Excursia in Delta Dalyan este de o zi si a costat 17 euro/persoana, cu pranzul la bord inclus. Plecarea este la ora 8.45 cu vaporul Neptun, avand la bord cca. 300 pasageri de toate naţiile, ca turnul lui Babel. Peisajul e frumos si toata lumea e bine dispusa.
Mergem cam două ore şi jumătate până într-un loc unde vasul ancorează (laolalta cu altele) şi noi suntem transferaţi rapid în niste bărci mai mari, de cca. 40 de persoane, care asteapta acolo. Fiecare barca are la bord un ghid care da explicatiile necesare. Formam un convoi de barci cu care incepem calatoria prin delta raului Dalyan, spre primul obiectiv unde vom poposi.
Trecem pe lângă plaja Iztuzu (plaja broaştelor ţestoase) unde ne vom opri la intoarcere, ferma de peşti, cetatea Caunos şi mormintele regilor lycieni pentru a ajunge la băile de nămol sulfuros. Lycia a existat pe teritoriul de astazi al Antalyei si a judetelor Mugla si Burdur. Lycienii aveau limba proprie, care a disparut complet la un moment dat si s-au supus sau au luptat cu persii, grecii, macedonenii. Caunos, un oras ridicat cam in anul 400 i.e.n., mai arata celor care urca pe deal, ruinele unui teatru si ale unei acropole. Noi, din barca, zarim abia niste ziduri care coboara spre tarm. Candva, Caunos era port la Mediterana dar in timp zona s-a colmatat si acum el se afla la mai multi km de mare. Peisajul e frumos: stufaris colorat in nuante diverse, verdele pinilor de pe dealuri reflectat in apa si o multime de pasari galagioase.
Pe masura ce ne apropiem de baile sulfuroase, pe mal apar una-doua mici asezari.
Ajungem la statiune. Mai intai privim, apoi unii curajosi, incearca. Apele sulfuroase sunt fierbinti. Nămolul e ca o smântână. După ce se usucă pe tine, faci baie într-un bazin cu apă termală la 39 grade! Eu m-am abtinut si am stat la umbra, band o cafea turcească mică si aromata şi un suc proaspăt de portocale (7.50 LT). Am stat acolo o oră, apoi ne-am întors la plaja Iztuzu.
Plaja, de cca. 6 km lungime, desparte apa dulce a râului, de cea sărată a Mediteranei. Ţestoasele (Caretta Caretta) vin doar noaptea, când nisipul e rece, să-şi depună ouăle. De aceea, accesul e interzis pe plajă între 20 – 8. Ouăle se depun în perioada mai – septembrie şi eclozează în 2 luni. Supravieţuiesc cam 5-10 indivizi dintr-un cuib, de aici necesitatea de a le proteja. Nici chiar ziua nu este permis a umbla pe anumite portiuni ale plajei. Nisipul auriu e fierbinte, frige sub talpi, iar apa e calda, mangaietoare. Facem un scurt popas: unii se plimba, altii fac baie.
Drumul de inapoiere ne ofera frumoase imagini ale soarelui care apune.
The beach itself is not so great: scarce sand of a rather greyish color. Perhaps it is better to take the dolmus (1.75 TL/pers.) or a taxi-boat (7.5 TL/pers.) and go to Icmeler. But we didn’t come here for the beach! There are so many trips to the surrounding area that you have not time enough to organise yourself.
Once a week, on Thursday, it is market day. A colorful place where you can buy fresh vegetables, fruits, spices but also clothes, shoes, bags, Haggling is a norm (usually a little over half the asked price).
In the evening, the Bar Street awaits you with many bars and restaurants, and also shops which stay open till very late.
Un sejur de o saptamana la Marmaris, una dintre cele mai vechi statiuni turcesti de pe Coasta de Turcoaz a fost prilej de continua incantare. In primul rand, asezarea este splendida. Chiar daca e un cliseu, asa e! Marmaris pare asezata pe fundul unei vai, inconjurata din toate partile de munti.
Stand pe plaja si privind in fata ta, ai impresia ca nu exista nici o iesire spre larg, printre munti. Plaja nu e grozava, cu nisip putin, mai degraba gri decat auriu. Peisajul face insa toti banii si noi nu am venit aici pentru plaja (unde n-am stat nici o zi!).
Sunt atat de multe excursii de facut din Marmaris in imprejurimi, incat daca nu vrei neaparat sa stai sa te prajesti cu orele, abia reusesti sa te organizezi. Oricum, o plaja mai frumoasa si mai putin aglomerata gasesti la Icmeler, unde poti ajunge cu dolmusul (1.75 TL/persoana) sau cu taxi-barca (7.50 TL/persoana).
O data pe saptamana, joia, in Marmaris e piata mare cu fructe, legume, mirodenii dar si haine, pantofi, posete, etc. Targuiala e modul acceptat de a face cumparaturi aici.
Seara, aproape de marina, te asteapta animata “strada barurilor”. Magazinele sunt deschise pana tarziu in noapte.
We visited the resort in a one day trip from Marmaris. When one approach Bodrum, it appears like a white town, cuddled in two bays of a wonderful blue sea. Ataturk’s statue (the father of the modern Turkey) is also present, like in every town in Turkey.
The first place we visited was one of the 7 wonders of the antique world: the Mausoleum from Halicarnas. Unfortunately we met here only the legend, because the monument which resisited 19 centuries was destroyed by a strong earthquake, on 1304. The mausoleum was a 50 m heigh tomb, built as a classic Greek temple, for the Maussolus, the satrat of Caria (a kind of king). Ordered by him, the tomb was finish by his wife and sister Artemisia II, after his death on 353.
The Greek theatre had a capacity of 13000 places and was also built during Maussolo reign.
We went to the port, passing on little streets with shops and restaurants, and a park, which allreminded us that we are in a resort after all. The old castle Sf. Peter of the hospitaliere order from the Rhodos island, was buil beteween 1476-1593 by Pierre d’Abusson.
A small bazaar and a bar-street could not be overlooked. Before we left, we bought some fruits in a wonderful market, where the name of our appraised football player Hagi caused great joy. He is loved in Turkey, as he used to be a player for Galatasaray (but also for F.C.Barcelona and Real Madrid), and his nickname is “The Maradona of the Carpathians”.
Bodrum, una dintre cele mai cautate statiuni cosmopolite de la Marea Egee, are o istorie indepartata si pierduta in legende, despre care puteti afla detalii aici: http://www.livius.org/ha-hd/halicarnassus/halicarnassus.html Se spune ca intemeietorii sai au fost dorienii, un trib grec din Peloponez, refugiat aici dupa razboiul troian.
Veniti intr-o excursie de o zi, de la Marmaris, am vazut si noi obiectivele sale cele mai importante, fara a putea hoinari prea mult prin oras. Cand te apropii de Bodrum, el iti apare ca un oras alb, cuibarit in doua golfuri ale unei mari albastre care se ia la intrecere cu cerul. Nu lipseste nici statuia lui Ataturk, parintele patriei, nelipsita din nici un oras turcesc.
Primul loc in care ne-am oprit a fost una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, Mausoleul din Halicarnas. Din pacate, aici ne-am intalnit mai mult cu legenda decat cu ceva palpabil. Desi constructia mausoleului a rezistat intacta 19 secole, un cutremur a distrus-o complet in 1304. Ce a mai ramas se vede in curtea micului muzeu. Ce este insa acest mausoleu? Un imens mormant din marmura alba de 50 m inaltime, care prezenta mai multe coloane dorice aranjate in forma unui templu clasic grec. Aici a fost inmormantat, in 353, satrapul Maussolus din Caria. Mormantul a fost construit la porunca sa dar terminat de sora si sotia sa Artemisia II dupa moartea satrapului.
Ne indreptam spre port, trecand pe langa case alb-albastre, pline de flori. Mici pravalioare, restaurante, un parc, ne trag de maneca sa ne spuna ca suntem, totusi, intr-o statiune.
Zidurile de aparare, cu 5 turnuri, ale castelului au fost proiectate de catre arhitectul german Schlegelholt, iar restul a fost finisat de Pierre d’Abusson intre 1476-1593. Fortareata a cavalerilor ospitalieri din insula Rhodos, castelul a fost capturat de catre otomani in 1522. Acum el adaposteste si un interesant muzeu de arheologie subacvatica.
The Hypodrome, built by Septimius Sever in the 3rd century, now a little park, offers for the eager tourist The Wilhelm III fountain (buit for the visit of the king to Istanbul), the Egyptian Obelisk, which was sometime in Luxor,the column with snakes (brought from near Delphi).
Basilica Cisterna, built by Justinian on 532, is an enchanting monument! A lot of columns (336 more exactly) sustain the vault, and two of them are sustained by Medusa heads, brought from an even older monument. It is cool inside, and you walk on a wooden bridge and see fishes swimming in the water which still stays in the cisterna.
The old ottoman houses have been renovated and included in the touristic circuit.
Zona Sultanahmet, poate cea mai frecventata de catre turisti, a fost denumita dupa constructorul Moscheii Albastre, sultanul Ahmed I. Aici se afla cele doua minuni – Sfanta Sofia si Moscheea Albastra – dar si Palatul Topkapi, Marele Bazar, Hipodromul, Cisterna Basilica, casele otomane din lemn si multe alte obiective.
Marele Bazar n-a reusit sa-mi retina atentia, de data asta. Am intrat doar putin, m-am uitat si am iesit in 10 minute. Poate altadata…
Intemeiat de Mehmed II, bazarul este o aglomerare fantastica de magazine, intre care te poti rataci cu usurinta. In bazar se intra pe mai multe porti. Daca esti amator de shopping sau doar de privit, nu conteaza, iti poti petrece (sau pierde?) aici o gramada de timp. N-am ajuns sa vad nici celebra zona a aurarilor. Cand voi reveni si voi sta mai multe zile in Istanbul, voi scotoci si bazarul mai bine.
Hipodromul, datorat lui Septimius Sever (sec.III) este un fost stadion urias, pe locul caruia se afla astazi o gradina publica. Aici puteti vedea Fantana ridicata in memoria vizitei lui Wilhelm al II-lea la Istanbul (1898), obeliscul egiptean (1500 i.e.n.) adus de langa Luxor, coloana serpilor, adusa de langa Delphi (probabil, 479 i.e.n.)
Vechile case otomane, din secolul al 19-lea, au fost renovate si au intrat, majoritatea in circuitul turistic, fiind foarte solicitate. Culori luminoase, pastelate si numeroase fantani.
The Bazaar is something which address all senses: it is color, smell, sound. Spices, sweets, almonds, nuts, walnuts, figs, dried fruits and dried flowers, herbal teas – it is something for everybody. Other tourists oriented merchandise could be fiund too. Nevertheless, the guides warn the tourist to prefer the little streets behind the bazaar, where they find the same products much cheaper.
Bazarul de Mirodenii sau Bazarul Egiptean e ceva ce se adreseaza simturilor: mirosuri, culori, zgomote. A fost construit la inceputul secolului al 17-lea, cu bani proveniti din impozitele pe marfurile aduse din Egipt, de unde si numele. Piata a fost construita in continuarea Moscheii Noi si banii obtinuti serveau la finantarea acesteia.
Doritorii pot gasi aici tot felul de mirodenii, dar si dulciuri, alune si miere. De asemenea, se mai vand pastrama de oaie si caviar iranian, cel mai bun dar si cel mai scump, ceaiuri de plante, flori uscate. Se mai gasesc aici si alte marfuri, orientate spre turisti.
Majoritatea ghizilor avertizeaza sa nu cumparati insa mirodeniile de aici, unde sunt mult mai scumpe, ci pe stradutele din spatele bazarului, de unde cumpara si localnicii.
Pentru ca eram cu grupul nu am putut sa-mi organizez vizita cum am vrut, asa ca am admirat cladirile din exterior (aflate in patru curti imense) si am vizitat cateva colectii printre care cea de arme, care expune si sabia lui Stefan cel Mare si tezaurul (fotografiat interzis).
O multime de fantani racoresc aerul in palat. Peretii sunt frumos decorati cu motive orientale, in care abunda florile si pasarile. Merita sa stai o zi intreaga aici, ca sa poti admira toate colturile acestui spatiu imens.
Moscheea Albastra, cea mai renumita din Istanbul, este unica in Turcia deoarece are 6 minarete. Constructia a durat intre 1603-1617. Se pare ca Sultan Ahmet Camii care a poruncit inaltarea sa, a cerut minarete de aur. Cele doua cuvinte “aur” si “sase” fiind asemanatoare…Arhitectura este una deosebita prin efectul pe care il creeaza domurile asezate in cascada. Numele moscheii se datoreaza interiorului sau, unde 20000 de placi ceramice de Iznik sau de Kuthaya, creeaza aceasta culoare continua, prezentand modele diverse: flori, copaci dar si modele abstracte. Lumina intra pe 260 de ferestre. Moschee este in functie, deci poate fi vizitata doar in afara orelor de slujba.
Daca nu faceti parte dintr-un grup organizat, pregatiti-va pentru o lunga asteptare la intrare, datorita numarului mare de turisti care o viziteaza.
The treasures of this museum are the mosaics, dating from VI-IX centuries. After the church was transformed into a mosque, the mosaics have been covered by plaster. On 1847 they have been restored in order to be registered, an then covered again. On 1894 a big earthquake destroyed parts of the church and, probably, some mosaics, which have not been found again, at the restauration in 1931.
Biserica de 1400 ani vechime a fost inaugurata de imparatul Constantin al II-lea, in 360. In acea vreme, era o basilica cu acoperis din lemn, cladita pe locul unui templu pagan. Aceasta a ars insa, in timpul unei revolte din 404. Din ordinul lui Theodossius al II-lea biserica a fost reconstruita dar nici istoria sa nu este prea lunga: 405-532, cand este din nou distrusa in timpul altei revolte. Cel care o reconstruieste de data asta este Justinian cel Mare, care o inaugureaza in 537. Materiale au fost aduse din tot imperiul: din Siria, piatra galbena, din Egipt, porfir, iar de la Templul din lui Artemis din Ephes, Coloanele elenice. Dupa cucerirea Constantinopolului (1453), sultanul Mehmet II a ordonat transformarea ei in moschee. Sultanii care au urmat, au tot adaugat cate ceva. Astfel, forma originala i-a fost schimbata prin construirea, in timp, a unor contraforti, precum si a unor minarete din caramida. Vizitatorii din vest aveau nevoie de un firman (aprobare) de la sultan pentru a o putea vizita. Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul Turciei moderne, a hotarat transformarea moscheii intr-un muzeu, in 1931. Muzeul a fost dechis in 1935.
Interiorul (naosul) copleseste prin cupola imensa, inalta de 56 m. Initial, acolo existau mozaicuri (pana in sec. al XIX-lea), acum este decorata cu inscriptii din Coran. La etaj, unde se afla adevaratele comori – mozaicurile bizantine, datand din secolele VI-IX – se urca pe un plan inclinat, pietruit. Dupa transformarea in moschee, mozaicurile au fost acoperite cu ciment. In 1847 a avut loc o restaurare a lor, cu scopul inregistrarii dar, in 1894, a avut loc un mare cutremur care a distrus parti din biserica si probabil si mozaicuri deoarece la dezvelirea din 1931 ele nu au mai fost gasite.
