Cei care ați călătorit cu mașina prin Grecia ați observat cu siguranță niște mici “bisericuțe” pe marginea drumurilor.
spre Areopoli
18
Doar 26 km despart Mavrouvouni de Areopoli, capitala incontestabilă a ținutului Mani, spre care am pornit într-o zi de septembrie a anului trecut, când temperatura urcase deja la 23 de grade, la ora 8 dimineața. A fost una dintre cele mai frumoase excursii pe care le-am făcut în Peloponez.
statuia lui Petros Mavromichalis
Cunoscută de către franci sub numele de Malvisia, Monemvasia este un bloc uriaș de stâncă, desprins de continent în urma unui cutremur puternic, care a avut loc în anul 375. Ea are 1.8 km lungime și o înălțime de 300 m.
In secolul al VI-lea, locuitorii Laconiei, care fugeau din cale arabilor, au construit aici o cetate pe care au înconjurat-o cu ziduri. “Monemvasia” înseamnă “o singură intrare” și, într-adevăr, în cetatea orașului-stat bizantino-venețian se poate intra pe o singură poartă. De altfel, de la distanță sau privită din diverse unghiuri, stânca pare goală, nedezvăluindu-ți cetatea.
“Stânca”, “Gibraltarul Estului “- Monemvasia Continue reading
In prima dimineață la Mavrouvouni, am ales să mergem în căutarea unui vis bizantin, la Mystras. Localitatea se află lângă Sparta, așa că am avut mai întâi de parcurs cei 42 de km până acolo.
Sparta sau Sparti, capitala Prefecturii Laconia, nu este nici ea lipsită de interes pentru călătorul prin Peloponez. Călătorul aflat la al doilea sau al treilea său drum pe aici, aș sublinia. Când ești însă pentru prima dată în Peloponez și timpul îți este limitat, trebuie să ai niște opțiuni, să selectezi cu grijă ce vrei neapărat să vezi acum, lăsând pentru altă dată (care nu știi dacă va veni) locurile cu rang 2 de prioritate, aș zice. Desigur, poți proceda și altfel: să pornești la drum, să te oprești unde îți place și abia acolo să decizi ce ai vrea să vezi în jur (asta dacă știi ce se poate vedea) sau să nu vezi, ci pur și simplu să stai, să absorbi ce este în jurul tău. Pentru asta însă, Capricornul din mine ar trebui să se mai nască o dată…
sus, în vârful dealului, Mystras
priveliște spre valea râului Evrotas
Cazarea a doua, la Mavrouvouni, in buza pitorescului Gythio, a fost gândită pentru a ne da acces la “miezul” istorico-romantic al Laconiei, adică Mystras și Monemvasia și, nu în ultimul rînd, la misteriosul Mani.
plaja din fața pensiunii noastre, aflată chiar pe malul mării
Foarte aproape de Kardamyli am poposit, preț de câteva fotografii, la Stoupa, o altă stațiune îndrăgită de turiști.
Stoupa
Peloponezul e o mică lume și găsești aici tot ce ți-ai putea dori: o mare colorată în nuanțe de albastru și verde, munți împăduriți sau, dimpotrivă, stâncoși și arizi, sate liniștite de pescari sau sate de piatră în munți, fresce viu colorate în biserici vechi, cetăți venețiene și urme de orașe bizantine, plaje cu nisipuri aurii sau țărmuri stâncoase, numai bune pentru snorkeling, vestigii din antichitatea greacă care păstrează încă în ziduri glasul eroilor și încă multe altele. Dar partea pe care am așteptat cel mai mult să o văd a fost Mani, un tărâm misterios și magnific, iar acum am ajuns la poarta sa, la Kardamyli.
Kardamyli
In drum spre Andritseina, două indicatoare ne-au condus spre locuri încărcate de istorie: Figaleia și Vassae. La primul nu se mai vede mare lucru dar la Vassae se află cel mai bine conservat templu din Grecia, Templul lui Apollo Epicureianul, intrat în patrimoniul UNESCO.
Pentru a ajunge la Figaleia trebuie să traversezi Neda, un râu al cărui nume vine de la Neda, zeița apelor. Capricios, el rupe adesea malurile, așa că traversarea pe pod este o porțiune scurtă de drum neasfaltat, mereu în reparație.
râul Neda
Andritseina sau Andritsaina este unul dintre frumoasele sate tradiționale de munte ale Peloponezului, care merită vizitat. El se află în Prefectura Ilia, la 45 km nord-vest de Marathopoli, distanță plăcută pentru o excursie de o zi, făcută pe îndelete. Drumul te răsplătește, pe lângă peisajele montane, cu alte două obiective istorice: Figaleia și Vassae.
Am ajuns la Methoni după ora 14. Am parcat lângă castel și ne-am dus la o tavernă din apropiere, să mâncăm. Astfel am aflat că la castel se închide la ora 15! Era prea cald, mi-era prea foame și oricum era prea târziu, așa că a rămas să văd castelul doar pe dinafară…
castelul Methoni, aripa de est