In Torun puteți face o plimbare frumoasă pe malul Vistulei, pentru a vedea zidurile, porțile și turnurile de apărare care mai există încă.
pe malul Vistulei la Torun – ziduri, porți și turnuri de apărare
Așezat pe malul Vistulei, la întretăierea drumurilor spre toate cele patru puncte cardinale ale Poloniei, Torun – un oraș de peste 200000 de locuitori – atrage anual peste două milioane de turiști, care vin să vadă locul în care s-a născut faimosul astronom Nicolaus Copernicus.
Orașul a fost fondat în anul 1233 de către cavalerii teutoni, care l-au stăpânit timp de 260 de ani. Mai târziu, el a fost un membru important al Ligii Hanseatice și apoi centrul mișcării protestante și al luptei naționaliștilor polonezi împotriva Prusiei.
La noi, Torunul este foarte puțin promovat și n-am auzit mulți turiști povestind că l-au vizitat, deși merită pe deplin să fie inclus în orice circuit turistic. Din anul 1997 el este inclus pe lista moștenirilor culturale și naturale a UNESCO. Nici nu este de mirare, fiindcă orașul este un adevărat muzeu de arhitectură. Renaștere, baroc, Art Nouveau – întâlnești de toate dacă ai răbdare să le descoperi. Piața Veche și Piața Nouă se găsesc pe vechiul lor amplasament medieval, una lângă alta, orașul fiind ușor de parcurs pe jos. Dacă nu dispuneți de prea mult timp, în decurs de o zi puteți vedea aproape toate obiectivele sale interesante.
Ştiu că articolele despre mâncare au mare căutare şi pe bloguri, de aceea nu vreau să vă privez de …ceva bun.
Bucătăria poloneză, cu carne şi mulţi cartofi (că doar de la ei importă România cartofi, de atâtea ori), nu este foarte diferită de cea a Europei centrale, de exemplu a Cehiei, Slovaciei sau chiar a noastră. Vă voi arăta câteva dintre mâncărurile savurate acolo, împreună cu ‘locul faptei’. Nu am făcut mereu cea mai bună alegere pentru că, recunosc, sunt cam mofturoasă la mâncare şi nici nu mă prea aventurez la ‘noutăţi’, preferând siguranţa.
În drum spre Torun, ne-am abătut pentru două ore la Gniezno, despre care citisem că a fost prima capitală a Poloniei. Aici, pe Dealul Lech, se află Catedrala din Gniezno (sec. 15), loc de încoronare pentru cinci regi ai Poloniei. Din acest motiv, dealul se află pe lista Moştenirii Culturale Europene.
După amiaza Zilei Europei (9 mai) am petrecut-o în preajma fostului Palat Imperial, acum o dinamică zonă studenţească, cu clădiri frumoase, unele istorice, instituţii de cultură, monumente, multe restaurante şi cafenele.
Ultimul împărat al Prusiei a dorit să dezvolte un oraş modern şi, după planurile lui Franz Schwechten, a construit între 1905-1910 Castelul (Zamek), alături de alte clădiri impresionante precum Marele Teatru, Collegium Maius, Poşta centrală, aflate toate în acelaşi perimetru. In prezent, edificiul adăposteşte un centru cultural cu săli de expoziţie, spaţii pentru conferinţe. Lunar, au loc aici diverse evenimente, spectacole, concerte.
Peninsula dintre Warta şi Cybina, Ostrow Tumski, a fost adăpostul triburilor migratoare încă din secolul al 9-lea. Se presupune că aici s-au reîntâlnit fraţii Lech, Czech şi Rus şi au pus bazele oraşului Poznan, pentru a celebra evenimentul. Mai târziu, aceasta a devenit reşedinţa dinastiei Piast. La mijlocul secolului al 10-lea, ducele Mieszko I a încercuit aşezarea cu ziduri puternice de apărare. Soţia sa, ducesa Dobrawa din Boemia, venită în 965, a răspândit creştinismul în Polonia. Se crede că Mieszko I a fost creştinat (966) chiar în catedrala de pe insulă, care a devenit apoi locul de înmormântare al regilor Piast.
Pe micuţa stradă Golebia, chiar lângă Rynek, se află Biserica Parohială (Kosciol Farny), supranumită Fara. Ea iţi atrage atenţia prin faţada vopsită într-o combinaţie de roz închis şi alb, neobişnuită pentru o biserică. Am văzut-o mai întâi din spate, din micul Parc Chopin.
Biserica parohială, Fara – Poznan
Primăria din Poznan (Ratusz) s-a ridicat la începutul secolului al 14-lea, pe locul unei locuinţe în stil gotic a unuia dintre conducătorii de atunci ai oraşului. Aspectul renascentist i-a fost conferit două secole mai târziu (1550-1560), de către arhitectul italian Jan Baptist Quadro, care a adăugat o loggie şi un turn, transformând primăria în “cea mai frumoasă clădire la nord de Alpi”, din acea vreme.
Nu vreau să vă explic aici ce sau unde este Transalpina! S-a scris deja foarte mult despre ea pe bloguri și pe rețelele de socializare și aș putea spune, fără să greșesc prea mult, că este cel mai la modă loc de plimbare de weekend în România. “Cum, n-ai fost încă ???” A devenit de multă vreme un loc comun pentru plimbare, încă înainte de a se da oficial în folosință la sfârșitul acestei veri.
Personal, am cunoscut partea din Transalpina, de la Obârșia Lotrului la Sebeș cu vreo 20 de ani în urmă, când nu se numea încă așa și nici nu se știa că va deveni un loc atât de căutat.