Am ajuns la Methoni după ora 14. Am parcat lângă castel și ne-am dus la o tavernă din apropiere, să mâncăm. Astfel am aflat că la castel se închide la ora 15! Era prea cald, mi-era prea foame și oricum era prea târziu, așa că a rămas să văd castelul doar pe dinafară…
In secolul al XVII-lea coasta Peloponezului, aflată sub stăpânire venețiană, a fost întărită cu o mulțime de cetăți și fortărețe, care să ofere apărare împotriva primejdiilor care veneau de pe mare. Două dintre cele mai cunoscute sunt Koroni și Methoni, din Messenia.
De la Marathopoli la Methoni sunt 40 km și până la Koroni, încă 15. M-am gândit atunci să merg mai întâi la Koroni și apoi să mă opresc la Methoni, la întoarcere. Proastă socoteală și insuficientă informare! Asta avea să mă coste…
Unul dintre motivele pentru care am ales Marathopoli ca loc de oprire în periplul peloponeziac a fost și acesta: plajele lungi și frumoase, cu nisip auriu, unele amenajate, altele nu. Astăzi vom explora câteva dintre ele.
De la Filiatra poți urma drumul principal sau o poți lua chiar pe malul mării, având de-o parte măslinii, de cealaltă, marea. Marathopoli sau Marathos este un sat liniștit de pescari care vara se umple de turiștii veniți să se bucure de plajele întinse. Vis-a-vis, vizibilă de pe terasa noastră se află mica insulă Proti, la care poți ajunge – dacă vrei – cu o barcă închiriată în portul pescăresc.
La Hotel Faros, în Marathopoli, am stat patru nopți. Septembrie e începutul sfârșitului de sezon. Cam toți turiștii au plecat acasă, străzile și hotelurile sunt aproape goale, localnicii își reiau ritmul de viață obișnuit, răsuflând ușurați că satul a redevenit al lor. Este tocmai perioada care îmi place mie.
Hotel Faros, Marathopoli
După un mic-dejun rapid am luat-o spre Ioannina, fără a intra însă în oraș. Curând am pătruns în defileul Loutros, îndreptându-ne spre Arta.
dimineața, în defileul Loutros
Până la Arta așezările sunt puține dar îmi atrage atenția, la marginea șoselei, o biserică veche. Lângă ea, o tablă mă lămurește că este Biserica Sf.Pantanasa. Cred că nu se vizitează, fiindcă nu există nimic afișat și pe poartă atârnă un lanț. Poate se deschide cândva, pentru localnici, nu știu.
In scurta noastră plimbare prin sat ne-a atras atenția intrarea mai altfel în curtea unei biserici. Acolo, în dreapta, o cladire scundă cu o cruce în vârf și din care ieșeau oameni, mi-a stârnit curiozitatea. Deși se vedea că este veche, interiorul m-a luat prin surprindere.
Biserica Sf. Haralambos, Perama
Practic, nu citisem nimic înainte despre această biserică doar la întoarcere, gugălind, am găsit câteva informații sumare. Biserica a fost construită în secolul al 11-lea de către împăratul bizantin Alexus Comnenus. Fiind într-o stare destul de avansată de degradare, este rareori deschisă pentru publicul larg, ori eu am prins tocmai unul dintre acele momente!
Perama este un mic sat, la 4 km de Ioannina, situat într-un cadru natural frumos, pe malul Lacului Pamvotis. Este cunoscut pentru peștera sa, considerată a fi una dintre cele mai frumoase din lume. Ea a fost desoperită în 1940. Deși am dormit la câteva sute de metri de intrarea în peșteră, n-am avut timp să o vizităm. Când am ajuns, era deja închisă, iar dimineața, când am plecat mai departe, nu se deschisese încă. Da fapt, nici n-am avut asta în plan.
De la Veles la granița Greciei sunt doar 113 km. Deși alte dăți am trecut repede, de data asta am stat mai bine de jumătate de oră. E drept că era și weekend și judecând după numerele de înmatriculare, mulți macedoneni mergeau să facă o baie și plajă în Grecia. Mașinile erau pe patru rânduri, cca. 40 de mașini pe rând.
După ce am luat-o spre Atena, mi-a venit ideea să facem o pauză la Vergina, să vedem ce putem vizita. Nu mă pregătisem înainte dar știam, din lecturi, că acolo sunt înmormântați regii Macedoniei, inclusiv tatăl lui Alexandru cel Mare, regele Filip II. Așadar, ieșim de pe autostrada Egnatia Odos la Veroia/Veria și parcurgem cei 13 kilometri până la Vergina.
Vergina, antica Aigai, e o așezare mică, cu case cochete, vizitată mai ales pentru tumuli și pentru ruinele Palatului regal din care nu a rămas mare lucru, cu excepția unui frumos mozaic. Din păcate însă, Palatul nu se putea vizita când am fost noi, nu am înțeles din ce motiv.
După cum spuneam în episodul anterior, am împărțit drumul până la prima cazare din Peloponez, în trei etape. Prima a reprezentat o zona cunoscută, prin care am trecut de multe ori, înregistrând mereu cu satisfacție că în Fosta Republică Macedonia ( F.Y.R.O.M.) s-a mai lungit puțin autostrada:)
De data asta am ales să ne cazăm la Hotel Montenegro, aflat în nordul Velesului, aproape de șosea.