Inceput de toamnă în Salento

In următoarele săptămâni paginile blogului meu vor fi inundate de albastrul cerului și strălucirea soarelui din Italia. Și asta pentru că, așa după cum am mai scris, am dedicat sărbătorirea celor 50 de ani de căsătorie, Italiei, prin cele două călătorii făcute în 2019: una primăvara, la lacurile din nordul țării, despre care am relatat deja în 20 de postări aici și a doua toamna, în Salento.

Regiunea Puglia, unde românii au ajuns să viziteze multe locuri deja, mai ales că WizzAir le-a stat la dispoziție pentru zboruri frecvente și ieftine în Bari, s-a făcut cunoscută mai ales prin localități precum Alberobello, Matera, Locorotondo, Polignano a Mare, Monopoli, Ostuni. Mult mai puțini s-au aventurat probabil până la Lecce, care este și centrul provinciei cu același nume.

Zona care se întinde de la Lecce și împrejurimile sale până în sud, în vârful ”călcâielui” cizmei italice, poartă numele de Salento. Acolo am hotărât noi să petrecem zece zile în toamna anului 2019, pentru a ne bucura de mare și soare dar și de centre medievale ale Italiei, mai puțin cunoscute.

După cum veți vedea în continuarea postărilor, fiecare loc are ceva deosebit, care face să merite un popas de 2-3 zile măcar.

Otranto
Santa Maria di Leuca
Nardo
Gallipoli
credit: arashi
Continue reading

De la Heiligenblut la Mallniz

Așezată la 1300m altitudine, localitatea Heiligenblut are puțin peste 1000 de locuitori. Ea marchează sfârșitul șoselei alpine Grossglockner, în Carinthia.

In secolele 14-18 oamenii se ocupau aici mai ales de minerit, căutând aur. In zilele noastre, mai ales după deschiderea, în 1935, a șoselei alpine care face legătura dintre landurile Salzburg și Carinthia, turismul a dus la înflorirea localității. Turele montane ghidate și practicarea schiului în timpul iernii au ajutat economia.

capătul șoselei alpine, în Landul Carinthia
Heiligenblut
Continue reading

Pe cea mai înaltă șosea alpină din Austria, Grossglocknerstrasse

Grossglocknerstrasse este cea mai înaltă dar și cea mai spectaculoasă șosea alpină din Austria. Ca să te bucuri de ea așa cum trebuie, vremea bună să te însoțească!

Parcurgerea întregului traseu, lung de 48km, între Fusch și Heiligenblut, poate fi o frumoasă excursie de o zi dacă cercetezi muzeele, citești panourile de la punctele de informare, faci micile trasee indicate (de câte jumătate de oră) și, evident, te oprești de câte ori poți pentru fotografii. De fapt, pentru a încerca să duci cu tine, acasă, o parte din natura aceasta minunată. O sumedenie de vârfuri de peste 3000m, torenți și cascade, ghețari, toate în Parcul Național Hohe Tauern (1800km pătrați).

Șoseaua în sine, realizată în 4 ani (1930-1935), la care au lucrat 4000 de oameni, este materializarea viziunii inginerului austriac Franz Wallack. Ea oferă celor peste 900000 de vizitatori anual, emoțiile a 38 de curbe în ac de păr, precum și priveliștea celui mai înalt vârf (Grossglockner, 3789m) și a celui mai mare ghețar din Austria, Pasterze. Toate acestea, între lunile mai și octombrie, când este permis accesul.

pe Grossglockner Alpenstrasse
Continue reading

Lacul Gosau la poalele Dachsteinului

Despre Dachstein (2995m), cel mai înalt vârf al Austriei, am mai scris. Acum ne îndreptăm spre lacurile Gosau, aflate la capătul văii cu același nume. Locul face parte din cea mai mare zonă de schi a Austriei, Dachstein-Vest.

Localitatea Gosau am Dachstein (2266 locuitori) se întinde de-a lungul văii, pe o lungime de 14km, la capătul cărora se află Lacul Gosau Anterior. Acesta poate fi înconjurat într-o plimbare lejeră, în 45 de minute.

Valea a fost populată încă din secolul al 13-lea, de către călugării unei mănăstiri din Salzburg. Locuitorii s-au ocupat sute de ani de exploatarea pădurii.

In 1850 a început turismul în zonă, care a câștigat tot mai mult teren. Practicarea schiului, începută acolo în 1920 și mai ales construirea unei telecabine, în 1968, au deschis noi perspective. Acum, oamenii trăiesc mai ales din turism. Vara, se fac ture pe munte, alpinism, cicloturism, mountain bike, iarna – schi.

Lacul Gosau Anterior, în fundal – Dachstein
Gosau am Dachstein
pe Valea Gosau
Continue reading

O excursie din Filzmoos

Filzmoos se află în districtul St.Johann am Pongau, în regiunea Salzburg, la 1057m altitudine. E o localitate micuță, ce abia numără 1500 de suflete dar este foarte cunoscută pentru drumeții în timpul verii și schi, iarna. Toată economia sa se învârtește în jurul acestor activități.

Muntele care domină localitatea este Bischofmutze (Mitra Episcopului), din masvul Dachstein. El se caracterizează printr-un vârf dublu, cel mai înalt având 2458m, celălalt 2430m. In anul 1879 a fost urcat pentru prima dată. Aici există mai multe trasee alpine, pentru cățărare. Ele sunt însă mult mai puține decăt erau initial (30) datorită ruperii, în 1993, a unei stânci de peste 200m înălțime (datorată ploilor abundente), o cantitate mare de piatră alunecând spre vale. In 1999 și 2001 au avut loc și alte alunecări.

Filzmoos
Bischofmutze, cu vârful său dublu
Continue reading

Lacurile Kaprun, printre ghețari și flori

Kaprun (786m alt.) se află la doar 15km de Zell am See și este poarta de intrare spre lacurile de baraj cu același nume. Numele său provine de la celticul Chataprunnin, adică ”ape sălbatice”.

Orășelul trăiește la umbra Muntelui Kitzsteinhorn (3203m). Prin construirea unei telecabine spre acest vârf, între 1963-1965, s-a deschis pentru public, pentru prima dată în Austria, o zonă de ghețari. Dezvoltarea zonei a urmat rapid numeroșilor schiori care se bucură de zăpadă în tot timpul anului, excepție făcând perioada de revizie a instalațiilor, de obicei spre sfârșitul verii.

Locuită din vechime, așezarea este pomenită documentar în 931, în Codex Odalberti. Peste mai bine de 200 de ani, ea apare ca posesiune a conților de Falkenstein (1166). Atunci începe construirea unui castel, atacat și ars în timpul unei revolte țărănești, în 1526. Mai târziu, va fi reconstruit în forma actuală.

Alături de sporturile în aer liber, de iarnă sau de vară, vizitatorii Kaprunului au în ultimii ani (din 2016) ocazia să se distreze la Cazinou.

Kaprun, la poalele Vf. Kitzsteinhorn (3203m)
Cazinoul din Kaprun (2016)
Lacul Kaprun
Continue reading

Vara la Zell am See

Cred că românii cunosc mai bine Zell am See din Austria iarna, din timpul vacanțelor de schi. In anii de după revoluție, mai ales cei din partea de vest a țării, au luat cu asalt pârtiile austriece.

Din Valea Gastein, unde ne-am cazat pentru o săptămână într-o vară de acum câțiva ani, am făcut câteva excursii memorabile și, cam de fiecare dată, am trecut pe lângă Zell am See. De aceea am hotărât să și intrăm, să vedem cum e.

Așezat la o altitudine de 750m, la poalele Muntelui Schmittenhohe (1965m) și pe malul Lacului Zeller, micul oraș are circa 10000 de locuitori. Lacul care i-a dat numele (abia în 1810), se întinde pe o suprafață de 4.5km pătrați și are o adâncime maximă de 68m.

Zell am See
Lacul Zeller
Continue reading

Palatul și grădinile Versailles

Sigur că am fost și la Versailles deși – și aici știu că mulți nu vor fi de accord cu mine – vizita asta nu m-a impresionat în mod deosebit. De-a lungul anilor am vizitat multe asemenea locuri, în Europa sau pe aiurea și, trebuie să spun, că genul de tururi ghidate, cu grupul înghesuindu-se cuminte pe lângă cordonul de catifea, care lasă liber doar un culoar de trecere, nu sunt cel mai agreat mod de a vizita un palat. Ghidul face pauze mai lungi unde vrea el, nu neapărat unde mă interesează ceva pe mine și trebuie mereu să tai din fotografii capete sau mâini care intervin inoportun în cadru. Personal, îmi plac mult mai mult palatele italienești dar, știți și voi, gusturile nu se discută.

Mi s-a părut că turul a mers prea repede și noi am văzut prea puțin. In multe locuri nici n-am ajuns pentru că, oricum, nu era timp suficient. La grădini am mers, practic, singuri, turul terminându-se la ieșirea din palat, spre ele. Oricum, aș fi preferat să fi fost acolo vara și nu în ianuarie dar așa s-a nimerit să fie.

Acestea fiind zise, oful descărcat, voi nota totuși câteva informații despre acest mare pol de putere al Europei, care a fost Palatul Versailles. Pentru cei interesați de mai multe detalii, le stau la dispoziție numeroase ghiduri, bloguri, articole din reviste și, desigur, internetul.

Continue reading

Poduri pe Sena și împrejurimile lor

De poduri, Parisul nu duce lipsă, Sena fiind traversată de nu mai puțin de 37, plus pasarelele. Ele pot fi clasificate după vechime, după lungime, după materialul de construcție, etc. sau după care ți se par mai frumoase. De aceea, nu puține sunt articolele de pe net, de genul ”5 cele mai frumoase poduri”, ”10 cele mai frumoase poduri”, etc., fiecare desemnând clasamentul cuiva, nu neapărat și al tău.

Podurile Senei pot fi admirate fie ajungând la ele de la obiectivele de vizitat, răspândite pe ambele maluri, fie chiar într-o plimbare de-a lungul fluviului, pe cheiurile sale sau într-o plimbare cu vaporașul, activitate mult îndrăgită de turiști și nu numai.

Poți ședea pe mal, urmărind curgerea lină a apei sau poți privi locuințele de pe vaporașe. Orice ai alege, nu te vei plictisi, Sena fiind un fluviu animat și chiar plin de surprize.

Mai trebuie să vă spun aici că malurile Senei, cu clădirile istorice de pe o parte și alta a sa fac, împreună, parte din patrimoniul UNESCO.

Continue reading

Necropola regilor Franței, Basilica St. Denis

La 9km de de Paris, într-o suburbie nordică (unde se ajunge pe linia 13 de metrou), pe locul unei mănăstiri feudale, a fost ridicată o biserică care va deveni necropola regilor Franței, Biserica St. Denis. Ea a fost considerată basilică încă din vremurile merovingiene. Abia în 1966 a fost ridicată la rang de catedrală.

Un număr impresionant de 43 de regi, 32 de regine și 63 de prinți și prințese, alături de slujitori ai familiei regale sunt înmormântați aici. Doar trei dintre regii Franței nu au fost înmormântați aici. Mormintele alcătuiesc cea mai mare colecție de sculptură funerară din secolele 12-16. Mai văzusem un asemenea loc la Roskilde, în Danemarca.

Biserica a fost proiectată de către sfetnicul regelui, regent al Franței în timpul celei de-a doua cruciade și starețul Suger, între 1135-1144 dar a fost terminată abia în secolul 13. Capela este considerată prima construcție gotică. Aici s-a pus pentru prima dată accentul pe lumină, ca simbol al divinității.

Basilica St. Denis, Paris
Continue reading