Ce poți vedea dacă mergi la Famagusta

Famagusta, un oraș care numără astăzi peste 41000 locuitori, se află în Ciprul de Nord, pe partea turcească a insulei.

In antichitate purta numele Arsinoe, după cel al unei prințese egiptene, care l-a fondat. Apoi, grecii au numit orașul Ammochostos, “ascuns în nisip”, iar din 1192 francii l-au schimbat în Famagusta. Turcii îi spun Gazimagusa. “Orașul celor 365 de biserici” i se mai spunea Famagustei demult. Portul său rivaliza cu cele din Veneția și Constantinopol. Un lung șir de cuceritori (franci, greci, genovezi, venețieni) au lăsat în urmă construcții memorabile.

Otomanii, care au asediat insula în 1571, au instaurat trei secole de neglijare a tot ceea ce se făcuse înaintea lor. Totuși, Famagusta a rezistat asediului lor timp de 13 luni. Grecii ciprioți au părăsit atunci orașul fortificat și s-au refugiat în sud, în locul care a devenit apoi Varosha (“suburbie” în limba turcă). Famagusta și-a pierdut din ce în ce mai mult importanța sa de centru comercial.

Britanicii au stat și ei 82 de ani, până la câștigarea independenței de către Cipru (1878-1960).

Cu o istorie atât de îndelungată e firesc să poți găsi aici multe locuri care să îți atragă atenția.

Famagusta modernă
Mănăstirea Sf. Barnabas
Catedrala Sf. Nicolae, acum Moscheea Lala Pașa
ruinele Bisericii Sf. Gheorghe
ce a rămas din Varosha
Continue reading

Anticul Salamis

In ziua în care ne-am mutat cu cazarea de la Ayia Napa la Limassol, am făcut o incursiune în Ciprul de Nord, în partea turcească, pentru a vizita Famagusta. Inainte de a ajunge acolo, ne-am oprit să vizităm ruinele de la Salamis.

Cândva capitală a Ciprului până în epoca târzie a bronzului, orașul acesta antic, aflat aproape de Famagusta, a fost cucerit pe rând de asirieni, egipteni, persani și romani. Mai multe cutremure puternice au afectat orașul, cel din 76 AD, fiindu-i fatal. Cea mai mare parte a sa este încă îngropată în nisip. Acest lucru l-a protejat de jefuitori. Deseori a fost comparat cu Pompei, care a fost și el acoperit, însă cu lavă și cenușă. Primele excavații au început aici în anii 1950’.

Continue reading

Plimbare la Cap Greco

Pentru că la Ayia Napa nu am avut nici un program organizat cu grupul și știam de peninsula numită Capo Greco din apropiere, mi-am dorit să o văd.

Mai întâi, am vorbit cu un taximetrist, care ne-a cerut 70 de euro pentru un drum dus-întors și așteptat două ore. Mi s-a părut cam mult și am întrebat-o pe ghidă dacă știe cum putem ajunge eventual acolo cu un mijloc de transport în comun. Atunci a anunțat că va merge la Capo Greco, cu un autobuz local, cu persoanele din grup care doresc să se alăture.

Am plecat deci cu autobuzul 101, care în perioada mai-noiembrie pleacă tot la 20 de minute. Prețul unui bilet, un drum, este de 1.50 euro Deci, pentru două persoane, dus-întors, excursia ne-a costat 6 euro.

Capo Greco, extremitatea estică a Ciprului, se află între Ayia Napa și Protaras.

la Capo Greco
Continue reading

Imagini de pe Plaja Nissi

Aflată în golful cu același nume și mica insula Nissi, plaja se afla la câteva sute de metri de hotelul nostru. Mi s-a părut neașteptat de aglomerată în acel moment al anului (aprilie).

Nuanțele mării, imbatabila Mediterană, invitau la reverie.

O alee înconjoară golful, purtându-te  printr-o specifică vegetație mediteraneeană.

Sunt multe terase unde poți mânca, șezlonguri și umbrele. Noi am preferat însă liniștea de la piscina din curtea hotelului, plaja fiind doar loc de plimbare.

Cu o lungime de circa 500m, cu nisip fin, auriu, Plaja Nissi este considerată cea mai frumoasă din Ayia Napa.

Cum despre o plajă nu ai prea multe de spus, vă las să admirați doar peisajul.

Continue reading

Ayia Napa, ce oferă

După cum am amintit deja, zona turistică din Ayia Napa, cea a hotelurilor, se află la cca. 2-2.5km de centrul orașului. Poți merge și pe jos, dacă ești “tânăr și neliniștit”, ceea ce nu este cazul nostru. Taxiul ne-a costat 8 euro până acolo. Acolo, unde? La vechea mănăstire medievală. Care este închisă de multă vreme dar nu știam. In consecință, a trebuit să mă mulțumesc doar cu câteva fotografii făcute prin poarta pe care atârna un lacăt mare.

mănăstirea medievală din Ayia Napa
Continue reading

Prima oprire în Cipru: Paphos

Aflat în Patrimoniul Cultural UNESCO și Capitală Culturală Europeană în 2017, orașul Paphos – cu cei peste 30000 de locuitori ai săi – se află în partea de est a insulei Cipru, adică acolo unde am aterizat pentru excursia noastră.

După ce grupul s-a adunat în fața aeroportului, am fost preluați de Hanibal, cel care avea să fie ghidul nostru pe toată durata excursiei. L-am menționat aici datorită faptului inedit că Hanibal este originar din…Mexic și, de fiecare dată ne număra “unos, dos, tres….”, ceea ce mi s-a părut foarte drăguț.

Am fost anunțați că vom face imediat un tur al principalelor obiective turistice din Paphos, înainte de a ne îndrepta spre extremitatea estică a insulei, la Ayia Napa, unde vom fi cazați în primele zile.

pe lângă Vila Lui Dyonissos
ruinele unei fortărețe din portul vechi
la Coloana Sf. Pavel
Stânca Afroditei
Mormintele regale
Continue reading

Primăvara pe insula Afroditei, Cipru

Anul acesta am fost de Paște în Cipru. Ca niciodată, m-am hotărât cu o săptămână doar înainte de plecare. Hotărâtoare au fost plecarea cu avionul din Budapesta, deci mai aproape de Timișoara și faptul că primele zile erau un sejur, fără program prestabilit, fiind totul închis. Da, n-am menționat că am fost în partea grecească a insulei.

Am vizitat Paphos, Ayia Napa, Famagusta, munții Troodos, Limassol. La Nicosia nu am fost, deși era în program, pentru că am vrut să vizităm și ceva din Limassol, nu doar să dormim acolo…

Am zburat cu Ryanair și am aterizat la Paphos și tot de acolo am plecat, iar cele două cazări le-am avut la Ayia Napa și Limassol.

Am făcut excursia printr-o agenție de turism din Timișoara, cu un grup de seniori.

deasupra Istanbulului (se văd podurile și Cornul de Aur)
țărmul Ciprului
Paphos, Cipru
Continue reading

Cetatea Ioanninei (Partea a doua)

Dacă cumperi un bilet de 3 euro la oricare dintre muzeele din Itch Kale, poți vizita Muzeul Bizantin, Tezaurul/Lada cu comori și Moscheea Fethiye.

Despre tezaur și moschee am scris în postarea trecută, deci să vizităm acum Muzeul Bizantin. Acesta se află într-o clădire ridicată în 1958 de armată și care a jucat rol de pavilion regal.

In 1995 a fost deschis publicului muzeul, cu trei secțiuni: creștinism timpuriu, bizantin și post bizantin. Exponatele sunt adunate din întregul Epir, de la biserici din secolele IV-XVII, situri arheologice, diverse colecții. Ele sunt reprezentate de sculpturi, ceramică, monezi, cărți, icoane, etc.

Muzeul Bizantin, văzut dinspre ruinele palatului lui Ali Pasha
partea din spate a muzeului
Continue reading

Cetatea Ioanninei (Partea întâi)

Se știu puține lucruri despre istoria orașului până în 1020. El apare în anul 528, în planul de apărare a Imperiului Bizantin al Impăratului Justinian. Numele de Ioannina apare abia în secolul 7. Se presupune că provine de la o mănăstire, Ioan Botezătorul, aflată pe aceste locuri.

Prosperitatea sa crește după cea de-a patra cruciadă, când mulți nobili bizantini s-au stabilit aici. Acestora li s-au alăturat refugiați din Constantinopole și din Peloponez. Intre 1358-1416 în regiune s-a dezvoltat Despotatul Epirului. La un anumit moment, a fost capturat de Ștefan Dusan, sârbul care a devenit apoi împărat al Serbiei și Greciei.

In 1430 orașul a fost cucerit de către otomani și s-a predat armatei sultanului Murad II, fiind transformat în pașalâcul de Ioannina, care a durat până în 1868. A urmat cea mai mare înflorire a sa, sub conducerea lui Ali Pasha, între 1787 și 1822, când se dezvoltă ca centru de cultură, educație și comerț. Este distrus apoi, în mare parte, într-un incendiu din 1820, provocat de Ali Pasha.

Epirul, cu Ioannina, devin parte a Greciei abia după războaiele balcanice din 1913.

Acesta este un rezumat foarte succint al istoriei Ioanninei.

Castelul ocupă o suprafață de aproape 20ha și este înconjurat de un zid cu perimetrul de 2km și care are înălțimi varrind între 8-13m. Era împărțit în două părți principale, reprezentate de două fortărețe: partea de NV cu Moscheea lui Aslan Pasha și partea de SE cu numeroase edificii. In interiorul zidurilor sale și în exterior, în imediata sa proximitate, se află Orașul Vechi. Multe case din interior sunt locuite și astăzi. Arhivele Statului și câteva restaurante se găsesc aici. Castelul adăpostește câteva muzee valoroase, cum ar fi Muzeul Bizantin, Muzeul Municipal și Muzeul Argintului.

Există o poartă principală de intrare pe teritoriul Castelului dar și două intrări mai puțin spectaculoase: una lângă Lacul Pamvotida (pe unde am intrat noi), alta în partea de SE, pe unde am ieșit.

Poți hălădui în voie prin castel, fără a plăti nici o taxă. Se plătesc bilete de intrare doar la muzee.

intrarea principală
Cetatea Ioanninei
Continue reading

Muzeul Ali Pasha, Ioannina

In partea de nord a Insulei fără nume de pe Lacul Pamvotida din Ioannina, se afla în secolul al 15-lea Mănăstirea Sf. Panteleimos. Aceasta a fost distrusă în anul 1800 prin căderea unei stânci. A mai rămas în picioare o mică parte din peretele sudic, cu părți de fresce.

Aici, în curtea umbrită de copaci bătrâni, s-a deschis în 1958 Muzeul lui Ali Pasha și a Perioadei Revoluționare. Biletul de intrare costă 3 euro.

Casa principală era una dintre reședințele lui Ali Pasha. Aici a fost și locul în care a fost omorât, fiind împușcat prin podeaua camerei în care era. Capul său a fost dus Sultanului Mahmud al 2-lea, care îl declarase trădător și ordonase asasinarea sa.

intrarea în Muzeul Ali Pasha
tablou care înfățișează prezentarea capului lui Ali Pasha la curtea sultanului
din colecțiile muzeului
Continue reading