Dacă stai câteva zile în Gallipoli, e păcat să nu vizitezi și Nardo (cu accent pe “o“), măcar câteva ore. Poți merge cu trenul de Lecce, pe care îl schimbi la Nardo Centrale pentru a merge câteva minute până la Nardo Cita. Pentru două persoane, dus-întors, trenul costă 5.60 euro.
Având 39000 de locuitori și o viață culturală foarte activă, cu palate și biserici cu o arhitectură extraordinară, Nardo poate concura ușor cu Gallipoli sau Lecce. Și totuși, turiștii se aventurează mai puțin până acolo, nu înțeleg de ce.
Fondat de către mesapi (despre care se crede că proveneau din Iliria), în anul 460 înainte de Christos, orașul are o istorie îndelungată, care se împletește cu legendele. Inceputul său este un orășel fortificat de coastă, numit Uluzzu. In secolul al 3-lea, a fost inclus în Imperiul Roman, sub numele latin de Neretum. Etimologia numele este de origine iliră, “nar” însemnând “apă“. Legenda leagă fondarea locului de cel unde un taur, lovind cu copita sa în pământ, ar fi dat naștere unei fântâni.
Timp de secole, aici a fost un important centru bizantin dar în anul 1497 ținutul a intrat în stăpânirea familiei de Acquaviva și a devenit ducat. Un mare pasionat de arte, Ducele Bellisario Acquaviva a dezvoltat cultura și arta, iar efortul său a fost preluat și continuat de mai multe ordine monastice, care au lăsat în urmă bogatele biserici și mănăstiri, care alcătuiesc un mare patrimoniu baroc.
în centrul istoric, la Nardo
