Acesta mi s-a parut un nume ciudat, fara rezonanta greceasca. Gazda mi-a spus ca se numeste asa fiindca, dintotdeauna, aproape toate femeile din sat se numesc Maria. Mi s-a parut frumos! Apoi, gugalind, am gasit si o alta explicatie. Se pare ca, in urma unui atac pirateresc, care a distrus satul, ar fi ramas in viata doar doua femei, ambele cu numele de Maria.
Asezarea a fost fondata in timpul Bizantului si se afla la o altitudine de 200 m. Astazi ea numara doar 700 de locuitori. Cultivarea maslinilor (irigati!) si albinaritul sunt principalele lor ocupatii.
Satul care mi-a placut cel mai mult se numeste Kazaviti sau Megalo Prino. La doar 4 km de Prinos (pe soseaua principala – numit candva Kalyves si unde mai traiest maslinii urmasi ai celor plantati de fenicieni acum 3000 de ani), pe o vale inverzita si racoroasa, agatate de costele muntelui se vad casele din Kazaviti.
Panaghia este un sat de munte pe care l-am vizitat in 2010, acum am trecut doar prin el pentru ca se afla pe principala sosea circulara a insulei, la doar 10 km de capitala Limenas.
Daca vara marea cu apa ei racoroasa si plajele calde de nisip te tine aproape de malurile insulei, primavara te imbie cu racoarea lor satele de munte. In 2010 am vazut doar unul, pentru ca treceam mai des prin el dar anul acesta am vizitat deliberat cateva.Satele de munte au fost construite pe vai, la adapost de raidurile piratilor din Marea Egee. Oamenii cultivau acolo maslini si lamai, cultivau legume si cresteau animale, alcatuind comunitati autonome care isi produceau cele necesare traiului. Casele, construite din piatra si lemn, au imprumutat din stilul arhitectural al vechilor biserici de pe Muntele Athos aflat in apropiere si cu ai caror calugari pastrau o legatura stransa.
Vicisitudinile istoriei (saracia, razboiul civil) au determinat emigrarea multor locuitori, satele fiind aproape in totalitate parasite. O data cu dezvoltarea turismului, generatia tanara (ramasa acasa) a inceput sa-si foloseasca proprietatile de pe coasta, parasind la randul sau satele. Interesul strainilor mai ales pentru casele vechi, i-a facut pe unii sa se reintoarca si s aincerce sa revitalizeze satele, reconstruind sau construind case noi. Strainii chiar au cumparat case vechi pe care le-au renovat, pastrand arhitectura locului si dand astfel un exemplu si localnicilor. Astfel satele au intrat si ele – mai timid inca – in circuitul turistic.
Azi mergem la Kallirachi, un sat cu 1300 locuitori, aflat la doar 2.5 km de coasta. Initial, el a fost construit, in sec. XVIII, pe o coasta stancoasa a muntelui, ceea ce i-a adus si numele de Kakirachi (“kaki” inseamna “rau” si “rachi” este “creasta”). Asezarea nu i-a servit la nimic pentru ca tot a fost distrus de pirati! A fost reconstruit mai tarziu, mai jos, si a fost redenumit Kallirachi, “kalli” insemnand “bun”.
There are 42 km from Limenas to Limenaria. It was founded at the end of the XIXth. century by the inhabitants from Kastro, a mountain village above Limenaria. Hills covered by olive trees are descending to the shores.
Entering the location, when you come from Potos, you can see a new church, Aghia Metamorfosi. Nearby it is a statue but no explanation.
A promenade, the beach, some little streets with souvenir shops and…that’s all. On a hill above the port, you can see Palataki, an office building which belonged to the German company that exploited here the at the beginning of the last century.
La 42 km de Limenas, se afla Limenaria, a doua asezare ca marime a insulei. Ea a fost construita, la sfarsitul secolului al XIX-lea, de catre locuitorii din Kastro, un sat de munte de la interior.
Dealuri cu maslini se inalta in spatele Limenariei, coborand lin spre coasta.
in drum spre Limenaria
La intrarea in localitate, venind dinspre Potos, se afla Agia Metamorfosi, o biserica mai noua, pe care am gasit-o insa inchisa. Langa ea o statuie, fara nici o explicatie.
Agia Metamorfosi
O promenada, plaja, cateva stradute cu magazine cu suveniruri si…cam atat. Pe mal, numeroase taverne stau la dispozitia amatorilor. Pe un mic deal deasupra portului, atrage atentia cladirea companiei germane care a exploatat fierul in zona, la inceputul secolului trecut. Grecii ii spun Palataki.
Limenas or Thassos-town is situated on the Northern part of the island and it is the capital town. You can reach it in half an hour by ferry from Keramoti, and one and a half hour from Kavala.
A promenade, connecting the actual port with the old one, enables you to see the vessels and admire the sunsets. There is also a row of taverns which became very busy in the evening.
The town was inhabited by the ancient Greeks and by the Romans. They adorned it with temples dedicated to Hercules, Poseidon or Dionysos. On a hill, the remains of the ancient theatre and the citadel towers on Acropolis can be seen. Beautiful panoramas or sunsets are the rewards for those who climb the 137 m hill.
Limenas sau Thassos-town cum ii mai spun unii, se afla in nordul insulei si este capitala acesteia. Localitatea este locuita din cele mai vechi timpuri, fiind o insula apropiata de continent. In numai o jumatate de ora se ajunge cu ferry din Keramoti sau intr-o ora si jumatate din Kavala.
Astazi, orasul nu se deosebeste mult de alte locatii insulare. O promenada care porneste din portul nou si merge pana in cel vechi, iti da ocazia sa privesti vasele care vin si pleaca.
in portul nou
portul vechi
Ea te tine aproape si de salba de taverne, care seara sunt mereu pline.
Ca orice oras grecesc care se respecta si Limenas are un mic bazar, numai bun de pierdut timpul.
Stapanit pe rand de grecii antici si de romani, orasul a fost impodobit de temple inchinate lui Hercules, Poseidon sau Dionysos, ale caror urme se mai vad si in zilele noastre.
Artefactele descoperite in urma sapaturilor pot fi vazute la Muzeul Arheologic, adapostit de o frumoasa cladire clasica.
Muzeul de Arheologie
Sus pe deal, la 137 m deasupra nivelului marii, se vad inca urmele amfiteatrului construit in sec. III inainte de Christos, care gazduia 2000-3000 de spectatori. Romanii l-au utilizat apoi pentru lupte cu gladiatori.
spre teatrul antic
Un drum urca prin padure la Acropolis, pe care se mai vad inca urmele turnurile citadelei care se afla aici. De sus, se deschid panorame frumoase asupra orasului.
The Thassos Island is almost round, having in its center the mountains which descend to the shores,
(Ipsario, the highest peak is 1204 m), where a lot of beaches attract the tourists during the summer. There are beaches with fine or more coarse sand, or beaches with cliffs, the favourite places for snorkeling around. The most beautiful beaches are on the Eastern and Southern part of the island.
We saw the most of them on 2010, when we have been there on June, the sea water being warm enough for swimming. Now, on May, it was cold, and we risked only in the last day. Besides, Thassos like Samothraki are the furthest North islands of Greece, and the water is always less warm than in the South.
I put some photos from 2010, to remember the beaches we visited then.
Now, we strolled on our little beach in Astris, then the Psili Amos beach, considered by many the most beautiful on the island, and a no name beach, right after Limenaria and before the Tripiti Beach.The last one I liked the most. It looked now so wild and unexplored. Of course that during the summer there are many people there, but now it belonged only to us (and our dog, Caro), and a distant fisherman.
Insula Thassos, de forma aproape rotunda, arata ca o cetate care are in mijloc munti si coboara treptat pana la plajele risipite cu darnicie pe marginile insulei. Exista plaje pentru toate gusturile: cu nisip mai fin sau mai grosier, sau stanci in preajma carora ii vezi pe amatorii de snorkeling. Cele mai frumoase sunt in estul si sudul insulei.
Pe cele mai multe le-am “incercat” la prima vizita in Thassos, in 2010, cand caldura din iunie permitea deja baia in mare. Acum, fiind abia mai, apa era prea rece pentru baie fiindca, oricum, Thassos e dintre cele mai nordice insule ale Greciei, alaturi de Samothraki. De aceea, ne-am plimbat doar pe plaje, riscand o baie abia in ultima zi.
Iata un remember al plajelor pe care ne-am lafait la soare in 2010, plecand din Limenas, in nordul insulei, pana dincolo de Limenaria, in ordinea acelor ceasornicului:
Golden Beach, 2010
Aghios Ioannis Beach, 2010 – small, secluded, wonderful
Kekes Beach, 2010 – good for snorkeling
The Field Beach, 2010 – under St. Michael Monastery
Aliki Beach, 2010 – with the old port from where the vessels carried the marble in all the antique world
Salonikios Beach, 2010 – back then, on 2010, it was “the best”
Tripiti Beach, 2010
Anul acesta am haladuit mai intai pe micuta noastra plaja de la Astris.
Astris Beach, 2012
Apoi, la 1 km de noi, frumoasa Psili Amos, pentru unii chiar cea mai frumoasa de pe insula.
Psili Amos Beach, 2012
In ultima zi, dupa cum am scris, am revazut Salonikios Beach, unde am stat pana dupa apus.
Salonikios Beach, 2012
Plaja care mi-a placut mie cel mai mult nu are nume sau cel putin eu nu il stiu si se afla imediat dupa ce iesi din Limenaria, inainte de Tripiti Beach. Placile de piatra care avanseaza in mare si vegetatia ii dau un aer deosebit. Nu stiu cum arata vara, cand sunt probabil mai multi turisti acolo, dar acum, cu un singur pescar in capatul ei, parea salbatica si neexplorata.
Studio Astris in Astris is an awesome accommodation. Elena, the owner, is a very nice and amiable person. The small terrace, where you can eat, looking to a well groomed and full of flowers courtyard, makes you feel great the whole day.
For those who do not want to run around the island, the bay across the road is all that they need: clean water, good sand, the view of Mt. Athos and the tavern with various dishes (including fresh fish). Besides, two of the most beautiful beaches, Psili Amos and Salonikios, are at 2-3 km. If you want more taverns, Potos is at 5 km and the second town of the island, Limenaria, is at 8 km.
A plus is the mini-market, own by the same family, which is well assorted (fruits and ice-cream included). A petrol station is at 500 m. The owner speaks English.
Cazarea la Studio Astris a fost una deosebita, iar gazda – Elena – foarte amabila si primitoare. Mica terasa pe care puteam servi masa, bucurandu-ne de o curte ingrijita si plina de flori, ne-a dat bunadispozitie pentru intreaga zi.
Pentru cei care nu vor sa se deplaseze prea mult, se poate doar traversa soseaua din fata casei si te afli deja pe mica plaja din Astris. Nisipul grosier, apa limpede, privelistea muntelui Athos si taverna care ofera feluri diverse de mancare, sunt tot ceea ce ai nevoie pentru o vacanta placuta. In apropiere, la doar 2-3 km, se afla si doua dintre cele mai frumoase plaje de pe insula – Psili Amos si Salonikios. Statia de benzina este la 500 m. Potos, o localitate plina de taverne, se afla la 5 km si Limenaria, a doua ca marime din insula, la 8 km.
Un alt avantaj evident al acestei cazari este minimarketul bine aprovizionat, proprietate a aceleiasi familii, ceea ce face sa ai totul la indemana. In curte sunt disponibile locuri de parcare pentru fiecare dintre cele 10 camere. Gazda vorbeste limba engleza.
On June, 27, 2010 I started this blog with a post named “Thassos – The Esmerald and Marmor Island”. You mai see (again) this post here: Then we lived in Limenas, the capital of the island. This year, on May, we revisited Thassos, staying in Astris, the most southern point of the island.
Being at the beginning, and wanting to blog about so many places, I didn’t continue my story about Thassos. So, now, I will intermingle some memories of 2010 (noting under the photos), but I will tell you mainly about this year trip.
The places in Greece where one has the most chances to meet Romanians are Paralia Katerini, Halkidiki and the Thassos Island (not necessarily in this order). I started to visit Greece (2005) from Paralia Katerini by chance. As I took the decision very late, no other places have been available at the travel agency. But I stayed only one day there, the rest of the time leaving on different trips. After that, in love with Greece, I visited the Corfu and Lefkada islands, and also Skiathos island (one day trip from Paralia Katerini) and Rhodos town (one day trip from Marmaris, Greece). Thassos followes on 2010, revisited some months ago. Another trip was planned for September this year but I renounced in the last moment. I choosed instead a surprise trip. You will be able to read about it in the second half of September.
On our way to Thassos, we tried to visit the antique Phillipi (near Kavala) but the winter schedule (still in operation on May)made the attempt impossible. We take revenge, eating souflaki at a local tavern, and then we hurried to the ferry in Keramoti.
La 27 iunie 2010 incepeam acest blog cu o postare intitulata “Thassos-insula de smarald si marmura”. O puteti (re)vedea aici: Atunci am locuit in Limenas, capitala insulei. In luna mai a acestui an am revizitat Thassos, mutandu-ne “tabara de baza” in sud, in satul Astris.
In graba de a povesti despre Tunisia, pe care am vizitat-o dupa Thassos, nu am scris mai mult in 2010. Aici voi povesti despre vizita recenta, din luna mai a acestui an si – unde va fi cazul – voi intercala locuri si impresii din 2010, notand anul la fotografiile respective.
Cele trei locuri intens vizitate de romani in Grecia sunt Paralia Katerini, Halkidiki si insula Thassos ( nu neaparat in aceasta ordine). Aici este cea mai mare posibilitate sa-ti intalnesti, in vacanta, compatriotii. Prima mea vizita in Grecia a inceput, din intamplare, cu Paralia Katerini (ma hotarasem tarziu si era singura locatie unde mai existau locuri) dar n-am apucat inca sa scriu nimic despre acel sejur care, in ciuda previziunilor nu tocmai favorabile s-a dovedit unul placut. De fapt, in Paralia Katerini am stat…o zi, restul petrecandu-l in diverse excursii. Am mai vizitat in Grecia insulele Corfu si Lefkada si Rhodos town (excursie de o zi de la Marmaris, Turcia), despre care voi scrie candva.
Ne intoarcem insa acum la sfarsitul lui mai, cand, atrasi de o tentanta oferta de cazare de 150 euro pentru o saptamana de autocatering, am strabatut iar cunoscutul drum prin Serbia si Macedonia (cu un popas de o noapte la Motel Predejane, in Serbia), spre periferia Salonicului si, de acolo, spre Thassos.
Motel Predejane, Serbia
De data asta am avut o tentativa de a vizita istoricul Philippi (in apropiere de Kavala), dar n-am avut prea mare succes. Accesul la situl arheologic ne-a fost blocat de un orar stupid (de iarna inca!), asa ca locul inchizandu-se la ora 15, la 13.30 cand am ajuns noi acolo, nu am mai fost primiti inauntru! Perimetrul de vizitat este foarte mare si, probabil, au crezut ca nu ne vom intoarce pana la ora 15…In consecinta, “ne-am razbunat” mancand souflaki la o taverna locala, un preot simpatic oferindu-se sa ne mijloceasca conversatia cu patronul. El personal, vorbea engleza si germana.
Phillipi
De acolo ne-am grabit spre Keramoti, unde ne-am asezat in sirul de masini, asteptand ferry-ul care venea dinspre insula. Deasupra acesteia, nori grei nu ne promiteau nimic bun. Cu doi ani in urma, vizitasem insula in iunie, cand, oricum, apa era buna de baie (ceea ce nu a fost cazul acum) si surprizele meteo au fost mai putine.
cheiul din Keramoti
Pescarusii ne-au urmarit intregul drum. Dupa ce am debarcat, am parcurs in cca. o ora jumatate din perimetrul insulei, deoarece Astris se afla in puncul sau cel mai sudic. Spre inserat am ajuns la locul de cazare.
My last post about Japan presents Umeda Sky Building, which can be visited between 10-22.30. Entrance fee is 700 yen. It was finished on 1993 and inside there are offices, restaurants, a theatre. Up, at the 39thlevel, it is the Floating Garden, offering a 360 degree panorama upon the city. I leave you with the photos taken up there, saying “Sayonara, Japan!”.
Ultima relatare despre obiectivele din Osaka, pe care le-am putut vizita in cele 3 zile de sedere acolo, se va referi la Umeda Sky Building, o alta cladire emblematica a orasului. Era foarte innorat, un cer dramatic chiar care, insa, mi-a dat un plus de trairi, acolo sus.
Cladirea consta din doua turnuri, legate intre ele printr-o punte. Sus, la ultimul etaj (39) se afla observatorul cu Gradina Plutitoare. Cladirea are inaltimea de 173 m, oferind frumoase panorame ale orasului. Ea a fost data in folosinta in 1993 si adaposteste birouri, restaurante, un teatru. Daca ajungi in Osaka, poti veni aici intre 10-22.30, iar intrarea te va costa 700 yen.
Va las in tovarasia ultimului set de fotografii, cu care inchei serialul despre Japonia.
