Primăria din Belfast este o clădire monumentală, în stil baroc, care îți ia ochii. Construcția ei a început în 1898 și s-a desăvârșit în 1906, arhitect fiind londonezul Alfred Brumwell Thomas, care a folosit marmoră italiană și piatră de Portland pentru a da viață planurilor sale. In fața Primăriei, alintată de localnici cu porecla “tortul de nuntă”, se află o statuie a Reginei Victoria, din marmoră de Sicilia, aparținând unui specialist în statuile reginei, Sir Thomas Brock.
Am citit de multe ori, prin impresiile de călătorie ale altora, că Irlanda arată minunat de sus, din avion: o insulă verde, ca smaraldul. De aceea i se și spune “insula de smarald“.
Nu este singura care poartă acest nume. Dacă îmi amintesc bine, primul meu articol publicat pe blog se numea Thassos – insula de smarald și marmoră. Eu n-am văzut Irlanda de sus, din cauza vremii nefavorabile dar știu că, spre deosebire de insula Thassos, unde numele este dat de păduri mai ales, în Irlanda predomină iarba.
In puținul timp liber avut la Belfast m-am învârtit prin zona sa centrală, care abundă în clădiri masive, unele chiar somptuoase, din cărămidă roșie. Sunt atâtea, încât mai că poți numi orașul, “orașul roșu”!
In mod sigur, un tur ghidat de trei ore și apoi timp liber, două ore, nu constituie cea mai fericită rețetă pentru cunoașterea unui oraș. In cel mai bun caz, râcâi un pic misterul care acoperă orice loc necunoscut și rămâi apoi cu nostalgia unei neîmpliniri mai ales dacă, o dată întors acasă, începi să citești și să constați ce ai fi putut vedea!
Cam așa s-a întâmplat și cu cele două vizite, la Belfast și la Dublin, cuprinse în turul Irlandei, în care am fost în august. “Oricum, e mai mult decât deloc, ar spune Optimistul, mai poți merge și altă dată.” Se pare că Optimistul este mereu tânăr și are încă mulți ani înaintea sa. Eu însă, care îmi asum rolul Pesimistului, trebuie să mă grăbesc și, de aceea, nu mă pot scălda de două ori în aceeași apă, vorba filozofului grec Heraclit…Rămân, deci, cu ceea ce am văzut acum și cu impresia, bună sau rea, care nu se “asortează”, probabil, cu cea a multor altor turiști.
Când vorbim despre pictura murală în Belfast, mă gândesc în primul rând la zidul care desparte și în ziua de azi cartierul protestant, de cel catolic, numit Zidul Păcii (Peace Wall). El are, pe alocuri, înălțimea de 10m și este construit din beton și oțel, cu porți care se închid la lăsarea întunericului, pentru a proteja locuitorii din cele două cartiere, de evenimente nedorite.
Intr-o după amiază, când în sfârșit am putut vedea soarele, am vizitat orașul Belfast, capitala Irlandei de Nord. Vizita a fost, desigur, scurtă și a cuprins un tur ghidat de circa trei ore și apoi, puțin timp liber.
In cadrul turului ghidat, cea mai memorabilă secvență a fost vizita făcută la Titanic Belfast, o atracție relativ nouă a orașului (2012), dedicată acelui moment de neuitat din istoria umanității, tragica scufundare a celebrului Titanic, în 1912.
Tot pe ploaie am ajuns și la Castelul Bunratty, din satul cu același nume, unul dintre cele mai căutate locuri turistice din Irlanda.
Locul pe care se află azi castelul era, în anul 970, o tabără comercială a vikingilor. Ceea ce se vede acum este a patra formă a unei fortărețe normande, cea mai completă și autentică din Irlanda.
In 1250, Robert De Muscegros a construit prima fortăreață din pământ, cu un turn din lemn. Când Bunratty adunase deja cam 1000 de locuitori, Thomas De Clare a construit pe locul respectiv un castel din piatră. După moartea sa, castelul a fost complet distrus în urma unei bătălii care s-a purtat între irlandezi și normanzi.
Șefii unor clanuri din Thomond, O’Brien și MacNamara, care au stăpânit apoi locul, au rezidit castelul pentru Regele Angliei (1332), după care acesta a căzut din nou în ruină, timp de 21 de ani. Sir Thomas Rokeby l-a refăcut dar a căzut din nou în mâinile irlandezilor, care l-au păstrat.
Istoria castelului a fost deci una tumultoasă, ultima sa formă fiind cea medievală (1425), pe care o vedem astăzi (renovată în 1954).
Castelul se află la confluența râului Shannon cu Ratty, chiar numele său însemnând în irlandeză “castelul de la gura lui Ratty”.
confluența râului Ratty cu Shannon, văzută de pe terasa castelului
Fiindcă nu am fost de capu’meu în excursia asta, n-am putut merge să văd grădinile pe care aș fi dorit să le văd, așa că a trebuit să mă mulțumesc cu ce mi-a ieșit în cale, în cadrul programului.
Am avut totuși noroc că locul bătăliei de la Boyne este doar un loc, nu a rămas nimic de văzut, nici măcar podul, doar câteva tunuri aduse de undeva și expuse acolo. Era, în schimb, o mică grădină, înconjurată de un zid, Walled Garden și o poartă mică, care dădea în așa zisa “Grădină octogonală scufundată” (Octogonal Sunken Garden).
Excursia pe Ring of Kerry nu a însemnat doar ceea ce vi-am arătat în postarea anterioară, ci și vizitarea conacului Muckross (Muckross House) și câte un mic popas la Lacurile Doamnelor (Ladies Lakes) și Cascada Torc (Torc Waterfall).
Toate aceste obiective au apărut în program după-amiază, când vremea s-a mai îmbunat. Nu a mai plouat, ba chiar am văzut și câte o rază de soare!
Un circuit de 179 km prin Peninsula Iveragh din ținutul Kerry, care trece prin peisaje frumoase și sate colorate și pitorești, caracteristice Irlandei – acesta este Ring of Kerry. O căutare pe internet m-a lămurit că numele de “Kerry” este un anglicanism pentru “Ciarrai”, derivat din “Ciarraighe”, care înseamnă “poporul lui Ciar”, un trib pre-galic care a trăit pe acest teritoriu. Ring of Kerry face parte din mai lungul Drum al Atlanticului Sălbatec (Wild Atlantic Road), care parcurge toată Coasta de Vest a Irlandei.
Din păcate și aici, ca și la Stâncile Moher, vremea a fost dușmănoasă. Ne-a blagoslovit cu nori negri, fuioare de ceață și ploaie, mai ales în prima parte a zilei. In scurtele pauze făcute am mai prins și momente fără ploaie sau chiar câte o rază de soare, strecurată printre norii dușmănoși.
In acea zi am făcut multe fotografii din autocar, pentru a păstra imaginile așa cum le-am văzut, fără a încerca să le înfrumusețez. Am realizat că dacă vremea ar fi fost bună, aș fi avut parte de o excursie minunată…