloci cel putin o luna, pentru o zona mult mai mica decat cea pe care am abordat-o eu, pentru a o putea savura.

Am contactat o agentie de turism indiana din Jaipur, gasita pe net si am stabilit impreuna un traseu care se putea face in doua saptamani. Calatoria s-a desfasurat in a doua jumatate a lunii decembrie 2010. Urma sa facem un circuit, cu masina, de aproape 3000 de km, deplasandu-ne aproape zilnic in alta localitate. Traseul nostru a fost: New Delhi – Mandawa – Bikaner – Jaisalmer – Jodhpur – Udaipur – Bundi – Jaipur – Agra – New Delhi.

Acestea au fost si localitatile in care ne-am cazat. Pe drum, intre ele, am mai vizitat fortul Pokaran, templul jainist din Rannakpur, fortul Chittorgarh. Agentia a facut rezervarile de hoteluri (categoria budget) si ne-a pus la dispozitie un autoturim TATA Indigo (marca autohtona) si un sofer, in persoana simpaticului Bhawar Singh. Am trimis, prin banca, un avans reprezentand 30% din costul total al calatoriei, iar restul l-am achitat la sosirea in India reprezentantului agentiei care ne-a asteptat la aeroport pentru a ne da voucherele. Numele agentiei este Incredible Real India Tours&Travels si o recomand pentru profesionalismul cu care au organizat excursia. Daca sunteti interesati, o puteti gasi la http://www.incrediblerealindia.com/default.htm

Mai ales doua sunt lucrurile care frapeaza calatorul european in India: saracia si circulatia.

Saracia cumplita, mai ales in zonele rurale dar si la marginea marilor orase si, in stransa legatura cu aceasta absenta curateniei, pot fi socante. Cred ca sunt oameni care se nasc, traiesc si mor in praful drumului! Ii vezi dimineata, la marginea soselei care trece prin satul lor. Unii, mai ales barbatii, par ca nu au nimic de facut: stau la taifas in fata micului magazin, beau ceai, joaca carti, fumeaza. Totul in jurul lor e paraginit. Vehicule vechi, reconditionate, se inghesuie in special in zona pietei. Femeile, imbracate in sariuri multicolore, care le confera o eleganta deosebita oricat de saraca ar fi tesatura, spala vase, fac baie copiilor, cara pe cap gramezi de vreascuri adunate pentru foc sau nisip/pamant pentru a-si repara casele.

Casele sunt saracacioase, neingrijite, unele aproape o ruina. Am vazut si multi oameni locuind in corturi, uneori improvizate din te miri ce materiale. In New Delhi, in Pahar Ganj, cartierul sarac dar cu o multime de hoteluri “budget” in care se cazeaza multi straini, sunt oameni care dorm pe jos, pe langa ziduri, inveliti in cate o patura subtire. I-am vazut dimineata, miscandu-se ca niste fantome, inveliti in paturi sau alte carpe, cu capul infasurat in fular, pentru a se apara de frig. Pareau papusi dezarticulate, ratacind parca fara un sens precis, manipulate
de papusarul numit Viata.

Sa nu credeti insa ca nu exista si case mai frumoase sau constructii moderne, in special ale companiilor. Asemenea cladiri am vazut mai ales la New Delhi, Agra si Jaipur.

 New Delhi
 New Delhi
 New Delhi
 Agra
 Agra
 Agra
 Agra
 Bikaner
 Bikaner
 Jaipur
 Jaipur
Jaipur

Reclamele si firmele nu au acel “glamour” cu care ne-am obisnuit. Sunt simple panouri dar de cele mai multe ori, mai ales in zona rurala, ele sunt aplicate direct pe ziduri sau pe jaluzelele magazinelor.

Sunt nenumarate locuri in care se prepara diverse mancaruri, care par foarte ieftine din moment ce intotdeauna au musterii. Multe piete din zona rurala sunt pline de legume si fructe. Pretul lor variaza in functie de cumparator…Daca soferul cumpara o ridiche alba, lunga, cum se gasesc si la noi in supermarketuri, numite la ei “muli”, costa 3-4 rupii. Pentru noi, era 10-15 rupii! Oriunde mergeai erai intrebat mai intai de unde esti. Poate era curiozitate dar cred ca era si o informatie necesara pentru formarea pretului cerut. Cei mai multi erau descumpaniti cand primeau raspunsul fiindca, evident, nu stiau unde este Romania si ce fel de tara e. Ca sa mearga insa la sigur, nu faceau discriminari…In doua saptamani, o singura data la raspunsul “Romania” a venit prompt, din partea unui pustan vanzator intr-un magazin, replica: “Bucuresti”!

Toti se uita cu o curiozitate nedisimulata la strainii care trec cu masina prin fata lor. A fi alb sare imediat si oriunde in ochi. Indienilor le place sa-si exerseze vocabularul englez si intotdeauna se gaseste cineva care sa intrebe “what is your name?/ cum te numesti?” dar daca raspunzi si incerci sa legi o conversatie, renunta. Timiditate sau doar atata stiu? Greu de spus. De asemenea, le place sa ii pozeze pe straini sau chiar sa se pozeze ei insisi cu acestia. De cateva ori ni s-a cerut ingaduinta de a se fotografia cu noi.

Era vacanta si la ei in a doua jumatate a lui decembrie si pe la multe dintre obiectivele vizitate am intalnit grupuri de elevi sau eleve, insotiti de profesorii lor. Tot acolo esti asaltat de ghizi (profesionisti sau nu) care isi ofera serviciile si de o multime de vanzatori ambulanti de suveniruri de tot felul. Sunt foarte insistenti si, de multe ori, din glasul lor razbate disperarea de a castiga un ban. Pentre un obiect pentru care se cereau 50 rupii – oricum foarte putin – in cateva secunde pretul a scazut la doar 10 rupii, numai sa il cumperi!

Bacsisul este asteptat peste tot, desi nu este obligatoriu. Mai ales in industria turismului, mi s-a spus, oamenii depind de bacsisurile primite de la turisti deoarece salariile sunt foarte mici. Din ce am vazut, inclin sa cred ca cei care lucreaza in turism sunt norocosi ca au aceasta sansa…Oricum, dupa cel mai mic serviciu intind mana sau cer direct. Vorbesc deschis si direct despre bacsis, nu pe ocolite ca prin alte meleaguri… Problema pe care trebuie sa o intelegem este aceea ca ei considera ca iti fac un serviciu chiar si atunci cand fac ceea ce sunt platiti sa faca: adica daca iti serveste micul dejun (cand nu este cu autoservire), daca iti deschide/inchide usa la hotel si iti da “buna dimineata”, camerista care face curat in camera, soferul care este cu tine. Ei stiu ca bacsisul se da pentru un serviciu foarte bun dar turistii occidentali mai ales – cu alte venituri decat ale noastre – i-au obisnuit oricum cu bacsisul (si nu mic uneori!) si ei il asteapta. Nu au prea avut de-a face cu turistii din Europa de Est. La Bikaner, de exemplu, ni s-a spus ca suntem al doilea cuplu de romani care ii viziteaza in tot acest an. E greu sa apreciezi cat bacsis trebuie sa dai pentru ca nimeni nu-ti ofera informatii in acest sens sperand, probabil, ca vei da mai mult decat “trebuie”. Un gust amar, de infrangere a omului, iti lasa acest spectacol diurn. In acelasi timp, poate fi o lectie din care sa inveti umilinta, sa te gandesti ca nu intotdeauna sortii trebuie sa-ti fie favorabili…

Sa nu va inchipuiti ca toata lumea traieste asa. Urmasii Maharajilor, care si-au pastrat titlul si privilegiile dar nu si puterea politica, sunt prosperi oameni de afaceri, care isi trimit copiii sa studieze in strainatate, au hoteluri si vile somptuoase.  La Bundi, de exemplu, un paznic ne-a aratat terasa palatului unde vine uneori Maharaja din Bundi cu familia sa. Sta la soare, admira privelistea, beau ceai sau cafea…

Multi dintre turisti nu sunt interesati de aceste aspecte, fiind preocupati doar de ceea ce au de vizitat. Si totusi, modul acesta de viata nu poate fi ignorat, fiindca te intampina peste tot.  Ma gandesc doar ca Rajahstanul este partea cea mai dezvoltata din India si o zona circulata intens de turisti… Nu vreau sa ma gandesc cum e sa traiesti in India, ca om de rand, in alte parti!

Stories of Rajahsthan 1. People and Places

I know you all are waiting for my stories of Rajahsthan. In order to better understand about what kind of people and country I am speaking about, I will tell you today some conclusions, based on my observation during the 2 weeks in Rajahsthan. This is the most developed part of India and very touristy. I can’t even imagine how things are in other parts of India… I will not translate everything but I hope you will understand the mesage my photos are sending.

I arranged my trip with an Indian travel agency based in Jaipur, which I found on internet. The name is Incredible Real India Tours&Travels. You may find more information, if interested, here:
http://www.incrediblerealindia.com/default.htm     Our itinerary of nearly 3000 km was: 
New Delhi – Mandawa – Bikaner – Jaisalmer – Jodhpur – Udaipur – Bundi – Jaipur – Agra – New Delhi. 

We flew by Turkish Airlines (bought the tickets 5 months before to obtain a better price) and stayed in budget hotels. I will speak about the accommodation in the other posts.

The extreme poverty and the way of driving system are two things that really impress the foreign tourist. When I said “extreme poverty” you should take it “ad litteram”. I strongly believe that there are a lot of people who are born, live and die in the dust along the roads. With a population of over 1 billion people, it seems to me there is no hope. They do not have working places and in rural areas I think they are living by few dollars a month!

The landscape is arid in the Northern, Western and partly Southern part of Rajahsthan, while in South-East is more rocky and sometimes green.

While it seems that women have always something to do, men are lying in the sun or at shadow, drinking tea, smoking, playing cards. In the villages as in the towns the markets are full of fruits and vegetables, very colorful. The Holy Cow and a very strange species of pig are running on the streets. Garbage is everywhere, even in the middle of the town. The open sewage system in towns produce a strong smell. It was not so bad now, as it was winter but I do not want to imagine how it is in summer…

If you succeed to ignore all these things, then Rajahsthan is really the land of 1001 nights! The Rajput and Mughal history mingled here to give birth to a new culture. Architecture and arts were more benefitted. Strong fortresses, some of them never conquered, luxurious palaces and temples, especially Jaine, with intricate stone work, these are the objectives pursued by tourists in Rajahsthan. I will tell you about all of them, all I have visited, of course.

Indians are friendly people. They like to photograph foreigners or to photograph themselves together with them. Most of them know only few words in English, not enough for a real conversation. But those working in tourism, the shopkeepers, the taxi drivers are much better. You will not be lost there.

Waiting for tips is related with the extreme poverty but also part of the national culture. Keep in mind that people in tourism industry depend on those tips, as the salaries are extremely low.

Many tourists are not interested in these aspects but you have to understand them in order to better understand what you see.

O dată în viață, China ep. 23 Orașul interzis, Beijing

Posted on by December 11, 2018
20

Am ajuns la sfarsitul relatarii calatoriei mele in Beijing. Am lasat la urma descrierea Orasului Interzis (Gu Gong) deoarece acesta este o adevarata emblema a orasului si a suscitat, de-a lungul timpului, curiozitati, dispute, controverse. Multi au scris despre el, s-au facut filme memorabile a caror actiune se petrece aici. Toti turistii care merg la Beijing, oricat de putin ar zabovi acolo, vor sa vada Orasul Interzis. Acesta, alaturi de Marele Zid, constituie pentru unii esenta Chinei. China este o tara imensa, stie oricine, dar nici nu ne imaginam – data fiind distanta care ne desparte, din toate punctele de vedere – cate minunatii ascunde! In ceea ce ma priveste, daca ar fi mai aproape, as cerceta mai multe din colturile ei…Asa insa, m-am multumit cu 8 zile in Beijing. Deocamdata…

Centru simbolic al Chinei, palatul a fost locuit continuu, de la terminarea sa in 1420 ( in timpul mparatului Yongle), pana  la abdicarea ultimului imparat, Puyi, alungat de acolo in 1924. Istoria Chinei si a celor 24 de imparati care au condus-o de aici mai bine de 500 de ani, se impleteste cu minunata arhitectura imperiala. Diverse surse afirma ca s-ar gasi aici cca. 800 cladiri, cu 9000-9999 incaperi! Principiul de yin si yang, care sta la baza armoniei, ne ofera o explicatie pentru acest numar. Numerele impare reprezinta yang, principiul masculin, asociat cu imparatul. De aceea se spune ca ar exista 9999 incaperi, iar portile din interior au 9×9, deci 81 tinte de alama.

Galbenul, care reprezinta regalitatea, este culoarea dominanta in complex. Exceptie face doar cladirea bibliotecii, care are acoperisul negru deoarece se credea ca aceasta culoare reprezinta apa, care poate stinge focul.

O sesime din valorile culturale ale Chinei se afla in acest palat. Datorita acestui fapt a intrat in patrimoniul UNESCO, in 1987. Surse autorizate de pe internet ne spun ca Orasul Interzis este unul dintre cele 5 cele mai frumoase palate din lume, alaturi de Versailles, Buckingham, Casa Alba si Kremlin.

Pe axa centrala se afla salile importante pentru conducerea imperiului (sali pentru primirea demnitarilor straini, pentru judecarea plangerilor, sala tronului, apartamentul imperial, etc.), in timp ce in partile laterale se afla cladiri destinate imparatesei, concubinelor, biblioteca imperiala, depozite, s.a.m.d. Acestea din urma nu sunt cuprinse in circuitul normal de vizitare. Anumite locuri se pot insa vizita totusi, platind o taxa suplimentara. La capatul axei, opus intrarii, se afla o mica gradina imperiala, loc de refugiu pentru odihna si reflexie.

Tot acest complex urias, care acopera 32 ha, este inconjurat de ziduri inalte de 10 m, prevazute cu cate un turn pentru arcasi la fiecare colt. Dincolo de zid se afla un sant de aparare,lat de 52 m, cu apa si apoi zidul interior si cel exterior al Beijingului, din care doar o parte a supravietuit.

Imediat dupa ce patrunzi pe poarta care il desparte de oras si intri intr-o piata mare, iti dai seama de importanta obiectivului pentru itinerariile turistice fie si numai dupa numarul mare de vanzatori ambulanti de suveniruri, parca mai agresivi aici decat in orice alta parte din Beijing.

 poarta de intrare pe teritoriul complexului
 Poarta Meridianului cu balcoanele sale, unde imparatul savarsea ceremonia de incepere a unui nou an calendaristic sau isi trecea in revista armatele.

Wu Men sau Poarta Meridianului este cea prin care se patrunde pe teritoriul complexului, in partea sa de sud.

partea interioara a Portii Meridianului
In prima curte interioara, cea mai mare dintre ele, se pot vedea 5 poduri de marmora care traverseaza un rau imaginar, numit Apa de Aur si care simbolizeaza centura de jad purtata de oficialii de la curtea imperiala. In partea opusa, se afla Poarta Supremei Armonii, o sala inalta de 24 m, cu acoperis dublu, unde erau primiti initial vizitatorii. In timpul dinastiei Qing , a inceput sa fie folosita pentru banchete. In fata portii se afla o pereche de lei chinezesti care o pazesc. Intotdeauna leul va avea sub laba o minge/un glob, iar leoaica, un pui.
poduri peste Apa de Aur
Poarta Supremei Armonii
In curtile interioare se pot observa cazane mari de bronz, in care se pastra apa pentru stingerea incendiilor. Chinezii sunt foarte superstitiosi si le freaca cu mana pentru a fi feriti, la randul lor, de incendii.
Cladirile uimesc printr-o imbinare desavarsita a culorilor, prin jocul volumelor, prin detalii. Ici si colo, diverse obiecte uzuale cum ar fi un ceas solar, arzatoare, locuri speciale pentru lasat corespondenta imperiala, etc. Scarile si balustradele sunt bogat impodobite cu dragoni sculptati in piatra.
Inghesuiala e mare. Turistii, in majoritate chinezi, sunt foarte perseverenti asa ca, de multe ori, reusesc sa fotografiez doar pe deasupra capetelor lor. Mai suport si niste inghionteli dar…arta cere sacrificii. In sali nu este permisa intrarea, ele fiind admirate doar de la intrare.
sala tronului
Inaintand spre partea de nord a palatului, ajungem la un zid despartitor, cu rol de a opri spiritele rele care ar dori sa intre in gradina imperiala.

Dupa ce intram in gradina, ne atrag atentia diverse obiecte care o impodobesc sau au semnificatie de ritual: un minunat arzator, un animal fantastic, un elefant, flori, pavilioane si porti.

Si astfel ajungem la poarta de nord, Poarta Puritatii Celeste. De aici se vede parcul Jing Shan, datand din timpul dinastiei Yuan. El a fost creat utilizandu-se pamantul scos la construirea santului care inconjoara Orasul Interzis.

Poarta Puritatii Celeste
vedere spre Parcul Jing Shan
Sigur ca nu am epuizat nici pe departe cele vazute in Orasul Interzis dar, cel putin, v-am facut poate curiosi…Obiectivul poate fi vizitat individual (8.30-17 zilnic; din partea de nord a Pietei Tian an Men; biletul de intrare: 60 RMB, adica 7 euro) sau intr-un grup organizat, asa cum am facut si noi (20 dolari/persoana).
grupul nostru
Multumesc tuturor celor interesati de acest subiect, care au avut rabdarea sa il urmareasca pana la capat. Daca vi-a placut, va invit – incepand de dumineca – sa faceti cunostinta cu o alta cultura si alt spatiu geografic asiatic, India, de unde am revenit recent.
Once in a Lifetime, China 23rd.ep. Forbidden City, Beijing
I have come to the end of my journey to Beijing. I thank you to all of you having the patience to follow all my posts about the subject. If you enjoyed, I invite you to know another culture and another geographical Asian space, India, from where I just returned a week or so ago. It will start on Sunday.

I spared for the last post the Forbidden City because it is a landmark of Beijing and, together with the Great Wall, represents for some people the essence of Chinese culture. China is such an immense country and has so many hidden treasures, that I would gladly spend a lot of time trying to discover them if it would be nearer…So, I have to be content with only 8 days in Beijing…For the time being…Built during the reign of Yongle (finished in 1420), the palace was the center of power for 24 Chinese emperors for over 500 years, till 1924, when Puyi, the last emperor, abdicated.It is said that 1/6 of all Chinese valuable cultural assets are in the 9999 rooms os the palace. It is consider one of the 5 most beautiful palace in the world, along with Versailles, Buckingham, Kremlin, White House ( or so the internet sources consider).

All the important halls are on the central axis (and therefore in the touristic itinerary). On the sides are the rooms of the empress, the concubines, depots, the library, etc.

The whole complex is spread on 32 ha and it is surorunded by 10 m high walls and a mot of 52 m wide, full of water. On the corners there are watch towers for the archers.

Many courtyards and halls with different destinations lead from the South gate – Meridian Gate – to the North one – Gate of Celestial Purity. In the Northern part there is a small imperial garden, a refugee for rest and meditation.

What draws tourist’s attention is the extraordinary imperial architecture: the mixture of colors, intricate wood and stone works, the volumes’ game and different objects in the courtyards, like: huge bronze cauldrons to keep water to use in case of fire, burners, Chinese lions, an imperial sundial, etc.

There are a lot of tourists here, mainly Chinese, not always patience or benevolent with photographers, if you see what I mean…For this reason I had to shoot above their heads mainly.

You may visit this place by yourself ( 7 euros entrance ticket; schedule: 8.30-17, daily) or as a guided tour (20 dollars/person). I recommend the last variant because even if you may not have the time you want, you will benefit by the explanations of a qualified guide.

O dată în viață, China ep.22 Templul Norilor Albi, Beijing

Posted on by December 11, 2018
19

Templul Norilor Albi sau Baiyun Guan este un templu taoist, construit prima data la 739. In 1166 a ars complet si a fost reconstruit, operatiunea repetandu-se de mai multe ori. Initial, el se numea Templul Eternitatii Vesnice, numele actual fiindu-i dat cu ocazia unei renovari in timpul imparatului Yongle, din dinastia Ming. Taoismul scolii Quanzhen este studiat aici. Cine doreste mai multe detalii, poate accesa             http://www.taoists.co.uk/quanzhen.htm

Intrarea se face printr-o frumoasa pailou, cu trei arcuri. Complexul are mai multe curti interioare, sali si cladiri ale templului. Cele principale se afla pe axa centrala, cele mai mici, in partile laterale. Prima curte interioara ne introduce in atmosfera templului, intr-o zi ploioasa, nu prea clara. De aici, trecand pe sub o poarta, avem in fata un mic pod, peste un riu imaginar. Balustrada sa este de marmura alba, minunat lucrata.

prima curte interioara
detalii de la poarta interioara

In templu sunt doar 2-3 credinciosi care se reculeg in fata unor zei pe care nu ii cunoastem sau aprind betisoare parfumate, ca ofranda.

Intr-una din primele curti sunt stele funerare, cu care ne-am obisnuit deja de la alte temple. Arzatoarele sunt aici foarte frumoase. De altfel, se spune ca cea mai frumoasa sarbatorire a Anului Nou Chinezesc sau Festivalul Primaverii are loc in acest templu.

Probabil ati observat deja trecand prin curte un calugar taoist, cu motul specific, in varful capului. Locuintele lor se afla in partile laterale si in spatele templului. Tot aici este gazduita si Asociatia Taoista Chineza. In peretii de piatra, din loc in loc, sunt incrustate mici lucrari de arta inspirate de natura.

Atmosfera de o transparenta incerta, cerul plumburiu si fumul care se ridica din arzatoarele din curti, creaza o atmosfera specifica, foarte potrivita cu numele de Templu al Norilor Albi. E liniste aici, desi marele oras este dincolo de ziduri. Un loc potrivit pentru reculegere, indiferent de religie. Este unul dintre locurile care mi-a placut mult la Beijing si care mi-a produs o impresie puternica.

Templul poate fi vizitat zilnic, intre 8.30-16. Intrarea costa 10 RMB. Statia de metrou cea mai apropiata este Nanlishi Lu. Chiar daca mult mai putini turisti isi propun sa viziteze acest templu, cred ca nu veti fi dezamagiti daca mergeti acolo.

Once in a Lifetime, China 22nd.ep. White Clouds Temple, Beijing

Temple of the White Clouds or Baiyun Guan, a taoist temple belonging to the Quanzhen school, has left a strong impression upon me. It was a rainy day when I visited, completed my incense smoke, and unclear atmosphere. It was very quiet as only 2-3 believers were there, and, from time to time, a taoist monk, bearing the characteristic knot on the top of the head, was passing by.

A nice 3 arched pailou at the entrance, then a stone gate and a little bridge, conducted us to the interior courts. The main halls are all on the main axis, while the little ones, on the laterals. Very nice burners can be seen in the courtyards.

The temple is open for visitors daily, between 8.30 -16. The entrance fee is 10 RMB. The nearest metro station is Nanlishi Lu. Even if this temple is not on the list of many foreigner tourists, you will not regret if you go there.

O dată în viață, China ep.21 Palatul de vara, Beijing

Posted on by November 21, 2015
23

Palatul de Vara sau Yi HeYuan, cum a fost denumita aceasta frumoasa gradina imperiala in secolul al XII-lea, la construirea ei, era gandita ca un loc de recreere pentru familia imperiala si curtea care o slujea. De-a lungul timpului ea a fost distrusa si apoi reconstruita, in forma sa actuala, in 1750.

Palatul de Vara este un obiectiv important pentru turistul care viziteaza Beijingul. Aflat la cca. 12 km de centrul orasului, se poate ajunge acolo cu taxiul (cam 50 RMB, adica sub 6 euro) sau cu un tur organizat, asa cum am fost si noi. Metroul nr. 4 te poate apropia de obiectiv dar mai este de parcurs, pe jos, o buna distanta. Intrarea costa 30 RMB, adica 3.40 euro.

Patrundem in Palatul de Vara prin Poarta de Est, prevazuta cu 3 intrari: prin cea din mijloc treceau doar imparatul si imparateasa, iar prin cele laterale, printii si slujitorii curtii. Poarta este pazita de leul imperial, purtator de noroc si aducator de prosperitate, de dragon si miticul qilin. Acesta din urma reprezinta unicornul in mitologia chineza. Aparitia sa este asociata cu nasterea sau moartea unui imparat. Qilinul este o fiinta cu corp de caprioara, coada de bou si picioare de cal.

 

Poarta de Est
qilin
Ca la toate obiectivele importante, este foarta multa lume, in special turisti chinezi, fiecare grup purtand sepci de o anumita culoare pentru a se putea regrupa mai usor. O multime atat de mare da intotdeauna posibilitate fotografului sa observe ceva deosebit, ca de exemplu aceasta batrana purtand un costum traditional:
calugarii moderni, “inarmati” cu aparate digitale de fotografiat:
o solutie practica de inlocuit pampersul:
un vanzator ambulant de blanuri:
si chiar o mireasa:

Complexul cu cele peste 100 de cladiri, holuri, pavilioane, poduri si temple ocupa o suprafata de 304 ha, din care 4/5 sunt reprezentate de Lacul Kunming. Un minunat pod de marmura (Shiqi Kong Qiao), cu 17 arcade, de peste 150 m lungime face legatura cu o mica insula. Se pot inchiria diferite ambarcatiuni pentru plimbarea pe lac. Lacul este strajuit de Dealul Longevitatii, pe care se afla pagoda Yu Feng.

Lacul Kunming
podul de marmora
Dealul Longevitatii si pagoda Yu Feng
Una dintre principalele atractii este galeria acoperita, numita Chang Lang – Coridorul lung (728 m), cu o structura acoperita de 8000 de picturi reprezentand peisaje, flori, pasari, scene istorice sau mitice. Aceste picturi trebuie refacute la fiecare 12 ani, pentru a nu se deteriora. Operatia s-a repetat deja de cateva ori si, datorita gradului diferit de indemanare si talent al restauratorilor, s-a pierdut deja din frumusetea lor originala.
Galeria acoperita
Galeria este intrerupta de 4 pavilioane octogonale, cu acoperis dublu, reprezentand cele 4 anotimpuri. Ele sunt construite in stilul arhitecturii din epoca Qing.
In parc sunt bujori arbustiferi si diferite specii de copaci si arbusti infloriti,
precum si 12 pietre Taihu, reprezentand cele 12 semne zodiacale. Pietrele Taihu sunt pietre calcaroase, valoroase fiind cele formate sub apa, datorita perforatiilor produse de actiunea acesteia.
Taihu reprezentand zodia Porcului in zodiacul chinezesc (zodia mea)
La capatul Coridorului Lung se afla Barca de Marmora, locul favorit al imparatesei Cixi. Aceasta a cheltuit banii destinati refacerii fortei navale a Chinei, dupa infrangerea sa de catre Japonia, pentru a reconstrui aceasta minunata gradina imperiala. Barca avea initial o suprastructura de lemn in stil chinezesc care, dupa ce a fost arsa in 1860 de catre fortele franco-britanice, a fost reconstruita in 1893, in stil frantuzesc.
In anul 1998, Palatul de Vara din Beijing a fost inclus in patrimoniul UNESCO.
Once in a Lifetime, China 21st ep. Summer Palace, Beijing
Included into UNESCO heritage in 1998, the Summer Palace it’s a “must see” objective for every tourist in Beijing. Basically, it is an imperial garden constructed on a surface of 304 ha. Over 100 buildings, halls, pavilions, bridges and temples may be visited near Kunming Lake, at the foot of the Longevity Hill. A nice pagoda, named Yu Feng, on the slopes of the hill and a beautiful marble bridge with 17 arches are highlights of the garden. Peonies and different trees in bloom in the period we visited the place (May 2009) made this trip a real delight. The Long Gallery with 8000 paintings on the wood structure, representing flowers, birds, landscapes and historical or mythical themes is very interesting for a photographer. A lot of tourists, mainly Chinese, enjoyed the place. The garden is adorned with 12 Taihu stones, representing the 12 zodiacal signs. Taihu stones are limestones, perforated by the water. The focal point of the garden is The Marble Boat of the Empress Cixi. It is said she spent all the money allocated to rebuilt the navy force of China, defeated by the Japanese army.

Ultima zi a anului / The Last Day of the Year

Posted on by December 11, 2018
28

I intended to offer a statistics about my blog at the 150th post but because it is trendy to do it at the finish of a year, this is what I may say:

I started my travel blog on June, this year, and I have posted 132 articles. They triggered 1171 comments, my answers included. I introduced the gadgets for statistics later, so may be the figures are not reflecting the exact reality but, nevertheless I had 3272 unique visitors from 59 countries, and 10401 visits. I hope that those who visited my blog enjoyed and will come again!

I returned from India last night. I have to sort out aprox. 10 GB of pictures and let my impressions clear, before I start to tell you about incredible India. I still have 3 stories from Beijing, which I will post after New Year. After that I’ll start the 1001 nights… (don’t worry, there are not so many).

I thank you all who read my blog. I wish you a good year, health, wonderful dreams which come true and, of course, many and interesting travels and photos.

HAPPY NEW YEAR, 2011! 
 Ma gandeam sa fac acest gen de statistica la implinirea a 150 de postari dar fiindca este ultima zi a anului si sunt la moda bilanturile, m-am uitat si eu peste postarile mele si iata ce pot sa spun:

Am inceput acest blog la 27 iunie, in acest an, adica cu jumatate de an in urma. In acest timp am avut 132 de postari care au determinat 1171 de comentarii, incluzand si raspunsurile mele.

Fiindca anumite gadgeturi le-am introdus mai tarziu decat data inceperii blogului, ciferele care urmeaza sunt mai mici decat daca le aveam de la inceput. Astfel, am aflat ca 3272 de vizitatori unici din 59 de tari m-au vizitat in acest interval de timp, iar numararea vizitelor (introdusa ultima), indica  cifra 10401. Sper ca celor care au ajuns aici le-a placut pe blogul meu si multi vor reveni.

M-am intors azi noapte din India. Dupa ce impresiile se mai sedimenteaza si  reusesc sa imi sortez cele aprox. 10 GB de poze, voi incepe povestea celor 1001 de nopti (nici chiar asa!). Pana atunci, mai am de povestit 3 episoade din China.

Tuturor celor care ma citesc, va multumesc! Blogul mi-a oferit ocazia de a va cunoaste si de a va simti aproape prin comentariile pe care le faceti. Va doresc un an nou fericit, cu sanatate, vise indraznete si impliniri pe masura! Sa aveti parte de calatorii frumoase si interesante, asa cum va doriti!

LA MULTI ANI, 2011 !