Mănăstirea Sanahin

Fiindcă între Haghpat și Sanahin s-a intercalat masa de prânz și norii începuseră deja să se adune, când am ajuns la Mănăstirea Sanahin ploaia amenința deja să înceapă. Am fugit de la microbuz în curtea mănăstirii, ignorând pe cei câțiva vânzători înșirați pe drum. In curte, ghida ne-a dat niște explicații sumare, după care am avut la dispoziție jumătate de oră. Erau schele multe, mănăstirea aflându-se în renovare. Muncitorii păreau într-o pauză prelungită dincolo de ora prânzului și, cum nu erau alți vizitatori, ne urmăreau amuzați cu privirile, cum ne învârtim pe acolo, printre clădiri.

Photo20pe geam, în drumul spre mănăstire

Photo22în satul Sanahin, femeile muncesc ca să câștige un ban

Photo23

Continue reading

Mănăstirea Haghpat

Construite ambele în secolele 10-13, în provincia Lori, la mică distanță una de alta, în preajma localității Alaverdi, pe valea râului Debed, Mănăstirile Haghpat și Sanahin fac parte din patrimoniul UNESCO.

Pe lângă funcția lor religioasă, ambele au fost și cunoscute centre de educație în vremea lor. Stiințe umaniste, medicină și muzică se predau la Sanahin, în timp ce la Haghpat se putea studia teologia, matematica, medicina și științele naturii. In ambele mănăstiri înflorea arta copierii și producerii manuscriselor, iar Haghpat a fost primul depozit de carte (matenadaran) din Armenia, călugării săi umblând prin întreaga țară în căutare de cărți.

Numele “haghpat” înseamnă “zid uriaș” și se referă la una dintre trăsăturile caracteristice ale mănăstirii, zidul care o înconjoară, dându-i aspect de fortăreață, iar “sanahin” înseamnă “mai veche decât cealaltă”, indicând faptul că și contemporanii săi făceau mereu comparații între cele două mănăstiri vecine.

Photo154Mănăstirea Haghpat

Continue reading

A doua excursie: Haghpat, Sannahin, Dsegh

A doua excursie ne-a prilejuit întâlnirea cu două mănăstiri aflate în patrimoniul UNESCO și cu o casă memorială. Drumul, destul de prost, ne-a purtat spre nordul țării, spre granița cu Georgia. Vremea nu a ținut mereu cu noi dar peisajele derulate în fața ochilor, mai verzi  și mai bogate în păduri decât în ziua precedentă, ne-au răsplătit.

Excursia a a costat 12000 drahm/persoană (aprox. 23 euro) și a durat 11 ore.

Photo32ne îndreptăm spre nordul Armeniei

Photo47 Photo60 Photo54

Continue reading

Mănăstirea Noravank și arta lui Momik

Mănăstirea Noravank este o capodoperă arhitecturală, localizată în sudul Armeniei, pe valea râului  Amaghu. Noravank înseamnă “mănăstirea nouă”. Ea a fost construită în 1205 de către episcopul Hovhannes. Așezată într-un cadru pitoresc, mănăstirea este și un important obiectiv turistic. Alături de numeroasele peșteri, flora și fauna de aici sunt de asemenea foarte apreciate. Colonii de lilieci dar și leopardul caucazian atrag în această zonă pe cunoscători.

Mănăstirea Noravank este legată și de activitatea arhitectului și sculptorului de khachkare, Momik, care are dedicat aici un mic muzeu. Ea cuprinde mai multe construcții: Biserica mormânt Astvatsatsin (Burtelashen) – sec. 14, St. Stepanos Nakhaveka, mormântul Orbelienilor și Biserica Sf. Gregor (Grigore).

Photo65valea pe care șerpuiește drumul spre mănăstire

Photo71Mănăstirea Noravank

Photo69priveliște din curtea mănăstirii

Continue reading

Față în față cu Araratul, la Mănăstirea Khor Virap

Mănăstirea Khor Virap este un loc sacru de pelerinaj, situat destul de aproape de Erevan. De această mănăstire se leagă, potrivit unei legende, începutul creștinismului în Armenia.

Se spune că aici, într-o groapă adâncă, plină de șerpi și scorpioni, erau aruncați dușmanii regelui. Grigore Iluminatorul, cel care a adus creștinismul în Armenia, ar fi stat și el 13 ani aici pentru vina de a fi un propăvăduitor al noii religii.  Intre timp, un grup de fecioare virgine, conduse de Gayane, au fugit de persecuțiile la care erau supuse la Roma și s-au adăpostit în Armenia. Regele Trdat (Tiridates) s-a îndrăgostit de Gayane și a vrut să o ia de soție. Când aceasta a refuzat, regele a decis să ucidă 13 fecioare creștine, apoi a înnebunit și capul său a luat înfățișarea unui cap de porc. Sora sa, Khosrovidukht, a visat că doar Grigore l-ar putea salva. Niște prinți au fost trimiși să îl aducă, deși nimeni nu mai credea că sfântul ar mai fi în viață. După ce a îngropat creștinește fecioarele martirizate, Grigore l-a vindecat pe regele Trdat III, care apoi s-a creștinat și a adoptat creștinismul ca religie de stat.

Pe locul acestei închisori a zidit catholicosul (cel mai înalt rang bisericesc în Armenia) Nerses III o capelă, în anul 642. Aceasta a fost apoi distrusă și abia în 1662 s-a construit acolo actuala biserică Sf. Astvatsatsin.

Photo68Araratul Mare și Araratul Mic

Photo80biserica Sf. Astvatsatsin, la Mănăstirea Khor Virap

Continue reading

Prima excursie: Khor Virap, Noravank, Areni

Durata acestei excursii a fost de 8 ore (cu plecare la ora 10) și prețul de 9000 drahmi/persoană, adică cam 18 euro (fără prânz, pe care l-am plătit în toate excursiile separat), în contul cărora am primit  și o binevenită sticlă cu apă rece și un fel de plăcintă.

Plecarea a fost invariabil din fața Agenției Hyur, pe Bv. Nalbandyan. Atunci am aflat ce sistem bun au agențiile de travel din Erevan: toate vând aceleași excursii, iar turiștii vin la autocar/minibus aici. Un număr mai mic înseamnă minibus, unul mai mare, autocar. In felul acesta nu se mai pune problema că excursia nu se face fiindcă nu s-a întrunit numărul necesar de turiști, cum am mai pățit la noi dar și în Turcia sau Grecia! Oricum, dacă vrei loc mai în față, mergi cam cu 20-25 de minute mai devreme, fiindcă sistemul este “primul venit, primul servit”!

In autocar, ghida oferea informațiile aferente în limbile armeană, rusă și engleză. Fiindcă înțeleg ceva rusă, am observat că versiunea engleză era…abreviată dar nu în mod supărător. Oricum, mai puteai întreba ce te interesa în mod special.

Photo13conturul Araratului ne însoțește încă și pe drumul spre Areni, unde facem un popas

Continue reading

Armenia, țară de munți, mănăstiri și cruci de piatră (khachkare)

O țară eminamente muntoasă, cu o altitudine medie de 2000 m, Armenia are cel mai înalt vârf al său, Aragat (4092) și este vegheată încă, de dincolo de graniță, din Turcia, de Masis – biblicul Ararat (5165 m), care poate fi admirat cel mai de aproape de la Mănăstirea Khor Virap.

Photo19la poalele Araratului, Mănăstirea Khor Virap

Photo65spre Noravank

Photo6spre nordul Armeniei, din microbuz

Photo9spre Dilijan

Continue reading

Complexul Cascada din Erevan

Cascada este ceva unic, nici clădire, nici monument, începută în anii ’60 și lăsată apoi în paragină mulți ani. Puteți vedea aici cum arăta acum mai bine de 30 de ani, când m-am plimbat prin zonă prima dată. Cei 118 înălțime ai Cascadei sunt reprezentați de peste 600 de trepte de granit, care urcă pe coasta dealului. Acum, o puteți face pe jos sau cu scările rulante care te poartă până sus. Acolo, te așteaptă – dacă ai norocul unei zile senine – priveliștea Araratului.

Așteptând, în paragină, ziua în care cineva se va ocupa de ea, Cascada a văzut zile mai bune când Gerard Cafesjian, un armean american bogat trăitor în ținuturi străine, a dat banii necesari pentru continuarea construcției, în 2005. Tot el și-a donat colecția de artă pentru Muzeul de Artă Cafesjian și Parcul cu Statui din fața Cascadei. Ultimul nivel este însă tot neterminat…

Photo309Cascada, Erevan

Photo569Parcul cu Sculpturi, văzut de sus

Photo495Araratul veghează deasupra Erevanului

Continue reading

Ce am mâncat în Armenia

Dacă e să vorbesc despre ce am mâncat în Armenia, vi-aș spune mai întâi despre lavash, minunata pâine pe care am mâncat-o în fiecare zi. Mai ales când e caldă, e spongioasă și spornică la mâncat! Mi-a amintit cumva de “pâinea turcească“, la care se stătea la coadă în Timișoara, după revoluție, când neapărat trebuia să cumperi una în plus, pe care să o mânânci, încă caldă, până ajungeai acasa! Sau de pâinea pe care mergeam să o cumpărăm la Vrsac, în Serbia, la fel de bună.

La întoarcerea dintr-una dintre excursiile făcute din Erevan, am oprit într-o localitate unde, într-un mic magazin modern, am văzut cum se coace lavash. Pâinile gata pregătite, erau introduse în cuptor, fiind lipite pe pereții laterali ai acestuia. Lumea se înghesuia curioasă în jur, așteptând să fie scoase și vândute imediat, la gura cuptorului. Bineînțeles, am cumpărat și noi două, una pentru “acasă” și una pe care să o mâncăm pe loc.

Photo167lavash, pâinea armenească

Photo57 Photo64se văd pâinile, lipite lângă gura cuptorului

Continue reading