Pe coasta de est a Italiei, la Marea Adriatică, Strâmtoarea Otranto leagă cele două mări: Adriatica și Ionica. Ținuturile au căzut deseori pradă atacatorilor, fie ei pirați, turci sau venețieni.
Această construcție magnifică, care inspiră forță și dorința de a-i repinge pe atacatori, își începe istoria în anul 1067 când, în urma unui asediu, fortăreața existentă a fost reparată și întărită la comanda lui Roberto il Guiscardo. In 1228, Frederick al II-lea de Suabia a cerut reconstrucția sa, în urma căreia se mai văd părți dintr-un turn cilindric și din zidurile din nord-est. După mai bine de 200 de ani, în 1480, tot sudul Italiei a fost atacat de turci, ceea ce a dus la reconstruirea castelului din ordinul Ducelui de Calabria, Alfonso de Aragon. La sfârșitul secolului, castelul a intrat în posesia venețienilor, care i-au adăugat artileria. Și din acea perioadă au rămas doar un turn și parte din zidurile înconjurătoare. Aspectul de azi al castelului se datorează Viceregelui spaniol, care, în 1578, a adăugat două turnuri poligonale spre mare, transformându-l într-o construcție de arhitectură militară de excepție.
